725 matches
-
înfruntat cu crize grave, care se cereau urgent rezolvate: rețele sanitare decimate de război, lipsuri, sărăcie, foamete cumplită — în special în Moldova unde seceta și iarna aprigă făcuseră ravagii — și care la rândul lor au contribuit la devastatoarele epidemii de tifos exantematic în Moldova și de malarie în Dobrogea Dr. Paul Cortez, cunoscutul psihiatru, și epidemiologul Mihai Ciucă au lucrat direct cu ministrul Sănătății — Florica Bagdasar — în campaniile de combatere ale acestor epidemii În 1949 Florica Bagdasar a fost numită conferențiar
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
împotriva difteriei. După sosirea sa în Tunisia, Tunisul a fost recunoscut internațional ca un important centru de cercetare bacteriologică și de producție a vaccinurilor și serurilor împotriva celor mai răspîndite boli infecțioase. Nicolle a observat că pacienții molipsitori bolnavi de tifos infectau alte persoane atăt în interiorul, cît și în exteriorul spitalului și chiar și hainele lor împrăștiau boala, dar dacă făceau o baie fierbinte și își schimbau hainele, riscul molipsirii dispărea. Astfel, în 1909 a descoperit că febra tifoidă este transmisă
Charles Nicolle () [Corola-website/Science/312697_a_314026]
-
hainele lor împrăștiau boala, dar dacă făceau o baie fierbinte și își schimbau hainele, riscul molipsirii dispărea. Astfel, în 1909 a descoperit că febra tifoidă este transmisă de păduchele de corp și a făcut astfel o distincție clară între clasicul tifos epidemic și tifosul marin. Recunoașterea mecanismului de transmitere a febrei tifoide a creat baza pentru măsurile de precauție necesare în combaterea și prevenirea acestei boli în timpul celor două războaie mondiale. Nicolle a adus și importante contribuții în cunoașterea "febrei de
Charles Nicolle () [Corola-website/Science/312697_a_314026]
-
boala, dar dacă făceau o baie fierbinte și își schimbau hainele, riscul molipsirii dispărea. Astfel, în 1909 a descoperit că febra tifoidă este transmisă de păduchele de corp și a făcut astfel o distincție clară între clasicul tifos epidemic și tifosul marin. Recunoașterea mecanismului de transmitere a febrei tifoide a creat baza pentru măsurile de precauție necesare în combaterea și prevenirea acestei boli în timpul celor două războaie mondiale. Nicolle a adus și importante contribuții în cunoașterea "febrei de Malta", pentru care
Charles Nicolle () [Corola-website/Science/312697_a_314026]
-
sau creion, drame ale războiului imperialist. Ca și Tonitza care ne-a lăsat cele mai zguduitoare imagini ale suferințelor din timpul primului război mondial, folosind, alături de descrierea directă, procedeele satirei - Bednarik a creat atunci scene cu victime ale foametei și tifosului exantematic, cu invalizi ajunși în revoltătoarea situație de a vinde pe stăzile Iașilor mărgele (...) și prin contrast, aspecte din viața profitorilor războiului”.Petru Comarnescu Lucrări de Ignat Bednarik pot fi văzute în colecțiile și muzeele din România și din străinătate
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
12 ani, el a trebuit să presteze diferite munci, precum cele de păstor și morar în satul său natal. La vârsta de 15 ani, el a părăsit satul natal și s-a înscris la Școala agricolă din Râbnița. Foametea și tifosul l-au făcut în anul 1921, după absolvirea școlii, să revină în satul natal ca secretar al sovietului sătesc, bibliotecar, director al unui teatru de amatori. Pentru o scurtă vreme, a făcut parte și din orchestra muzicală sătească. În anul
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
Se estimează că 25.613 de deținuți au murit în lagăr și alți aproape 10.000 în sublagărele acestuia, în primul rând din cauza malnutriției, a îmbolnăvirilor și a sinuciderilor. La începutul lui 1945, în lagăr a izbucnit o epidemie de tifos cu o mortalitate a deținuților foarte ridicată. Împreună cu lagărul Auschwitz-Birkenau (Auschwitz II), Dachau a devenit simbolul lagărelor de concentrare naziste. "Konzentrationslager" (abreviat oficial "KL" și, postbelic, "KZ). Dachau ocupă un loc important în memoria publică, deoarece a fost al doilea
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
pierdut viața pe drum - de foame, boli, extenuare, maltratare sau pur și simplu împușcați spontan de gardieni. Numărul deținuților din Dachau a sporit de patru ori din decembrie 1944, ceea ce a dus la supraaglomerarea barăcilor și izbucnirea unei epidemii de tifos căreia i-au căzut victime mii de oameni. La începutul lui aprilie 1944 conducerea SS a lagărului a început evacuarea unor lagăre auxiliare situate lângă Dachau. În timpul acțiunii de evacuare, un număr mare de deținuți și-au pierdut viața, atât
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
din Odessa și circa 7000 din Basarabia. Masacrul, cu numele de cod „Un dar pentru Stalin”, a fost ordonat de colonelul Modest Isopescu, pe 21 decembrie 1941, ziua de naștere a lui Stalin, pretextul folosit fiind apariția unei epidemii de tifos exantematic, ca rezultat al condițiilor de sanitație execrabile în care erau deținuți evreii deportați. Executanții au fost jandarmi și soldați români, polițiști civili ucraineni sub comanda lui Kazachievici, șeful de post din Golta, precum și un număr de civili germani locali
Lagărul de concentrare Bogdanovca () [Corola-website/Science/311425_a_312754]
-
la 14 aprilie 972. Conflictul cu imperiul occidental era rezolvat cel putin pentru un timp, cu conditia să se restabilească statu-quo-ul teritorial. După o campanie desfășurată în Orient, Ioan Tzimiskes reintra în Constantinopol care era atins de o maladie mortală - tifosul. El murea la 10 ianuarie 976; domnia sa se încheia dup 6 ani în vârstă de 51 de ani.
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
a stins un pojar în anul 1606. În plus,el se îngrijora de starea materială a poporului,de aceea el a rămas în amintiri ca unul dintre cei mai de seamă sultani ai Imperiului Otoman. Ahmed I a murit de tifos în anul 1617 și a fost înmormîntat într-un mausoleu de lîngă Moscheea Albastră.
Ahmed I () [Corola-website/Science/309691_a_311020]
-
Ei-1644) care efectua operațiuni de cercetare în strânsă colaborare cu Unitatea 731. Aici era cartierul general al „Unității Nami” (Unitatea 8604). Aici erau făcute experimente de înfometare și lipsire de apă a prizonierilor ca și operațiuni de testare a transmiterii tifosului prin intermediul apei. În plus, aici funcționa principala crescătorie de șobolani, folosiți ca vectori de transmitere a ciumei bubonice. Aici funcționa din 1942 „Unitatea 9420” cu aproximativ 1.000 de oameni. Avea două subunități: „Unitatea Kono” specializată în studierea malariei și
Unitatea 731 () [Corola-website/Science/310326_a_311655]
-
române în 1940. Vor fi deportați peste Nistru cca. 147 000 evrei din cele două provincii - Basarabia și Bucovina (în special de nord), dintre care circa 90 000 vor muri în gheto-urile și lagărele de concentrare, în mare din cauza tifosului și a înfometării. Regimul lui Ion Antonescu este de asemenea responsabil de moartea a unui număr de 130 000 -170 000 de evrei din regiunea dintre Nistru și Bug. În total deci, regimul antonescian a deportat sau exterminat circa 300
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Georg-Titus, născut la 15 septembrie 1876 la București, și Emanuel (Manoli), născut în 7 octombrie 1885 la Peleș. Wilhelm Kremnitz moare la 31 iulie 1897 la Peleș datorită unei crize cardiace în timp ce-l îngrijea pe prințul moștenitor Ferdinand bolnav de tifos exantematic. În semn de recunoștință a fost înmormântat pe domeniul regal, pe partea Bucegilor dinspre șoseaua Sinaia - Poiana Țapului, în apropiere de cascada Urlătoarea. Recent, mormântul a fost mutat în parcul localității. Deși viața în România îi era asigurată, având
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
fost rănit pe front și a fost trimis la serviciile sanitare, unde a lucrat în spitale din Rusia, ce tratau holera. În timpul petrecut în aceste spitale a fost profund marcat de suferința oamenilor cauzată de anumite boli infecțioase grave precum tifosul sau holera. Experiența de pe front i-a încurajat opțiunea de a deveni medic și de a efectua cercetări în domeniul medical. În 1918, și-a reluat studiile întrerupte la "Universitatea din Kiel", iar în anul 1921 a absolvit facultatea și
Gerhard Domagk () [Corola-website/Science/308950_a_310279]
-
privitoare la viitoarea campanie în Rusia, însă Împăratul nu-l ascultă. În timpul campaniei în Franța și a replierii armatei la Mainz, în urma înfrângerii suferite la Leipzig, un mare număr de soldați s-au refugiat la Metz, propagând o epidemie de tifos. Vaublanc s-a molipsit și el și nu a lipsit mult să piară. În 1814, deschide porțile orașului Metz și întâmpină cu entuziasm forțele coalizate. Menținut prefect de Moselle în timpul primei Restaurații, este promovat ofițer al Legiunii de Onoare, la
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
jumătate în volostea Chelmeneț. În școala parohială predă religia preotul Vasile Bîhovschi, un om stăruitor și energic, care e menționat cu mulțumiri. Școală ministerială satul încă nu are, dar impozit plătește. La înc. sec. XX mulți oameni (99) suferă de tifos, de difterie (9), de rujeolă (45), de scarlatină (935). Satul avea (în 1904) 170 de case cu 1.068 de suflete. În 1908 de două ori (la 25 mai și la 4 iulie) ploi puternice, cu grindină, pricinuiesc mari pagube
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
Deși astfel de rivalități au putut să aibă un rol în disputele dintre cruciați, mult mai dăunătoare pentru unitatea lor au fost ambițiile personale ale unora dintre liderii creștinilor. În rândurile cruciaților a izbucnit o epidemie, cel mai probabil de tifos, care a ucis pe mulți dintre luptători, inclusiv pe legatul papal Adhemar. În același timp, o mulțime de cai a murit de foame sau de boală, în condițiile în care țăranii musulmani refuzau să ofere cruciaților nutreț și alimente. În
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
preluat controlul Eparhiei în anul 1921. În anul 1922 este ridicat la rangul de arhiepiscop. În anul 1922 este arestat ca urmare a rezistenței arătate la confiscarea odoarelor bisericești, fiind condamnat la opt ani de închisoare. S-a îmbolnăvit de tifos și a fost dus la un spital-închisoare. În anul 1923 a fost amnistiat și transportat la Moscova. Acolo este arestat din nou și trimis într-un lagăr din stepa Turkestanului (în apropiere de Krasnovodsk) pentru o perioadă de doi
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
prin interesul pentru cercetările științifice pe care le întreprinde înainte de a deveni - în 1910 - doctor în medicină și chirurgie. În 1912 publică prima sa monografie științifică, ""Tulburările ritmului cordului"". În timpul primului război mondial conduce un spital destinat tratamentului bolnavilor cu tifos exantematic, maladie despre care publică, în 1919, la Paris, o monografie ce este de mai multe ori reeditată. În 1918 este numit profesor la Facultatea de Medicină din București, post în care va funcționa până la sfârșitul vieții. Savant de mare
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]
-
bucureștene, una îndestulătoare dar decentă și fără ostentație. Iat-o văzută prin ochii uneia dintre menajererele familiei: Lia Brătianu este cea care, împreună cu Regina Maria, a pus bazele Societății Filantropice „Principele Mircea” (în memoria ultimului copil al Reginei, mort de tifos pe timpul războiului), fundație care își propunea consolidarea sistemului sanitar și construirea unor clinici pentru nou-născuți, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, înființându-se peste 350 de centre cu această destinație. Ascensiunea lui Vintilă Brătianu în viața publică
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
avut trei copii și a luptat în Armata țaristă (albă) în timpul Primului Război Mondial. În război, el și-a pierdut un ochi și a fost obligat să picteze restul vieții având un singur ochi. Toți cei trei copii i-au murit de tifos, iar soția l-a părăsit. După război, fiind de origine nobilă, a fost nevoit să se refugieze la Chișinău (în Basarabia) pentru a fugi de persecuțiile comuniștilor bolșevici. Nu mai avea nici avere și nici familie și a trebuit să
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
îndelungată de întrebuințare a anumitor medicamente: antibiotice, diuretice, hipoglicemiante. Ea poate fi însă și semnul unor boli organice, cum ar fi: anemia, lipsa vitaminei B12 și a acidului folic, infecțiile virale, leptospiroza, limfomul, malaria, hipertiroidia, purpura, infecțiile cu streptococi, scarlatina, tifosul. Creșterea numărului de plachete, numită și trombocitoză, poate fi din cauza unui supradozaj de vitamina B12 și acid folic, din cauza sarcinii sau unei activități sportive intense (în ultimele 2 cazuri fiind considerată o situație normală, fiziologică, de aceea nu este luată
Hemogramă () [Corola-website/Science/314670_a_315999]
-
țările industrializate, iar din anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultură, dar este în continuare folosit pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic. Pentru prima oara DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler. Efectul sau insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul „Paul Hermann Müller” care va primi pentru această descoperire, în anul 1948
DDT () [Corola-website/Science/313543_a_314872]
-
insecticid. Pe la mijlocului anului 1944 în SUA s-au produs lunar cca. 900 de tone DDT pentru armată SUA, cantitatea lunară produsă la sfârșitul războiului mondial atingând 1350 de tone. DDT-ul era folosit la combaterea păduchilor în timpul epidemiei de tifos din Napoli (1943-1944) acțiune soldata cu succes. Presă timpului laudă produsul că „Produsul Miraculos” în acțiunea de combatere a insectelor purtătoare de boli. O mare parte din producția americană de DDT a fost folosită în Pacificul de Sud pentru combaterea
DDT () [Corola-website/Science/313543_a_314872]