1,264 matches
-
simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă, acel sfârâit asemeni unui țipăt, sunetul pe care-l scotea Petite-Ma când turna plumbul topit Într-o tigaie plină cu apă, pe când repeta fără Încetare: — Elemterefiș kem gözlere șiș. Göz edenin gözünekizgin șiș. Plumbul se Întărea rapid În forme care se schimbau continuu. Dacă se Întâmpla să fie vreun deochi prin apropiere, acesta se ivea Întotdeauna În plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bagajul. După ce Îi duse geanta sus, Matthew intră În bucătărie să facă o omletă, urmărind pe furiș toate mișcările lui Kitty. — Știi, am pierdut numărul de telefon al lui Desert Rose, zise el, aruncând niște brânză și câteva ouă În tigaie. Și cum l-ai recuperat? — Am sunat-o pe Diane, m-a Întrebat dacă eu sunt tipul pe care l-ai cunoscut aseară. I-am răspuns: „Nu, eu sunt tipul pe care l-a cunoscut joi seară“, zise el jucăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Peste trei săptămâni avea să fie o femeie măritată. Realitatea o izbi ca un duș rece. Până și proba pentru rochia de mireasă păruse o joacă sau o imagine dintr-un film care i se derula în minte. Asta însă - tigăile de bucătărie înfășurate în staniol, cu o etichetă asortată - era ceva real. — Ai început deja să ai emoții? o întrebă Laurence, strângându-i mâna într-a lui. Eu unul știu că da. Mai sunt doar trei săptămâni și o să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Pentru Dumnezeu, ai grijă, se panică Fran, simțindu-se recunoscătoare că lui Ralph i se acorda atâta libertate, dar temându-se că ar putea da foc la casă. — Crezi că n-ar fi trebuit să-l las să facă o tigaie cu cartofi prăjiți atunci? întrebă Ben. — Oh Doamne, Ben! — Glumeam. Face sendvișuri cu brânză și castraveți. Fran râse. Era minunat să simtă că Ralph face din nou parte dintr-o familie, chiar și pe termen scurt. — Ben? — Mda? — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
are cap - doar pălărie. Oare ce-ar putea să fie? Să răspunzi, nu-i prea ușor. Nu căta la cum arată, Că e mândră ca o floare; Pălăria-i colorată Poate fi înșelătoare. Da, ciuperca asta parcă Seamănă cu o tigaie; Plină e de apăraie Și-i, desigur, o... Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și murați; Au trei nume, dacă vreți: Opintici, ghebe,... Cresc și ele prin pădure, Dar nu-s fragi și nu sunt mure. Vezi prin
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat bănuielile, după care o atârn iar pe stativ. Simt că ard din ce în ce mai tare. Habar n-am cum să încep. Să sparg ouăle ? Să le fierb ? Să le arunc de perete ? — Uite ouăle. Eddie trântește un cofraj uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
porc și din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată prăbușit, două tigăi de ceapă arsă și o cratiță cu caise congelate la simpla vedere a cărora mi-a venit greața. Nu înțeleg deloc ce s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în tăcere. Fără voia mea, îmi scapă și mie un hohot. Îmi duc mâna disperată la gură, încercând să mă controlez. — Samantha ? — Ăă... nu, reușesc să îngaim într-un final. Nu voi servi șerbet. Nathaniel tocmai a ridicat una dintre tigăile mele cu ceapă arsă. Se face că ia o lingură și o înghite. Delicios, spune din buze. Abia îmi mai pot stăpâni lacrimile de râs. Simt că mă asfixiez din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încep să arunc plină de elan toate pachetele la gunoi. În primul rând, trebuie să fac puțină curățenie în bucătărie... Te ajut. Nathaniel se ridică în picioare. Trebuie s-o văd și pe-asta. Umăr la umăr, golim toate crățițele, tigăile și aruncăm toate pachetele la coșul de gunoi. Eu frec toate suprafețele murdărite în timp ce Nathaniel șterge cu mopul băltoacele de bezea. — De când lucrezi aici ? îl întreb în timp ce clătește mopul în chiuvetă. — De trei ani. Înainte de familia Geiger am lucrat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
efectiv chestiunea salariului... Cobor ochii în pământ, ușor jenată. — Eddie ! Trish tabără pe el mânioasă. E vina ta ! Samantha vrea să plece fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge pe Eddie în coaste cu cotul, șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să rămâi la noi. Suntem foarte încântați de serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de pui. În viața mea n-am simțit un miros atât de îmbietor de mâncare gătită în casă. Puiul e auriu ; pielița prăjită și crocantă e presărată cu piperul pe care l-am măcinat mai devreme ; zeama încă sfârâie în tigaie. E momentul să facem sosul, strigă Iris din colțul opus al bucătăriei. Scoate puiul și pune-l pe platou... și acoperă-l. Trebuie să rămână cald... Acum înclină ușor tava. Vezi picăturile alea mari de grăsime care plutesc la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de foietaj, așa cum m-a învățat Iris. La ora șapte am aruncat la coș o cutie arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de măsline și usturoi, până s-au înmuiat. Am curățat fasolea verde. Am pus plătica în cuptor. De asemenea, am luat câteva guri bune de vermut pentru coulis, dar nu face nimic. Sunt roșie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța murise anul trecut și nu-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu avionul? Mi-a făcut impresia că erau nervoși. Fugeau, dar nu știu de cine. — De noi? Nu-ți face iluzii! Ouă prăjite? Da, te rog... Atunci, de cine? — N-am nici cea mai mică idee... Deodată, se opri cu tigaia în sus, ca și cum l-ar fi străfulgerat un gând. Nu! negă el cu hotărâre. E cu neputință...! E imposibil. Pentru Dumnezeu cel sfânt...! îl imploră Inti. La ce te gândești? Îl privi stăruitor: — Epidemie... arătă de jur-împrejur cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să contagieze toate astea cu gripă, pojar sau tuberculoză... — Nu, pentru Dumnezeu! — Nu? În Brazilia, obișnuiesc să o facă... Chiar tu ai spus-o. Când vor să dea gata un trib, le dăruiesc haine care au aparținut unor bolnavi. Cu tigaia în mână îi privi printr-o ferestruică pe indieni, care prădaseră colibele, punându-și pe ei toate boarfele găsite. — Privește-i! N-ar fi acceptat hainele alea, pentru că sunt bănuitori. Dar, acum, sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dacă am forța-o să se uite la telenovele braziliene de la televizor. E-acolo Înăuntru și se roagă ca doamna Rochester să moară În incendiu. — O, fii serios, Guido, toată lumea Își dorește asta când citește Jane Eyre. Amestecă cepele În tigaie și adăugă: — Păi, cel puțin când o citesc prima dată. Doar mai Încolo află ce cotoroanță mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce cotoroanță mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia să se gândească la studenți În timpul liber. Amestecând, Întrebă: Cum a fost căpitanul-doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ei. — Ce fel de ceva? — Felul obișnuit. Păi, ai spus că era frumușică. El zâmbi. — Foarte frumușică. Ea zâmbi. — Și foarte, Începu el, căutând cuvântul potrivit. Cuvântul potrivit nu avea sens. — Și foarte speriată. — De ce spui asta? Întrebă Paola, ducând tigaia la masă și așezând-o pe-o placă de ceramică. Speriată de ce? Că ar fi bănuită că l-a ucis? El luă fundul de lemn cel mare de lângă aragaz și-l aduse la masă. Se așeză și ridică prosopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oglinzii, deschise o sticlă sau două. În bucătărie, deschise partea de sus a frigiderului supradimensionat. Gheață. Nimic altceva. Jos, câteva mere, o sticlă destupată de vin alb și niște brânză Învechită Într-un ambalaj de plastic. Cuptorul conținea doar trei tigăi goale; mașina de spălat era goală. Stătu cu spatele la suprafața de lucru și se uită Încet de jur Împrejurul Încăperii. Din sertarul de sus de sub polița de lucru scoase un cuțit, apoi trase unul dintre scaunele de lemn de la masă și-l așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lagunei. Și după aceea? Pulpă de vită? Prăjită cu măsline și vin alb? Își agăță sacoul În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă capacul, bucăți de zucca de-un portocaliu deschis, prăjindu-se Încet cu ceapă tocată. Luă un pahar din stativul de lângă chiuvetă și scoase o sticlă de Ribolla din frigider. Turnă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lor În politică s-au convins singuri, cumva, că tot ce-au făcut vreodată În trecutul lor foarte scurt a fost făcut doar În scopul de a spori binele general al omenirii. De ce să nu zâmbească? Se Întoarse Înapoi la tigaie și bombăni supărată când văzu că se lipise orezul de fund. Mai turnă supă peste el și amestecă repede preț de un moment. — Asta se va transforma Într-o Întâlnire de celulă? Întrebă el cu blândețe. Deși erau În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bucătăria în urma eforturilor ei: ca o explozie într-o fabrică de supă. În chiuvetă se adunau mormane întărite de mâncare, iar pe podea și pe masă se întindeau tot felul de alte pete. Pe aragaz se înghesuiau o mulțime de tigăi cu bucățele lipite de dovlecei și morcovi. Era un chin. Trebuiau să existe modalități mai simple prin care Rosa să-și primească vitaminele și mineralele. — Sigur că există, a spus imediat Jake. Nu ai nevoie decât de o carte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
musafirului se lungi văzând cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte și împunse aerul în direcția sa. - Vă bateți joc de mine! Se ridică brusc de pe fotoliu și merse la fereastră pentru a privi pe la colțul perdelei. Se răsuci către el. - E un Land
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]