190,155 matches
-
a secolului XVII, pe vremea lui Matei Basarab, ca îndemn pentru o revigorare politică, socială și etică - o "întoarcere la origini". Uitate, pierdute apoi mult timp, ele revin în actualitate atunci când nimeni nu vrea să le mai rcunoască - sunt un text vechi, aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de a insista prea mult asupra unei anumite zone a limbajului contemporan, revin asupra acelei părți din terminologia computerului și a Internetului pe care foarte mulți dintre vorbitorii nespecialiști sînt nevoiți să o folosească frecvent, în legătură cu activități curente: redactarea unor texte, folosirea poștei electronice, căutările în Internet. Așa cum am mai arătat și altă dată, fixarea terminologiei e în acest domeniu un fenomen în curs, cu numeroase ezitări și dezvoltări imprevizibile. în limbajul de specialitate s-a impus desemnarea textului, a imaginii
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
redactarea unor texte, folosirea poștei electronice, căutările în Internet. Așa cum am mai arătat și altă dată, fixarea terminologiei e în acest domeniu un fenomen în curs, cu numeroase ezitări și dezvoltări imprevizibile. în limbajul de specialitate s-a impus desemnarea textului, a imaginii, sau a sunetului care poate fi trimis împreună cu un mesaj al poștei electronice prin termenul englezesc attachment. Cuvîntul nu e tocmai ușor de preluat în română (cel puțin prin nonconcordanța dintre scriere și pronunțare), de aceea nu e
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
informatic. E interesantă, de altfel, examinarea situației din alte limbi romanice: decizia de a traduce terminologia engleză conduce în mod previzibil la apariția în glosarele franceze a unor termeni ca annexe, fichier attaché (și chiar a dubiosului pièce jointe); realitatea textelor demonstrează totuși că englezismul attachment circulă; ba, mai mult, e reperabilă chiar adaptarea parțială attachement ("envoyer un mail avec un attachement"). Mult mai puțin puristă, italiana acceptă englezismul attachment, dar îl concurează prin termenul (de sursă administrativă) allegato (anexă la
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
e reperabilă chiar adaptarea parțială attachement ("envoyer un mail avec un attachement"). Mult mai puțin puristă, italiana acceptă englezismul attachment, dar îl concurează prin termenul (de sursă administrativă) allegato (anexă la o scrisoare); în spaniolă e recomandat anexo, dar în texte apare și "el attachment". Din păcate, n-am reușit încă să aflu care este propunerea "oficială" pentru română, respectiv traducerea termenului în noile versiuni ale programelor de poștă electronică lansate pe piața autohtonă: evident, acestea - dacă se impun - au cele
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
respectiv traducerea termenului în noile versiuni ale programelor de poștă electronică lansate pe piața autohtonă: evident, acestea - dacă se impun - au cele mai mari șanse să răspîndească o formă sau alta. Un rapid sondaj în Internet pare să indice în textele românești actuale o prezență constantă a englezismului, adaptat morfologic: "nu toți au reflexul de a se feri - de a nu deschide attachment-urile e-mail decît după ce au fost filtrate" (unitbv.ro); "deschiderea attachment-ului duce la propagarea virusului" (umfcv.ro). în mod
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
-i arate "lucrurile ceale cu scârbă ale acestei vieți", însă schivnicul Varlaam va pătrunde în curtea lui și-i va vorbi despre deșertăciunea acestei lumi și despre învățătura creștină. În primul rînd remarcăm, desigur, o anume redundanță creată prin dilatarea textului monocord care dezvoltă de la un capăt la altul aceeași temă a învățăturii creștine și care implică deseori retorica tonului moralizator patetic. Epicul, de altfel, are mai mult rolul de pretext-cadru. Povestea simplă și care se încheie cam brusc, încadrează o
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat cu expresiile și formulările cumulative, greoaie ale învățăturilor religioase și ale rugăciunilor, textul păstrează o uimitoare claritate (de altfel, ediția este una de popularizare, "în spiritul și nu în litera originalului" cum ne avertizează autorul) iar uneori surprinde plăcut prin formulări de o frumusețe aparte, care marită reținute. Iată cum vorbește Varlaam despre
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
în acest roman popular motivele cunoscute din orice basm: setea de cunoaștere a fiului de împărat, sfetnicul cel bun, interdicția, metamorfoza răului, ș.a. Odată ce misiunea "zidirii" creștinismului a depășit demult fazele începutului, Varlaam și Ioasaf dovedește, dincolo de funcția euristică a textului, că poate fi citit cel puțin ca un roman savuros inspirat dintr-o străveche legendă. Sf. Ioan Damaschin - Varlaam și Ioasaf, cu un cuvânt înainte de Acad. Virgil Cândea, colecția Literatură creștină, Editura România creștină, 2000, 320p, f.p.
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
de canibali, secvență ce încheie ultimul capitol al studiului (ciudat mod de a încheia o carte, printr-o digresiune...). Simona Corlan-Ioan recurge la două tipuri de surse: în primul rînd, și acesta este unul din principalele merite ale cărții, la texte originale de secol XIX, savuros-incredibile (convingătoare însă cu nici două secole în urmă) prin modul în care prezintă Africa - jurnale de călătorie, rapoarte ale misionarilor catolici, literatura pe teme coloniale, articole de dicționar, enciclopedii, dar și hărți, gravuri ori fotografii
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
1927, care aduce lumină asupra unui "detaliu ignorat" care "intră astfel în atenția cercetătorilor". Margareta Feraru "readuce în memorie" contribuția publicației La Nation Roumaine la cunoașterea preocupărilor eminesciene ale lui E. Lovinescu, prin pana lui Ionel Jianu. Încă un minuscul text lovinescian recuperat datorită atestării agendei", reține Gabriela Omăt în Semnalul din mai 1939. La fel, portretul lui Mateiu Caragiale din Memorii III, a cărui variantă din Facla "este astăzi practic necunoscută", după cum este "o raritate bibliografică" un articol al lui
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
îl apreciase ca autor, dar pînă să ajungă la semnatarul Cailor lui Cibicioc văzuse omul "cu aparența tîmpă, dar cu ochii extrem de șireți", "căruia îi scot mîna din buzunar, cînd dă mîna cu mine". Gabriela Omăt, informată în urma lecturii unui text al lui Romulus Dianu, din Rampa, îl descoperă și ea "naș" pe E. Lovinescu pentru "debutul în literatură" al lui Dan Barbilian ca Ion Barbu. Dar Al. George ajunge să identifice tînărul necunoscut, întîlnit de E. Lovinescu în Cișmigiu (Coriolan
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
drama Oameni feluriți, cînd Margareta Feraru găsește dovezi contrare părerilor lui E. Lovinescu în Vremea, din 1932 și în Azi, din 1934. Îmi rezerv plăcerea să citez măcar o dată cum se materializează scrupulul exactității: "Intitulat Ce rămîne din L. Rebreanu, textul lui E. Lovinescu apare în Azi, nu în Ziua, cum se consemnează". Și cum crește în informații și nuanțe scena pusă de autoarea notei la adăpostul "putem presupune - cu un risc minim de a greși -" momentul relatat de Eugen Ionescu
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
scena pusă de autoarea notei la adăpostul "putem presupune - cu un risc minim de a greși -" momentul relatat de Eugen Ionescu în Nu, al confruntării lui Camil Petrescu, evident, cu opinii total negative ale lui Eugen Ionescu despre el. În textele Gabrielei Omăt se simte ca o revărsare de șuvoaie intensitatea bucuriei descoperirilor, vibrarea neobositului elan al căutării, asocierile dintre literatură, ca fapt de creație, și anecdotica vieții cotidiene, individualitatea de a apăra o teză, de a elucida conflicte, prin ocolirea
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
în victimologie, înainte de a fi publicat la Paris Carnetul unui metec, a scris și publicat în țară Altă lume. Însemnări dintr-o călătorie în America (1927), prefațată de Radu A. Rosetti, care precede cu zece ani Instantanee braziliene, cît și textul conferinței Pledoarii pentru criminalii în literatură (1938).
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
nu "produce" opere literare poate oferi în schimb unghiuri inedite în felul de a privi fenomenul politic și social. Este tocmai ceea ce face Grete Tartler în această secțiune a volumului. Mai apropiate de eseul literar și mai captivante la lectură, textele inserate aici reprezintă tocmai împărtășirea unor experiențe nemijlocite asupra felului în care două țări, Austria și Danemarca, (unde Grete Tartlet a acticat ca diplomat) se autodefinesc în raport cu Europa din care fac deja parte. Pe de o parte, Austria, "națiunea culturală
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
Cristina Ionica Cititorii României literare își amintesc probabil prozele Mirei Feticu publicate într-un număr de anul trecut al revistei. Cele două texte au apărut între timp și într-o carte: Femei cu veverițe, sub titlurile II. Variante și XXVIII. Dragoste. Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
amintesc probabil prozele Mirei Feticu publicate într-un număr de anul trecut al revistei. Cele două texte au apărut între timp și într-o carte: Femei cu veverițe, sub titlurile II. Variante și XXVIII. Dragoste. Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în care Mira Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste între femei, de exemplu) nu sînt foarte reușite. Se simt anumite stridențe, apar replici căutat bizare, cu nimic pregătite de text, cu aer enigmatico-oracular (fănușianisme, am fi tentați să spunem, dar textele sună prea bine ca să mergem atît de departe) ca aceea din finalul prozei care dă titlul volumului: "- Habar n-are ce poate o veveriță să-i facă alteia". În
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste între femei, de exemplu) nu sînt foarte reușite. Se simt anumite stridențe, apar replici căutat bizare, cu nimic pregătite de text, cu aer enigmatico-oracular (fănușianisme, am fi tentați să spunem, dar textele sună prea bine ca să mergem atît de departe) ca aceea din finalul prozei care dă titlul volumului: "- Habar n-are ce poate o veveriță să-i facă alteia". În plus, femeile din carte sînt dezvoltări prea puțin nuanțate ale unor
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
tipar (tînăra cochetă, zăpăcită, mincinoasă căreia nici măcar "ochii mari", "mirați" nu-i lipsesc etc.) pînă la sintagme consacrate ("ca o pisică", comparația cu recurență obsedantă în mai toate romanele scriitorilor români). Mult mai convingătoare sub raportul sugestiei de autenticitate sînt textele cu fetițe mici implicate în complicate legături senzuale cu diverși unchi sau veri. Oricît de deschisă și de tolerantă ar fi emergenta generație de scriitori români, se pare că va mai trece încă ceva vreme pînă să poată fi scrisă
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
de tolerantă ar fi emergenta generație de scriitori români, se pare că va mai trece încă ceva vreme pînă să poată fi scrisă cu naturalețe o poveste de iubire homosexuală. Femeile se întîlnesc "între ele" din singurătate, insinuează numeroase dintre textele volumului; cînd iubitul plecat în străinătate se întoarce, cuplul se sparge (vezi XXXV. Mania vitezei). Mult mai reușite sînt textele în care Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre cele mai reușite
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
poată fi scrisă cu naturalețe o poveste de iubire homosexuală. Femeile se întîlnesc "între ele" din singurătate, insinuează numeroase dintre textele volumului; cînd iubitul plecat în străinătate se întoarce, cuplul se sparge (vezi XXXV. Mania vitezei). Mult mai reușite sînt textele în care Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre cele mai reușite din volum. Perspectiva aristocratic-romanțată și subtilă (foarte bine articulată) a profesoarei e extrem de abil anulată în final de gîndul studentului
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
l-am văzut recent la Teatrul Maghiar din Timișoara, într-un spațiu extrem de percutant realizat de scenografa Adriana Grand, greu de uitat, o emblemă a montării. Detaliile privind decorul, înfățișarea și costumul Profesorului sînt prezente prin cîteva elemente menționate în text: fereastra, un bufet țărănesc, masa-birou; Profesorul poartă ochelari, un halat negru, de institutor, pantaloni și pantofi negri, guler alb scrobit. Ce este, în fond, biroul Profesorului? O clasă, răspund creatorii acestui spectacol. În care spectatorii intră și iau loc în
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
lui limită. Ici un ușor bobîrnac, o alunecare imperceptibilă, și te regăsești în tragic . E o scamatorie. Trecerea de la burlesc la tragic trebuie să se facă fără ca publicul să-și dea seama. Poate nici actorii, sau mai puțin. Pe un text bulesc, un joc dramatic. Pe un text dramatic, un joc burlesc." - Eugène Ionesco. Note și contranote. (Ed. Humanitas, 1992). Victor Ioan Frunză s-a scufundat adînc în căutarea sensurilor cuvintelor și conceptelor autorului. A ținut seama de ce a scris, genial
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]