817 matches
-
Orice soluție împotriva plictiselii este o concesie vieții, a cărei bază se clatină în hipertrofia temporală. Existența nu-i suportabilă decât în echilibrul dintre viață și timp. Situațiile de limită derivă din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus în fața poziției tiranice a timpului, victimă în imperiul lui, ce-o să mai "omoare", când viața nu mai e prezentă decât în sclavia regretului? Aș vrea uneori să fiu atât de singur, că morții, enervați de mahalaua și de zarva cimitirului, l-ar părăsi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și de ce Ovidius a fost exilat abia anul trecut, odată cu fiica Iuliei? Marcia Medullina abandonează însă subiectul și atacă din altă parte: — Uită-te în jurul tău și spune dacă ceea ce vezi ți se pare moral. Ce-ai rezolvat cu intruziunea tiranică a legilor Iulia în libertatea individului? Fără să vrea, Tiberius încuviințează. Și el gândește la fel. Se încalcă un principiu de drept. Femeia îl simte de partea ei. Atacă mai departe: — Tu nu vezi că sistemul tău de sancțiuni penale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de dragostea noastră, astăzi, doar un gard de sârmă ghimpată între el și mine, un zid ridicat în timpul nopții ne-a tăiat cu imparțialitate trupul în două, la comanda unui stăpân necunoscut. Draga mea, îl aud strigându-mă pe tonul tiranic al celor bolnavi, unde ești, am nevoie de tine, eu mă forțez să ies din baie învelită într-un prosop, ce vrei, întreb eu, mă uit cu teamă la ochii lui închiși, iar el spune, vreau să mă asculți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum de nu mă gândisem la asta mai devreme, dar drumul se golise deja de prezența lui, de pașii lui grăbiți, numai copacii se mai văd, siluetele chiparoșilor, plopii, toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care îmi pietruiește inima, o durere îngrozitoare mă cuprinde, încotro se grăbește la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă de somnambul pe care o duc, o revoltă îndrăzneață îndreptată împotriva regimului tiranic al sentimentelor, mă gândesc la tot ceea ce i-aș fi putut spune, acum totul stă în puterea mea, la copilul care fusese dat spre adopție din pricina mea, la ușile căminului care se închiseseră în urma mea, dar imediat îmi amintesc, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
satele Încă libere, Încă neprefăcute În danii Împărătești, sate În care oamenii erau Încă oameni, Încă ne-suflete - dăruite de proaspeții-stăpâni, Rușii, mai cu seamă proaspeților-ruși - care, să recunoaștem: asudaseră din greu - și culmea: cu credință! - la edificarea celui mai tiranic stat, În interior și a celui mai expansionist imperiu; și a celei mai ipocrite politici „externe”: Marea, Eterna Rusie! Casele din lut, acoperite cu stuf, odată părăsite, s-au topit sub vânturi, s-au măcinat sub ploi, s-au ruinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scapi din încercuire, din spațiul carceral. Și nu cred că personajele sunt atât de naive încât să se iluzioneze că exilul ar însemna cumva o absolvire/o scutire de singurătate. Singurătatea, evident, este prezentă pretutindeni: ne asediază, ne cucerește, insidioasă, tiranică. De altfel, romanul are subtitlul Eseu despre singurătate. În ultima sa vizită la Paris, alături de Patricia, Anne cumpără un roman de Milan Kundera, Ignoranța, care îi rămâne însă necunoscut. În ce măsură alegerea acestui roman despre identitate este (sau nu) una întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
o mare Întindere din departamentul Pilar. Domnia voastră ar trebui să vă decideți și să cercetați o dată Îndeaproape acest miracol. Căci e una din puținele estancias unde patrimoniul național al tradiției se păstrează viu și viguros. În pofida ingerinței stăpânului casei, bărbat tiranic și de modă veche, nici un nor nu ne va umbri reuniunea prietenească. Mariana va face onorurile, fără doar și poate că În chip delicios. Vă asigur că atare voiaj nu-i un capriciu de artist: medicul nostru de familie, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără a avea experiență jurnalistică, amalgamează în textul aceluiași articol discursul religios cu cel al tradițiilor populare. Este adevărat că întrepătrunderea stilurilor discursive este o artă, însă, în spațiul limitat al presei, poate duce la confuzii: "Un sfert de veac, tiranica dinastie Ceaușescu a profanat calendarul tradițiilor noastre desființându-ne sărbătorile și substituind multe dintre ele cu propriile aniversări. Revoluția a făcut ca ziua de 6 ianuarie să-și dobândească adevărata valoare, păstrată de fapt în conștiința întregului nostru popor. Este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
câmpie (aceste două imagini contopindu-se, una de sfială și tandrețe, alta de violență extremă și uitare de sine) și ne-am regăsit parcă uluiți prin ceea ce e atât de străin în noi și în același timp atât de intim, tiranic și bestial... Abia suporta violența, își întorcea fața de la mine când într-o parte când în alta, docilă și furioasă, blândă și revoltată... Apoi s-a făcut atât de frumoasă încît am rămas și m-am uitat la ea răpit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu în urmă, cu ochii deschiși sau în vis, și să pun cap la cap amintirile vii, înainte ca furtuna pe care o aștept să măture și să purifice totul, pentru a înțelege cum a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut partea sa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu", vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie și indiferență. Respecta zilele de sărbătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte puțin prin plictiseală și că orice smerenie prelungită ne-ar fi fatală deoarece l-ar împinge pe Dumnezeu să devină tiranic, de aceea sîntem condamnați la suferința de a sfida uneori cerul... Profesorul și-a făcut cruce și m-a rugat să-mi țin teoriile pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de euro pe zi. S-a apreciat, de asemenea, că efectele erupției au fost mult mai mari decât cele produse de atacul terorist din 11 sep- tembrie asupra Americii. Oricum, mai bine de o săptămână, s-a trăit sub apăsarea tiranică a norului, care devenise primejdie planetară, iar reluarea primelor zboruri a fost salutată cu justificat entuziasm. Cu toate că spaima nu s-a risipit prea repede, iar comentarii-le au mai continuat o vreme, încet-încet lumea și-a mai revenit. Poate speră
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
obișnuite Că mamele-or zâmbi, văzându-și pruncii Crunt sfâșiați în ghiare de războinici. Cruzimea mila va înăbuși-o. Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta Vor răspândi hidoasa lor ispravă Că tot pământul o duhni de leșuri Ce-și cată cuvioasa-ngropăciune1. Mai târziu, fantoma lui Cezar își va face efectiv apariția în fața lui Brutus, îngrozindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
normale, ar fi fost susținătoare zgomotoase ale unei femei președinte. - Masa populației, cu dragostea ei pentru sloganuri simple, ignoră aproape complet faptul că singurul motiv pentru care democrația este bună este pentru că asigură posibilitățile de a elimina guvernările proaste sau tiranice. Democrația îngăduie poporului să înlăture din funcție pe cel mai nerușinat dintre două sau mai multe grupuri care luptă pentru putere, exercitând astfel un efect de inhibiție asupra poftelor lor. În realitate, ceea ce crează democrația, este o dictatură benefică, temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
anume existența unor abilități ale vieții asociative de a modela comportamentele civice ale cetățenilor într-o democrație; pe de altă parte, o caracteristică a societății civile, independența față de stat, și prin aceasta chiar statutul său de contra-putere al unui regim tiranic. Acest al doilea tip de argumente este des invocat în explicarea democratizării Americii de Sud și a Europei de Est. Așa cum am văzut în capitolul destinat definirii capitalului social, primul tip de argumente este pe deplin susținut de Putnam. Dacă unii apreciază
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
ar putea ele favoriza participarea politică și angajamentul civic fără a se angaja în dezbateri politice specifice și fără a reprezenta interese sociale? Dacă ne gândim că societatea civilă este văzută în același timp și ca oponenta decisivă împotriva statului tiranic, atunci ajungem la un paradox al societății civile, cred Edwards și Foley (1996). Dacă societatea civilă organizată este atât de puternică încât poate distruge ordinea politică, ce garanții există că statul democratic nu poate fi subminat? De ce societatea civilă ar
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
reticent în Gazeta literară, ca să poată să scrie pe urmă unul mai mare, în care să-și arate nemulțumirea că n-am făcut totuși din romanul meu niște nuvele. Ce frumoase ar fi fost! Interesante! Era, ca orice critic dotat, tiranic în opiniile lui și abia la urmă, când a citit romanul în întregime, s-a convins că eu șt nu el avusesem dreptate în ce privește ideea dacă trebuia sau nu să fac un roman. Iar eu nu mai trebuia să fiu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lungul anilor, cu un surâs trist, ușor sceptic, cu ochii plecați sfielnic. De parcă Își recunoștea greșeala și o regreta. Imediat după Înmormântare, Baruch a preluat educația fiului său cu o strictețe distrată, cu gesturi emoționale neașteptate și o bună dispoziție tiranică. Verifica În fiecare dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte unul. În fiecare seară stătea În baie cu brațele Încrucișate, supraveghind spălatul pe dinți. Îi impuse copilului profesori particulari la matematică și la engleză, ba chiar și la tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
muiate pe brațul Adei. în camera mereu mai confortabilă a lui Lică, întîlnirile urmau liniștite. După voluptatea furioasă și pe apucate, fusese voluptatea scabroasă a camerei discrete și sigure, apoi senzualitatea lacomă și lâncedă, și acum intrase în faza obiceiului tiranic. Era încă "marele amor", pe înțelesul lor. Lică avea ore fixe când primea elevii. Tot restul timpului era liber și fără griji, grajdurile erau în sezo2i mort, și Trubadurul își plimba hainele frumoase când Ada îl lăsa liber. Se ferea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În multe situiații se poate Întîmpla să nu reușească cei din familie să-i ofere ceea ce el se așteaptă din partea lor. Considerîndu-se neînțeles, sau insuficient iubit de familie, el Își poate descărca nemulțumirea printr-un comportament agresiv sau uneori chiar tiranic. Dar bineînțeles că se poate Întîmpla și invers. Unii - bărbați sau femei - simt că În familie au ratat ocazia de a obține satisfacții, sau că nu au posibilitatea să se manifeste ei așa cum și-ar fi dorit, sau simt că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
tuturor presiunilor și, când securiștii și-au dat seama că nu acceptă și nici nu poate fi informatoare-turnătoare, este apostrofată astfel: „Nu ești bună de nimic! Du-te și te spânzură!”. Sigur, nu era bună pentru scopurile josnice ale stăpânirii tiranice, însă tocmai această apreciere din acea vreme este o certificare a calităților ei morale. Revenită în satul natal, autoarea observă că este privită de unii consăteni „cu o satisfacție rea, că prea fusese isteață în copilărie” și de aceea dispare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]