5,246 matches
-
goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i plăcea în mod evident lui Catherine, judecând după felul cum deseori mi-o arăta; și o femeie mai bătrână, cu chip obosit și sâni grei care lucrase cândva la o benzinărie de pe Western Avenue - păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
facă pași mari spre viitor. De altfel nu cred că sunt singura persoană care își dorește acest lucru. Condamnând irevocabil comunismul, am încercat pe parcursul acestei cărți să realizez o radiografie a societății românești actuale și în mod special a pașilor timizi făcuți în direcția dezvoltării acesteia, precum și a mentalităților învechite existente; acestea din urmă constituind, după părerea mea, adevărate bariere în calea progresului României. Cum pot fi desființate mentalitățile și înlocuite? Cred că printr-o muncă tenace de convingere și prin
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de putere. Acoliții lui Ceaușescu nu au dispărut niciodată din anumite ministere; Ministerul de Externe a rămas un fief al indivizilor care se opuneau integrării euro atlantice, iar persoane de aceeași factură din Ministerul de Interne au putut bloca eforturile timide de reformă propuse după 1996. În fapt, elementele pro-Ceaușescu au inundat din nou Ministerul Culturii în perioada 1994-1995, perioadă în care PRM a fost partener în coaliția de guvernare. Dar ceea ce pare să-i fi permis lui Vadim să supraviețuiască
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trăsătură socială își va pune amprenta asupra guvernării Văcăroiu (1993-1996), dictând ritmul lent al reformei și teama de a ataca marile întreprinderi industriale. [...] Au lipsit însă măsurile radicale. [...] Reforma a avansat mai curând în întreprinderi mici și mijlocii. Dar pașii timizi spre capitalism au fost frânați la finele lui 1995, când a căpătat prioritate campania electorală, determinând suspendarea de către Fondul Monetar Internațional a acordului stand by cu România.” Jocul de-a reforma a continuat într-o anumită măsură și după alegerile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îndrăgostită de mine. Ce-i drept, sunt frumos. - Arăți perfect pentru unul dintre roluri, Fecioara Maria. Și nu-i nevoie să fii fecioară. Te-ar interesa? Gina râse înroșindu-se. O culoare plăcută. - Nu știu, răspunse, nu cred, sunt cam timidă. Și râse din nou. Da, era o fată plăcută, un caracter delicat. Sau nu, ce contează? Trei ore mai târziu avu cinci orgasme consecutive, care erau în întregime opera mea. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Eu et al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a reorganizat aeronautica românească! Și are o valoare simbolică faptul că domnul ambasador poartă același nume cu cel care-a înălțat primul balon cu aer cald... Îi mulțumim Franței, în numele balonului „Mihai Bravul”, în numele balonului „România”... Aplauze. Câțiva încearcă un timid „Vive la France!”. - Mă bucur să mă aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care rămâne pentru noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească, căznindu-se să zică porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă din obligație, ca străinul care zice timid „Paștele mă-sii” ca s-arate că s-a integrat. Seamănă cu jucăriile alea monstruoase chinezești: apeși pe burtă câinele ca un porc cu păr mai lung care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau osssul”, scuturi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar fără să facă nimic, chiar fără să deschidă gura. Tot natura explică... E incontestabil mascul Alfa și nu se-agită. A, poate combina ca un pocherist, poate trișa, poate dansa pe sârmă cu aroganță sau poate fi chiar îngrozitor de timid... Dar ăștia care se firitisesc în grup, în toate formele, mi-aduc aminte de mucoșii pe care i-am prins în spatele școlii făcând concurs de ejaculat. „Io am ajuns mai departe! Ba io! Ba io! Ba iooo... Ba io, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l Întoarse cu dragoste, și, În cele din urmă, cu toată forța și delicatețea de care era În stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată, domnule, veni răspunsul timid. M-am gîndit că l-aș putea lăsa să mai doarmă puțin... Căpitanul Lazemby Îl studie de la Înălțimea incredibilei lui staturi pe necoptul ofițer trei, așa cum cineva examinează compoziția picioarelor unui scarabeu. — Tinere! Îi atrase el atenția. Dumneata nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Când sora Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-alta. Nu purta centura de siguranță. Ea zise: — Mașina s-a rostogolit chiar peste el. Ea zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu ea. De fapt K. F. era o viperă. O viperă și o înșelătoare. "Ei, ce spui domnule Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe chip și respira profund ridicîndu-și pieptul. "Să spunem că accept. Accept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum se execută un atac lateral de jos în sus, buzele pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță "vuuuu" și brusc se opri, privind amabil-cercetător către noii veniți. De fapt se uita doar la prințul Pangratty, care zîmbea ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty. Era un pedestru, nu folosea termenul de "civil" pentru a nu se confunda el însuși cu soldățimea, dar sensul era același. S-a reîntors la grupul plin de entuziasm, lăsîndu-l pe Leonard Bîlbîie să se învîrtă cu un aer timid, chiar slugarnic în jurul tinerilor ofițeri, care se ridicau în vîrful picioarelor, se înghesuiau ca la o cursă de cal să-i vadă mai bine pe cei doi zburători. Balbo era fericit, ridicase deasupra capului mîna prințului, parcă se găseau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tronului și, cu toate că încă nu împlinise doisprezece ani, ar fi fost de datoria ei să hotărască cine trebuia să conducă insula până când ea s-ar fi simțit în stare să preia frâiele puterii. Mama ei, Țara, fusese dintotdeauna o femeie timidă și slabă, iar în acele momente dificile reușea cu greu să accepte că pierduse totul într-o singură noapte; până în prezent, nu făcuse altceva decât să-și bocească soțul și fiică. — În primul rând trebuie să alegem un regent, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
capătul universului, întrucat concepția lor despre lume și despre distanțe era foarte diferită de cea pe care o aveau, și încă o mai au, celelalte popoare ale planetei. Din perioada când asirienii, egiptenii și grecii au început să schițeze hărți timide ale împrejurimilor lor, oamenii din Europa, Asia și Africa, si mai tarziu cei din America, și-au format, puțin câte puțin, o idee despre lumea în care trăiau, raportându-se mereu la restul acesteia, care devenea astfel ceva de nestrămutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conștient că de răspunsul pe care avea să-l dea depindeau, în mare măsură, viitorul și fericirea lui alături de Maiana și, în cele din urmă, răspunse, sigur pe el: —Marea Damă Solitara, căreia mai tarziu îi vor urma Micul Îndrăgostit, Timidul și, la trei puncte către nord, Negustorul de Perle. — Unde se va găsi în acel moment vârful Unditei lui Maui? întreba iarăși Navigatorul-Căpitan. La miezul nopții va trebui s-apară deasupra Rairateei. Un gest aproape insesizabil de încuviințare îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Te-Onó, numai să nu fi fost priviți cu atenție și de aproape. Deși, pentru asta, erau nevoiți să aștepte să stea ploaia. Ceea ce se și întâmplă la amiază. Vântul se opri și el, iar când își făcu apariția un soare timid, care părea întristat de evenimentele la care asistase în acea zi, Roonuí-Roonuí se puse în fruntea oamenilor lui, hotărât să-și ducă la îndeplinire răzbunarea pentru toate câte suferiseră. În peștera nu mai ramaseră decât femeile, grăsanul Oripo, Vetéa Pitó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uriaș și plin de tatuaje și o firava adolescență li se părea la fel de aberantă și de greu de înțeles cum li s-ar fi părut și o legătură între o țestoasă-de-mare și o delicată a’á, pasărea aceea mică și timidă, cu pene roșii, care era considerată reprezentarea vie a zeului Oró. Tapú Tetuanúi își amintea de pasionatele întâlniri de pe plajă cu Maiana, pe care o adoră la fel de mult sau mai mult decât ar fi putut orice bărbat să-și adore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă se aflau pe mare și deci conducerea îi revenea NavigatoruluiCăpitan, care știa cel mai bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse mâna, timid, după paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de nenumărate gânduri, planuri de răzbunare amestecate cu o dorință arzătoare ca tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se revoltă, ridică mâinile spre cer, cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i venea, nicidecum, să sară, să urle și să-și scuture capul de parcă ar fi vrut să-l arunce în camera cealaltă. Încercă, pe loc, câteva mișcări de picioare și-i făcu semn lui Dan să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]