1,581 matches
-
cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți clienți nu erau. El, acum, avea privirea concentrată pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire. Stă
UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352698_a_354027]
-
galben ori verdele aprins cu aripi albastre. Mestecenii și plopii albi luminoși, foșneau atât de limpede de parcă spărgeau cerul cu vârfurile lor colorate precum luceferii. Soarele blând cu razele sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
să-i spui asta când o veni acasă! comentă pădurarul și-și văzu de-ale lui. Nu era de glumit. Ionică nu mai venea acasă, deși era aproape ora de culcare. Unii s-au și culcat deja. Dar n-aveau tihnă și somn. Soția pădurarului nu putea să se culce nicicum. Unde o fi Ionică? Când situația deveni critică, iaca, la poartă apăru cineva. Era Ionică. - Unde umblași, mai omule? se zbârli la el pădurarul. Ai băgat-o pe maică-ta
CASA PĂDURARULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353738_a_355067]
-
mergeau sau se întorceau din Vietnam, China era pe vremea aceea că o insulă care-i surâdea unui naufragiat, întinzându-i brațele protectoare. În ciuda mișcărilor politice care se succedau în China într-o cadență de necontrolat, străinii aveau parte de tihnă, siguranță, hoteluri confortabile, hrană bună etc. - Bine ați venit! Odihniți-vă. Vă invit mâine la ambasadă... M-a întrerupt: - Aș veni acum, dacă nu deranjez. Mai că n-am protestat, pentru a-l menaja. Afară plouă, ploaie de toamnă, bogată
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
argint. L-am anunțat pe portar că aveam o vizită și mi-am așteptat oaspetele neconvențional la intrarea oficială în clădirea ambasadei, fosta vila până în anul 1949 a unui neguțător olandez, până când armatele lui Mao au transformat orașul din Beiping, Tihna Nordului, în Beijing, Capitală de Nord, alternativă la Nanjing, Capitală de Sud a lui Jiang Jieshi. Corneliu Leu a venit acoperit aproape în întregime de o umbrelă gri ca cerul din acel moment, un bărbat pe care l-am asociat
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
oferă liniște și echilibru, fiind alături de mine, dezinteresat, în drumul acesta haotic, în lumea decepțiilor și a frivolității. La rându-mi înapoiez sincer stări, clipe și cuvinte alese, căci fără doar și poate, prietenia e simbolul înțelepciunii, e lumină și tihna. E liniște! Libertatea: Pentru un artist este esențial să fie aplaudat, să fie apreciat și să primească un feedback pentru actul artistic pe care alege să îl promoveze și să îl dăruiască eternității. Din acest punct de vedere tu esti
ÎMI E DOR DE TATA ATUNCI CÂND VINE PAŞTELE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354734_a_356063]
-
de lac și-admiră umbra stuhul. Cât îmi doresc, la ceas de taină stând Cu astrele, să ardă-a lor sentință Sub tălpi de jar, și-a lor nesăbuință Să 'nec în clipe din potir de gând. MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ȘI VISE Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
îmi doresc, la ceas de taină stând Cu astrele, să ardă-a lor sentință Sub tălpi de jar, și-a lor nesăbuință Să 'nec în clipe din potir de gând. MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ȘI VISE Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
lumină Când dragostea timid la poartă-i bate ... A ÎNGHEȚAT O LACRIMĂ SUB GENE A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Se ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit și-un chip de fată În tihnă-și cântă doru-n versuri line Și-atâtea taine-n nopți de catifea Când prin omăt, luciri diamantine Se sting în dansul fulgilor de nea. Atâtea flori de suflet curg în rânduri Cu crini înmiresmați și maci arzând Când iarna tristă
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
-n înroșite-amurguri. În suflet, caldă, tinerețea-nfloare Din visul nerostit se-ntorc albine Și-n zbor șovăitor peste ponoare Își pleacă fruntea-n lacrimi de verbine. Când izvodesc iubiri din vii torenți Se zbate-n noi neliniștea arsurii Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi se pregătesc de-agape. Rodește-n vie fructul dragostei Și sângerează-n cupe de
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
trăiri pasionale în vers, pot seduce și pot speria în aceeași măsură. Dezlănțuirea simțurilor este iminentă, dar ea are ca temei iubirea necondiționată, iubirea liberă de orice constrângeri. Dar iată că, după oboseala pricinuită de dragostea neîntreruptă, intervine calmul, luciditatea, tihna, dorința de înălțare, de a ridica o coloană pe care poetul dorește s-o înalțe “vers după vers”, această lucrare având ca scop: “Și-n vârf, la Cer, vom înălța icoana / Iubirii-n al iubirii univers” (Rugă fără sfârșit - 2
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
Articolele Autorului Din toate câte-am cunoscut O rugăciune spun în gând ; O rugăciune către soare O alta pentru sfânt pământ. Cerului, un strop de boare Sfinților, tot mulțumind Lumânărilor aprinse Și parfumului de mir, și sufletelor necuprinse Ruga-n tihnă, a lor gir. Cuvioși în rânduială Toți părinții la Altar, Pacea dându-ne ăn suflet Din Sfântul Evangheliar. Referință Bibliografică: Psalm XIX / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
PSALM XIX de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357296_a_358625]
-
Mitică își ia într-o zi întreaga familie și pleacă spre Paris. „Mitică, tu nu ai venit în Franța, tu ai plecat din America!” Revenirea la Paris i-a dat ocazia să-și revadă prieteni dragi și să inspire în tihnă parfumul amintirilor... Aici se bucurase de prezența, grija și prietenia familiei Bunescu, participase la atâtea acțiuni culturale unde ascultase vocile unor intelectuali de marcă, scriitori și filozofi ai diasporei, și nu numai. Toate învățămintele unui trecut de care-și amintea
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
Mitică. De fiecare dată când venea vorba de sat, își mai amintea câte ceva, uimindu-mă cât de amănunțit îmi relata fapte petrecute cu mai bine de jumătate de veac în urmă. Mitică Sinu și-a lăsat consătenii să culeagă în tihnă roadele acelei toamne frumoase, a anului 1948, când a părăsit definitiv România, dar își amintește perfect de ei și luând pe rând neamurile, familiile de vază sau pe cele obișnuite, mi-a povestit despre fiecare. E mulțumit că fiica lui
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
de înțelesuri. O poezie atât de profundă, rar am aflat printre confrații de condei contemporani. De câțiva ani urmăresc site-urile literare și mereu găsesc filoane aurifere și pepite cu care mă delectez pe îndelete, pentru că poezia trebuie gustată în tihnă, cu toate simțurile. Un simplu exemplu, spre edificare, despre caracterul sapiențial al versurilor lui Liviu Jianu: “Pe lumea care trece, care vine, / În slavă de vei fi, sau de rușine, / Te vei cunoaște numai după roade-“ (Te vei cunoaște). Tonul
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
desprinse se așezau ușor legănate pe culoarea castanelor și a piersicilor coapte ce își trecea degetele obsesiv prin părul neîngrijit târziul penetra ochii minții orbeau gândurile ebrietatea norilor din noi era umbra fidelă a ideilor senine ce se rătăciseră în tihna stropilor îmbătrâniți de tristețe era totul ce se rostogolea în neștire era nimicul ce se năștea din apoi... Referință Bibliografică: CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1034, Anul III, 30 octombrie 2013. Drepturi de
CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357531_a_358860]
-
tinerii noștri, cerându-și scuze, au dorit să se retragă. Stăteau pe scaun de mai bine de patru ore. Le amorțise picioarele și șezutul, de aceea doreau să plece să se odihnească după o asemenea masă, să-i simtă în tihnă întreaga savoare. Au servit cafelele și mulțumindu-i gazdei pentru masa specială oferită, își cerură scuze că trebuie să se retragă. Cei doi bărbați puteau să mai stea, mai aveau vin de băut în sticle și desigur suficient vin în
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
să fii/și ziua mea de mâine./ Ești, - pentru mine -totul”.(Ești) „Fără tine viața mea/e-un arc,/arc de curcubeu,/fără culori în el”.(Fără tine) „privirii mele,/atică făptură ai rămas.” „Lasă-mi liniștea, rămasul/ Lasă-mi tihna și popasul!/... Clipa de iubire, lasă-mi,/ Lasă-mi vraja, lasă-mi ceasul!/... Și-amăgirea lasă-mi...”(Gazel) Și pentru că era prea îngustă cărarea „am trecut unul prin altul” Sugerează suflete pereche, suprapuse, îngemănate; întregul, o singură ființă. „Îmi caut
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
-și fac veacul imediat după orele de servici... Sunt vreo zece astfel de momente, în care sunt induși în câte o altă aventură de procopseală, soldată, absolut de fiecare dată, prin eșec, eșec ce nu le strică blânda mulțumire a tihnei de dinainte și de după. Triumful indolenților este asigurat de lipsa de orizont, de mulțumirea de sine, de suficiența stagnării - tipice nu numai unei singure categorii sociale. Puterea de observație și surprindere a unor trăsături retrograde din actualitatea românească actuală este
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
privește spre în sus, Într-o scurtă rugăciune, implorându-L pe ISUS : ,,DOAMNE, am un OF în suflet și prea multe rău mă dor, Lasă-mă să-mi alin OFUL, lângă susur de izvor! Fă să am în toamna vieții, tihna ce-i în rugăciune, Să-mi alint crescând nepoții, să le torn înțelepciune ! Fir pe ghemul meu cât este, cât mă lași să mai trăiesc, În CĂSUȚA DIN POVESTE, sufletul să-mi liniștesc!” = 1 . NOIEMBRIE. 2011 = Referință Bibliografică: CĂSUȚA DIN
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
palmă curgea pe fața mea... și m-am trezit, măicuță, în zori de dimineață, vioaie, jucăușă și-aveam un chef de viață! Te-am luat în brațe, ți-am sărutat obrazul, am mers și la oglindă, ne-am privit în tihnă: Ești tânără, măicuță, surori parcă suntem! Să nu mă lași, măicuță, de oameni să mă tem, că lumea fără tine săracă-i și pustie; Să nu mă lași, măicuță, să-mi fii de-a pururi vie... Referință Bibliografică: Să nu
SĂ NU MĂ LAŞI, MĂICUŢĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358380_a_359709]
-
au restaurat și consolidat castelul. În fiecare an, în luna septembrie, în piațeta din fața castelului se desfășoară un festival anual de operă, „Afrodita din Paphos”. Vechiul palat roman, renumit prin mozaicurile sale ne-a oferit privilegiul de a admira în tihnă ceea ce numai mâna omului dirijată de puterea lui Dumnezeu poate crea: artă veche pe care patina timpului, deși își pusese puternic amprenta, n-a reușit să-i umbrească frumusețea. Ce poate fi mai încântător decăt să te plimbi printre ruine
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
Cu ochi scânteietori: Ce cauți om pierdut pe-aici?” − ...mă-nreabă mirători! Bună ziua, Mare astru! Sunt un pământean, Ce-și dorește-a vedea fața Celui eminescian... Precum spun, ai și văzut-o! (Tată, rog a mă lăsa, Să vorbesc puțin în tihnă, cu un om, ...din Țara mea.) Și se depărtă Stăpânul, Lăsându-mă a vorbi Cu iubitul meu Luceafăr... Iată-l, ...a-mi filozofi: Am fost odată, ca-n povești, Îndrăgostit de-o fată, Chiar dacă ei, păream că-i sunt Mai
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
să aducă mai multă înțelepciune pe pământ, dar pe care uite că nu o aduc. Pentru că cine ajunge în cele din urmă la această râvnită dar efemeră avuție lumească, de cele mai multe ori, nu mai ajunge să se și bucure în tihnă de ea. De ce oare? Poate din cauză că nu a câștigat-o prin sudoarea proprie și în perspectiva veșniciei, totul se plătește, începând din această viață. Câte averi cunoașteți dumneavoastră, strânse cinstit? Sigur că sunt și excepții cum a fost binecuvântatul Iov
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
lungi și ani fără a ști Cine a fost Ioan, cine Grigore. În care loc și-n cimitirul care Oasele lor își vor găsi odihna Și dacă au la cruce câte-o floare Și dacă li se-mparte-n spirit tihna. Grigore Grigore A plecat și Ioan Țepelea, alături de alți orădeni de seamă care mi-au fost prieteni și care au dispărut în ultimii ani, precum: Stelian Vasilescu, Viorel Horj, Emil Blaga, Marin Chelu, Claudiu Frunză, Ioan Alexandrescu, Constantin Mălinaș, Claudiu
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]