1,242 matches
-
este cea intermediară, unde un tînăr nord-american a ajuns la al treizecilea salt mortal din după-amiaza aceea, iese din apă săltîndu-se pe marginea bazinului, Își vîră un deget În ureche pentru a-și scoate apa, mai-mai să-și scoată și timpanul și pe urmă, suplu și fără să alunece de loc, se urcă din nou la trambulină și zboară prin aer realizînd saltul mortal numărul treizeci și unu din după-amiaza aceea, urmărit de privirile sceptice și Încărcate de ură ale băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lângă patul lui, răcorindu-i trupul cu pături reci speciale, scoțându-i încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să i se miște, iar nervii din spatele lor să freamăte. —Ți-am adus niște trandafiri de la IGA. Nu-i așa că-s frumoși? Și pe deasupra mai și miros bine. Asistenta îți schimbă iar perfuzia, Markie. Stai liniștit, tot aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând azaleele, insecte săpându-i în ureche, cu bătaia lor din aripi ca freza unui dentist apropiindu-se de timpanul ei. Și la fiecare scârțâit i se părea că fratele ei, oricine ar fi fost el, se strecura în living. După un mic dejun obișnuit, cu gogoși cu zahăr, Karin îl duse pe North Line Road. Aerul începutului de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dakota de Sud și Oklahoma. Înaintară prin bezna toamnei, cu farurile care abia făceau lumină cât să-i împingă înainte la nesfârșit, printr-un necunoscut total. Discoteca era asurzitoare, cu muzica dată atât de tare că-i juca tontoroiul pe timpane. Tot e bine că nu-i seară topless, urlă Barbara. Asta-i formația care a cântat în noaptea accidentului. Preferații lui Mark. Voia să-i spună că știa totul despre formație, că știa la fel de multe ca ea despre gusturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau direct de pe fotoliu?) s-a purtat urât cu mine. Tocmai când voiam să-i demonstrez că eu pot să dau și singur draperia jos, pe podea, ea a strigat: „Nu!” și a bătut din palme de mi-a zgâlțâit timpanul. Eu i-am răspuns: „Ba da !” și am sărit pe draperie ca să-i arăt că vreau și pot. Ea: „Nu!” Eu: „Ba da!” Ea: „Nu!” Eu: „Ba da!” - cu sărituri din ce în ce mai înalte eu, cu zgâlțâieli
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ba da !” și am sărit pe draperie ca să-i arăt că vreau și pot. Ea: „Nu!” Eu: „Ba da!” Ea: „Nu!” Eu: „Ba da!” - cu sărituri din ce în ce mai înalte eu, cu zgâlțâieli tot mai rele, de timpan, ea. Firește că după o asemenea încăierare nu mai puteam colabora cu PAM, dar nici eu nu m-am purtat ca un bun reporter. Cine se încaieră arată că n-are sânge rece și cine n-are sânge rece, care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu un bubuit. Spațiul din jurul patului se umpluse de un fum albastru și dens, înțepător. Rima stătea întinsă uitîndu-se lung la Lanark. El își trase degetele fripte din gură și o întrebă dacă se simte bine, dar detonarea îi amorțise timpanele. Răspunsul ei veni de undeva de departe și era întrerupt de o voce care spunea: Ajutor ajutor, nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și după o clipă vocea îi vorbi direct în ureche. Era asexuată și hotărîtă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
parapetul unui pod și privi peste el spre un drum cu taluz înalt. Mașinile goneau spre autostradă, dar se părea că e o barieră: după ce încetineau și se opreau, virau și se întorceau. O mică vibrație în aer acționa asupra timpanelor ca vîrful unei freze dentare. — De unde vine zgomotul? — Se pare că e o ciocnire la intersecție: un transportor explodat, una dintre treburile alea mari și periculoase ale Domnului Dumnezeu. Consiliul ar trebui să le interzică. Orașul pare tăiat de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
alb, Hamadanul devenise un ban care smintea gândul ayatollahilor. Cele trei inscripții în elamită rămâneau sub ochii căutătorilor precum trei ferestre neluminate. Peste ele, scânteiau blițuri ori se ridicau voci ale acelorași gură-cască ce stăteau la poalele muntelui. Ei erau timpanul tezaurului și Omar îi iubi pe loc. Când ajunseră lângă stânci, un bărbat îi și spuse maică- sii: — Pot să îl ridic eu pe puști, ca sa vadă mai bine. Maică-sa îi dădu cinci tomani și-l privi pe Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Martin și-i lipsea un ochi..." " Am să mănânc o cireașă glasată, gândi Melania Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a agățat de timpane, mă doare!" "Panaitescu și Valerica, gândi Grigore Popa. Ce destin... Amândoi, acolo... Presimt..." ― Presimt că e zadarnic, spuse răgușit bătrânul. ― Ciudat! tresări sculptorul. Mă gândeam la același lucru. ― Prea târziu, șopti Melania Lupu. Niciodată nu te poți întoarce. CAPITOLUL XII
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al obiceiurilor populare americane. S-ar putea să nu am dreptate. Îmi imaginez că în ziua de astăzi, culegătorii apucă cu o mână bumbacul, în timp ce cu cealaltă își țin la ureche un radio cu tranzistori, care să le scuipe în timpan vești despre mașini uzate, balsam pentru păr Softstyle, noua pieptănătură la modă în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost acordată) să se adune uneori în jurul crucii împreună cu confrații ei și să cânte cântece populare religioase. (Eu detest aceste cântece, precum și ucigătoarele imnuri calviniste din secolul al XIX-lea, dar eram dispus să sufăr lăsând să-mi fie luate timpanele cu asalt, dacă un cor sau două i-ar fi făcut pe acești muncitori fericiți.) Când i-am întrebat despre salarii, am descoperit că plicul cu plata lor săptămânală conținea mai puțin de treizeci (30) de dolari. Cred din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lor oribile de râs. Niște turiști în grup se plimbau pe stradă, legănându-și aparatele fotografice și purtând ochelari de soare care sclipeau ca niște diamante. Văzându-mă, se opriră și cu accentul aspru din Vestul Mijlociu care lovea în timpanele mele delicate ca zgomotul unei batoze (un zgomot inimaginabil de neplăcut) îmi cerură să le pozez pentru o fotografie. Încântat de atenția lor amabilă, am acceptat. Minute întregi m-au tot fotografiat, deoarece ca să le fac pe plac am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de negru, pe fond negru. Dar nimic altceva, nici lumini, nici orașe, nici case, nimic. Așa era de o oră întreagă. Unde naiba se afla? De pe scaunul din spate, pasărea scoase un țipăt strident. Stan sări în sus. Îl dureau timpanele. Dacă vrei vreodată să mergi cu mașina spre vest, își spuse, să nu iei niciodată o pasăre blestemată cu tine pe autostradă. Pusese o pânză peste colivie cu câteva ore în urmă, dar asta nu-i închisese gura. Din St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să mai doarmă În rulotă, nu voia să-i lase lui Charlie satisfacția gândului că avea nevoie de el. Același refren, de la capăt, iarăși și iarăși. Kitty era obosită de toată melodrama asta. Charlie, Charlie, Charlie. Numele lui Îi rănea timpanele, și-ar fi dorit să nu-l mai audă niciodată. Dar Îi era teamă că până dimineață Desert Rose avea să-i ierte toate greșelile. La răsărit, Kitty o duse pe Desert Rose la restaurantul de peste drum, ca să ia micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor. Magnet sau metrou în vîna New York-ului, iată viziunea actorului Douglas Fairbanks”. „Însemnări despre arta mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că mai avea câteva minute până ce sora lui va urca în cameră și va trage pătura de pe el, obligându-l să iasă din așternut. În fiecare duminică dimineața, Tomoe îl asalta de vreo trei ori. Mai întâi un asalt asupra timpanului: țipa la el de jos, din hol. Încă pe jumătate adormit, nu-i deslușea cuvintele. Atacul acesta putea fi parat cu un simplu „da, da“ sau „îhî“. A doua oară trecea la amenințări sau proceda ca acum, tropăind zgomotos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trei fabrici în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul capitolin, într-o încăpere de unde puteam să admir șirul de scări, coloanele și timpanul. Am crezut că m-am rostuit cu un loc curat și frumos, până când mi-aș fi cumpărat o casă. Rotari însă a luat o altă hotărâre, și n-am putut să mă opun. M-am dus la palat la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne din ei. Fotografii de familie, până la moarte și dincolo de ea. Sirena ambulanței Îi sfâșie timpanele. Încearcă să-și alunge din memorie amintirea lui Buonocore Întins pe patul nupțial Îmbrăcat În haine de mire și imaginea copilului În smoching de pe canapea sau a fetei de sub masă și a blondei În costum de baie de pe frigider. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]