1,621 matches
-
materialul și-mi zâmbește în semn de apreciere, iar eu - trebuie s-o spun - simt că mi se strânge stomacul - dar sorb calmă din șampanie, de parcă aș fi genul de tipă care bea șampanie în fiecare seară... de fapt, o tipă mai ceva ca Geraldine. ― Vino în bucătărie să-mi povestești cât termin eu asta, spune Brad. Îl urmez, și nu pot să nu observ că luminile au devenit mult, mult mai slabe decât erau când am sosit; în șemineul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mă simt și mai amețită, șampania combinată cu diferența de fus orar are un efect complet năucitor, dar se pare că nu mă mai pot opri din băut... orice, numai să-mi calmez emoțiile. ― Nu pot să cred că o tipă ca tine n-are prieten. ― Păi.... spun eu, și mă legăn ușor pe scaun. Nici eu nu pot să cred că un tip ca tine n-are o prietenă. Brad zâmbește. ― Cum de-am știut că ai să spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și râd, trimițându-i un sărut, după care ies pe ușă. ― Jenny! Ce coincidență să dau peste Jenny în cafeneaua asta, deși e doar un pic mai jos pe stradă. O voi face ca mine, mi-o voi face pe tipa asta prietenă, chiar dacă ar fi să mor pentru asta, și se pare că aș putea foarte bine să mor, pentru că tot ce face Jenny e să mă privească din cap până în picioare într-un mod extrem de neprietenos, după care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vrea să-mi și arăți cum să-i gătesc, ce zici? Acum e rândul lui să ridice dintr-o sprânceană. ― Mi-ar plăcea la nebunie. (Am reușit!) Dar nu și prietenului meu. ― O, scuze, spune el. Știam eu că o tipă așa drăguță ca tine trebuie să aibă prieten. Dau din umeri și merg mai departe, petrecând ridicol de puțin timp pentru a-mi termina cumpărăturile: în primul rând, pentru că așezarea e cumva diferită de cea din Sainsbury de la mine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că mi-am închipuit că ne vom petrece tot timpul împreună, că vom face totul împreună. Încep să mă simt un pic singură, deși ne vedem seara. Ați putea crede că e ciudat să fiu atât de deschisă cu o tipă care mi-este practic străină, dar nu e oare mai ușor câteodată să-ți deschizi inima în fața cuiva pe care de-abia îl cunoști, care nu contează, care nu te va judeca? ― Stai liniștită, spuse Lauren, dându-mi un ghiont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dat din cap. ― În regulă. L-am cunoscut pe Charlie la Londra acum vreo șase luni. De fapt, nu trebuia să mă întâlnesc cu el, trebuia să mă întâlnesc cu unul din asociații lui, ca să fixez un interviu cu o tipă de care se ocupau ei. ― Stai așa, spun eu, și-mi pun o mână pe brațul ei, încercând să nu încep să râd. Scuze că te întrerup, dar cu ce te ocupi? ― Sunt jurnalistă. Așa, și... ― Nu! exclam eu. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după care eram eu înnebunită. N-am mai simțit așa ceva pentru nimeni altcineva, și mă gândeam mereu că sunt îndrăgostită nebunește de el. Nu că s-ar fi întâmplat ceva, noi eram doar prieteni. ― De ce? E chior? O ador pe tipa asta! ― Nu, numai că eu n-arătam așa pe când eram în Londra. M-am oprit o clipă, întrebându-mă dacă să-i spun lui Lauren, și la naiba: am fost atât de sinceră până acum, așa că de ce să încetez acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și să luăm orașul ăsta pe sus. ― Crezi că-și poate da seama cineva că suntem englezoaice? Stăm una lângă cealaltă în fața oglinzii din hol. ― Sincer, nu știu, spune Lauren. Aș spune că de la gât în sus arătam ca două tipe din California, dar de la gât în jos, împodobite așa, suntem la fel de englezoaice precum ceaiul cu biscuiți, ceea ce nu poate fi decât de bine. ― Ce vrei să spui? ― Americanilor le place la nebunie accentul nostru ciudat. Cât de calină poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-i spună că pleacă. Putem să mergem acolo mai târziu. Sunt aproape gata, spune el. Mai am doar de dat un telefon, mai spune, și pune mâna pe telefon, după care îi lasă Jemimei un alt mesaj. ― Cine-i tipa? întreabă Simon. ― Nu te-ar interesa, îi spune Ben zâmbind. Este doar o veche amică de-a mea, care e acum pe-aici. Când pune telefonul jos, îi apare brusc în minte imaginea clară a Jemimei, și așa își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se gândește Ben. Sunt sigur c-am mai auzit râsul ăsta pe undeva. Scutură din cap, încercând să-și amintească ce pare atât de obișnuit la râsul ăsta, dar nu-și mai amintește, și nu reușește s-o recunoască pe tipă. Din păcate. Dar continuă să se uite la ea, pentru că ea chiar e minunată. Numai că ea nici nu se uită la el, nici măcar o dată: e mult prea adâncită în conversația pe care o are cu prietena ei. Probabil are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un bivol, nu le mai rămâneau decât rinocerii, și bietul băiat ar fi pus astfel capac vânatului periculos și poate că lucrurile s-ar mai fi Îndreptat În viața lui. El n-o să mai aibă nimic de-a face cu tipa asta și Macomber o să treacă totul cu vederea. După cum părea, tre’ să fi trecut de mai multe ori prin asta. Bietu’ fraier. Tre’ să aibă el o metodă prin care trece peste astea. În sfârșit, oricum, tot el era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i-a fost zdrobită. Nu ea era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte bine tipa asta, curva asta bogată, această binevoitoare administratoare și distrugătoare a talentului lui. Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
După ce am trecut prin nebunia cu divorțul alor mei, nimic nu mai conta. Mergeam de acasă până în Shibuya, la muncă. Atunci locuiam cu mama. După divorț tata a plecat de acasă, iar sora mea s-a mutat singură. E o tipă mai distantă și face numai ce crede ea de cuviință. Suntem total diferite. În 1985 am început să muncesc, când economia țării era în ascensiune. Mergeam în excursii cu firma, la băi termale. Mă interesa distracția. Ieșeam destul de des la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea de a cunoaște și a ne distra cu tipe pe cinste despre care chiar aș avea ce să vă povestesc, dar nam chef să mă ia nevasta de cap mai ales acum când nici nu mai are de ce să mă apuce. Așa că ceea ar putea spune unii despre asemenea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
privind ca niște bolnavi descumpăniți un medic bolnav în centrul orașului se-aprind lumini trupul mi se înconvoaie se face arc în spatele faptelor transparente umbre lipsite de zid se apropie rostind încet tot mai încet numele pe care inima îl tipă nimeni nu aude nu răspunde nimeni lumea e un spital în care fiecare își bea liniștit ceaiul amar cu lămâie... Nadia PĂDURE <biography> S-a născut la 10 octombrie 1964 în satul Sculeni, Ungheni, Republica Moldova. Studii: școala medie din satul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ea să se așeze în bancă cu unul din cei doi tipi, apoi Marius mi-a făcut semn să ne așezăm în fața lor. Așa nu are cum să nu te vadă, mi-a spus mai mult în șoaptă. Pare o tipă de treabă și tu ești la fel. Celălalt tip se așeză în spatele Creței și părea trist fiind izolat de mica sa gașcă. Dirigintele începu să ne vorbească. Era un tip tânăr, de douăzeci și opt de ani, cu plete lungi de parcă ar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu înțelege exact ce se întâmplă cu ea... Aaaa... stai că te-am prins, spuse zărindumi mai bine chipul într-o curbă destul de strâmtă când lumina îmi căzu puțin timp peste față. Nu ești tu cel care umblă cu o tipă peltică? Hai, dă-o pe bune, nu te ascunde în vrej! Vezi? Povestea ta tocmai vrea să înceapă. Cu puțină răbdare o să-mi dai lecții de viață după vacanța de iarnă. Cum puteam să-i spun că nu-i nimic
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea de ce își dorea să nu mai trăiască? Toți oamenii au probleme, îmi spuneam, chiar și fetele cele mai frumoase. Până azi fusesem invizibil. Nu mă voise nimeni în preajmă și iatămă dintr-o dată devenit subiect de dispută între două tipe superbe. Nicoleta nu se cramponase de înălțimea mea și acest lucru mă intriga. Chiar și Creața începuse să descrie bărbatul perfect ca fiind înalt, ea însă nu. Își dorea un altfel de om în viața ei, unul ca mine sau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
urmărire. Căminul era situat într-un cartier plin de țigani și de multe ori aveam de-a face cu ei. De data asta o fată era cea urmărită. Am aruncat țigara și din câțiva pași am fost dincolo de gard. O tipă blondă se chinuia să ascundă în sân o sticlă de băutură, iar din urmă, câțiva indivizi porniți pe scandal se puseseră cu pumnii pe un coleg de-al meu pe care-l poreclisem Kyta. Petruș Petruș era cel mai vârstnic
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aceeași clasă. Ceasornicarii și bijutierii erau cei mai norocoși fiindcă aveau cele mai multe fete. În clasa lui erau doar două, dar erau mai băiețoase decât mulți dintre tipii de pe acel ring, așa că era hotărât să pună mâna pe cea mai tare tipă din școală. Avea de unde alege. Ardelencele îl atrăgeau cu mentalitatea lor deschisă în ceea ce privește implicarea într-o relație. Nu se sfiau să se culce cu cineva dacă își doreau asta și de foarte multe ori aveau chiar ele inițiativa. Petruș se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pregătit. În timp ce se descălța, eu ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel ca Petruș, era mai mare cu câțiva ani decât noi. Fata cu carnețelul", îi spuneam eu, fiindcă avea un jurnal unde își nota toate aventurile pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înspăimântată că nu mai avea putere absolută asupra mea și hotărâse cumva să mă pedepsească. Nu mă durea că o știam a altuia, dar nu puteam suporta gândul că mă vedea ca pe un trădător. Renunțasem la ea pentru o tipă căreia nu-i păsa de mine și în general nu-i păsa de niciun băiat. Făcuse sex încă de la doisprezece ani. De fapt, aproape că se lăsase violată pentru a-și satisface curiozitatea nebună. Băiatul care a avuto în pat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dăruit fără să se gândească la urmări și a visat că momentele bune vor ține veșnic... și a suferit. Apoi a căutat să se răzbune, culcându-se cu cel mai bun prieten al lui... Pe la paisprezece ani era cunoscută ca tipa cea mai ieftină și cel mai puțin pretențioasă. Da... cerea bani pentru o partidă de sex și o făcea cu aproape oricine. Învățase punctele slabe ale băieților și-i dădea gata pe bandă rulantă. În una din zile, trei idioți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
felul meu. Nu știam să dansez și totuși în brațele Erjikăi mă simțisem bărbat. Se tot lipise de mine și pe umăr încă-i mai simțeam căldura obrazului. Mulți colegi mă priviseră admirativ întrebându-se ce găsise la mine o tipă ca ea. Într un mod ciudat prindeau și ei curaj să creadă în propriile vise. Dacă eu reușisem să fac față unei fete ca Erjika și ei aveau șanse reale să reușească. Pricepeam că de multe ori ne complicăm singuri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fi putut să-i încredințeze visele, dar ca o bizară coincidență, el visa ca și mine la Creața. N o iubesc, mă... cum s-o iubesc pe Sorina când mie îmi place de alta, îmi zicea? E cea mai tare tipă din școală și tu îmi zici că n-o vrei? O fi pentru tine, dar eu visez numai la Creața. Îmi doream să-l învăț din greșelile mele dar simțeam că nu vrea să mă asculte. Iubea și aflase ca
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]