5,751 matches
-
a ni se da măcar odată șansa de a arăta faptul ca și noi trăim, că și noi respirăm și avem vise și speranțe, că ne dorim și noi o familie, o viața normală ca oricare altcineva...”. Amelia povestește cu teroare episodul Încă dureros pe care l-a trăit În adolescența sa: „... aveam 13 ani când... tatăl meu vitreg m-a violat... după un timp a Început să Își aducă prietenii acasă și să mă vândă...”. Acest episod punându-și iremediabil
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
plec! Haț, am ieșit, ne cere ăla tichetul! Era prima treabă cu tichet, că până atuncea nu văzusem. Bagă ăla, gâl-gâl-gâl au început să se învârtă rotițele alea, ne-au luat în jur de 80 de mărci. (Un fel de teroare a tichetului, butoanelor. Nu putem să nu observăm la conchistadorii noștri că mai multă energie risipesc în chestiuni utilitare, în înțelegerea mecanismelor birocratice ale teritoriului străbătut decât în „vizitarea obiectivelor“.) Și-acum încep aventurile cu parcările Am plecat. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
voi fi rămas a morții pradă / Pentru nopți de vifor sau de foc / Muguri somnoroși or să prevadă / Pat de humă-n strai de busuioc /...” La „personalități tecucene” apare un articol impresionant care aduce În actualitate cazul „Alexandru Mironescu și „teroarea istoriei”...” „La 14 iulie 1958 este arestat Împreună cu fiul său, poetul Sandu Tudor ( devenit ieroschimonahul Daniil de la Rarău) și cu alți membri ai grupării spirituale „Rugul Aprins”. Celor arestați li s-a intentat proces sub acuzația de activitate subversivă.” ( prof.
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
îmbrăcat, avea o natură alunecoasă. Deși părea să aibă păreri ferme, oricum extrem de bine întemeiate teoretic, atunci când aborda probleme de politică, și mereu aluneca în astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani ai comunismului și teroarea îngroșa numărul celor care protestau mocnit, deci și atunci când profesorul avea păreri ferme împotriva politicii oficiale, părea să le suspende oarecum în spațiu, lăsând senzația că aceste păreri nu-i aparțin. Oricum era cel mai spectaculos profesor din Agronomie, în jurul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adică în urma furtului rămâne curat ca la morgă. Ideea i-a venit securistului care îi "monitoriza" înainte de revoluție, au avut încredere în el, toată lumea știe că este un om informat, un om foarte serios, temeinic în tot ceea ce face, și teroarea a construit-o cu un fel de artă, s-a acoperit chiar de glorie, oamenii îl respectă ca pe unul dintre cei mai rafinați securiști, unul cu stil și metodă, așa încât, după revoluție s-au lăsat cu toată încrederea pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
facem ceea ce ne-ar plăcea să ne facă ei nouă, adică numai bine, cu bunăvoință, răbdare, educație aleasă și credință în Dumnezeu. Aceste virtuți au fost o dovadă de slăbiciune în perioada postbelică, atunci când comunismul îndolia sufletele cu o ucigătoare teroare sistematică de supunere și umilință, fără drept de apărare sau protest, caz în care erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
impresia, în astfel de momente, că sunt un copil. Mă vedeam în fața morții mele viitoare ca pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca să împiedic aceste fragmente ale ființei mele, bunul meu exclusiv, să intre în corpurile canaliei. Mi se întâmpla, de asemenea, să-mi spun că toți cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât pentru că mă debarasasem de credințele care îmi fuseseră inculcate. Speranța neantului, după moarte, rămânea unica mea consolare, în timp ce, dimpotrivă, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
temă. Și, cu toate că avea o memorie de speriat, nu-și mai amintea de multe ori când și de unde cumpăraseră cutare mobilă, cutare haină, cutare carte, cu ce ocazie, cine anume le confiscaseră cutare obiect de preț, în acei ani de teroare. Mai cu seamă actele acestea de nedreptate ori pe parcursul războiului, ori în anii puterii populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi om. Înfiorător! Ca în Bacovia, plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea vedea cum stă sicriul ăla în pământ... Am tot mai mult senzația că Iozefina nu se află în sicriu. Că e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
constatat că în spatele acestei hiperactivități aparente se ascunde adesea o teribilă angoasă a vidului, impresia că viața ar fi fără sens dacă nu facem lucrurile perfect. Astăzi, ce să fie oare ceea ce răspunde cel mai bine și mai des la teroarea de vid? Consumul exagerat, obiecte, emoții negative, relații forțate de împrejurări, etc. Încercăm cu toții să maximalizăm plăcerile pentru care ne-a condiționat cultura modernă; bogăția, puterea și sexualitatea, devin obiectivele noastre principale. Nu ar fi nici o problemă, dacă și calitatea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Autoritatea totalitară se bizuie pe frica de acest stăpîn autoproclamat, cu intenție provocată supușilor și întreținută ca un principiu sacrosanct al statului. Deși nu e o divinitate, ci un om aidoma nouă, acest Celălalt scelerat posedă atributele unui Dumnezeu uzurpat. Terorii absolute îi corespunde frica absolută. Ea cauzează pervertirea caracterelor, naște suspiciunea, duplicitatea, lașitatea ce se află la originea unui șir nesfîrșit de infamii: Frica, subliniază Antonio Patraș, apare ca o ultima ratio a întîmplărilor, este un fel de gaură neagră
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
revoluție, pentru că o revoluție adevărată presupune existența unor documente care să o atesteze, un program revoluționar care să o justifice și așa mai departe. Noi nu vom avea de-a face cu așa ceva, în primul rînd din cauza fricii și a terorii pe care regimul tău le-a băgat în oasele oamenilor, cît despre militanți care să conducă ostilitățile, toată speranța stă într-un fir de păr. Pe de altă parte, despre o lovitură de stat, nu cred că poate fi vorba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie? Viață de noapte, chefuri, comploturi, teroare? Se mai gîndește oare cineva la ora asta cum au trăit ele ani de zile cu frica-n sîn? Și chiar dacă ar face-o n-ar mai fi de nici un folos. Fără să-și dea seama, Angelina începu să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele lui Ocky și al lui Estelle ascund niște măști cadaverice ale terorii și numai Lexo e impasibil, uitîndu-se pe fereastră. Ghostie clatină sumbru din cap. — Da nu. Nu iera nicio masă. Nui nicio cameră la han, ridică el din umeri. Da Le Petit Jardin s-a Închis pentro lună dupasta. În cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o labă de rahat, pencă de fiecare dată cînd invocăm imaginea unei femei, vedem fețele borfașilor sau cele ale lui Lennox sau Toal, și, spre ușurarea noastră, o erecție e imposibilă În asemenea circumstanțe. Ghearele În care ne-a prins teroarea ni se par concrete. Uneori o lasă mai moale, dar niciodată nu ne dau drumul. Mergem din nou, prin Dell, prin lungul pasaj care e aidoma unui vechi tunel feroviar. În tunelul ăsta e un anumit loc, locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de la birou și deschise geamul, crezând că poate face curent. Ținându-și cămașa Între doi nasturi, o scutură. Apoi, aplecându-se În afară, făcu o pâlnie din mâini și trase cu urechea. — Cântece de luptă menșevice. Ne protejează astea de teroarea soarelui? Am dat din umeri și l-am Întrebat dacă s-a descurcat În apartamentul Dorei. Abia acum și-a dat seama În ce hal eram. Arătându-i rănile, i-am explicat ce mi se Întâmplase. — Și nu ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să beau un pahar cu lapte la sandvișul meu cu salam fără să aduc o ofensă gravă lui Dumnezeu Atotputernicul. Închipuie-ți, în condiții astea, ce mustrări de conștiință îmi dădea lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să citească nu numai capitolele pe care i le sugeram eu, cele direct legate de trecutul ei (așa cum mi le imaginam eu) - acțiunile violente din bazinele miniere, începându cu Molly Maguires, capitolul despre Wobblies -, ci întreaga istorie a brutalității și terorii practicate de către, dar și îndreptată împotriva clasei muncitoare americane, din care provenea ea. Nu citise nicicând o carte intitulată USA? Mortimer Snerd: „Bleah, io nu citesc niciodată n’ica, dom’le Bergen“. I-am cumpărat, așadar, un Dos Passos cartonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ucigătoare pentru bărbați. După ce spuse asta, Marci se strecură prin Îmbulzeala care șerpuia În sus pe scara spre mezanin. M-am ținut după ea, cuprinsă fiind de o stare de amorțeală: tot ceea ce mă aștepta nu era decât o groaznică teroare. Eram și eu, o dată În viață, ușurată că sunt invizibilă, așa cum eram ascunsă În mijlocul mulțimii de turiști și de grupuri organizate de elevi: nu voiam să mai fiu băgată În seamă niciodată. Ce putea fi mai stânjenitor decât un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici măcar aerul de zi de muncă nu a reușit să afecteze atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. — A, nu, nu mă refer la orori din acestea exterioare. Astea sunt povești de adormit copiii, o simplă bătaie de joc. Eu vorbesc despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-l înconjoare cu o aură mistică, Saddam n-a fost decât un șarlatan bestial și atât. Spre deosebire de duritatea ascetică a regimurilor islamist-fundamentaliste, fondate totuși pe niște principii, regimul Saddam a fost o dictatură personală, arbitrară, clădită nu numai pe teroare, ci și pe șpagă, un imperiu al corupției născut din petrol. De teroare i-au scăpat americanii, de corupție însă, cine-o să-i scape pe irakieni? Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șarlatan bestial și atât. Spre deosebire de duritatea ascetică a regimurilor islamist-fundamentaliste, fondate totuși pe niște principii, regimul Saddam a fost o dictatură personală, arbitrară, clădită nu numai pe teroare, ci și pe șpagă, un imperiu al corupției născut din petrol. De teroare i-au scăpat americanii, de corupție însă, cine-o să-i scape pe irakieni? Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților regimului și dându-le foc sau măcar să le ignore în bucuria pură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]