2,089 matches
-
cel sedus la cel redus ...................................... Sorin Borza Platon, politica și spiritul „totalitarismului estetic” .................................................. III. ANEXE Bibliografie selectivă Index al pasajelor citate din opera lui Platon, de Adela Cîmpean Prezentarea autorilor studiilor și a colaboratorilor Summaries ANTOLOGIE DE TEXTE 1. Critica tiraniei Celor Treizeci și a democrației ateniene (Scrisoarea a VII-a, 324c-325c) Constituția Cetății, pe atunci în vigoare, fiind respinsă de multă lume, din diferite motive, s-a petrecut o schimbare. În urma acestui eveniment, a apărut o Adunare de cincizeci și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Care, de fapt? Cercetându-le acum după criteriile constrângerii și consimțirii, sărăciei și bogăției, legalității și ilegalității aflate în ele, două dintre acestea se divid fiecare în două; astfel, monarhia se poate spune că are două specii: cu numele de tiranie - una, de regalitate - cealaltă. Cum altfel! Și oricare cetate stăpânită de puterea celor puțini este condusă fie prin aristocrație, fie prin oligarhie. Și chiar așa este! Cât despre democrație, fie mulțimea conduce cu forța, fie cu consimțământul celor bogați, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se revarsă în valuri. Sigur că erau. Divizând acum pe fiecare dintre acestea în două, să facem șase, luând-o separat de acestea pe cea adevărată, ca pe o a șaptea. Cum? Am spus că: din monarhie provin regalitatea și tirania; de asemenea, din conducerea de către nu prea mulți: aristocrația cea cu nume de bun augur, și oligarhia; și, la rândul ei, conducerea de către cei mulți, pe care atunci am considerat-o simplă, numind-o democrație, și ea trebuie considerată acum
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spartană, lăudată de mulți; lăudată mai puțin, vine a doua, cea numită oligarhie, o constituție plină de numeroase rele. Urmează apoi, în continuare, diferită de aceasta, democrația; iar al patrulea și ultimul stadiu de boală a unei cetăți este strașnica tiranie, diferită de toate celelalte. Ori mai ai cumva și alt tip de constituție, care să vădească vreun caracter evident? Căci principatele și regalitățile de cumpărat și alte asemenea constituții se află undeva între acestea. S-ar putea găsi atare constituții
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
făcu el. Acestea ar fi trăsăturile democrației, și ar mai exista și altele înrudite cu acestea: ea ar fi, pare-se, o orânduire plăcută, fără stăpân și variată, împărțind egalitatea deopotrivă celor egali și celor inegali. 24. Transformarea democrației în tiranie (Republica, 564c-566a) (Socrate și Adeimantos) Să împărțim cu mintea cetatea democratică în trei, după cum și este ea împărțită. O parte - bondarii - apare în ea din pricina îngăduinței - e o parte deloc mai mică decât cetatea oligarhică. Așa e. Dar e mult
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cel în care există trei, și așa mai departe, fiind tot mai dificil pe măsură ce conducătorii sunt mai mulți și tot mai ușor pe măsură ce aceștia sunt mai puțini. CLEINIAS: După cât se pare, susții că cea mai bună guvernare derivă dintr-o tiranie cu un excelent legislator și cu un tiran virtuos, și că astfel statul atinge starea desăvârșită cu maximă ușurință și rapiditate, iar a doua în ierarhie este oligarhia și a treia - democrația, nu-i așa? ATENIANUL: Câtuși de puțin; cea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
excelent legislator și cu un tiran virtuos, și că astfel statul atinge starea desăvârșită cu maximă ușurință și rapiditate, iar a doua în ierarhie este oligarhia și a treia - democrația, nu-i așa? ATENIANUL: Câtuși de puțin; cea dintâi este tirania, a doua este regalitatea, a treia - un anume fel de democrație, iar a patra oligarhia care doar foarte greu ar permite nașterea formei statale optime, căci în cadrul ei există cel mai mare număr de conducători. ș...ț Și cu cât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
permite nașterea formei statale optime, căci în cadrul ei există cel mai mare număr de conducători. ș...ț Și cu cât sunt mai puțini la număr cei care exercită autoritatea, cu atât aceasta este mai puternică, după cum se întâmplă în cazul tiraniei, iar atunci și acolo schimbările se petrec cu cea mai mare ușurință și repeziciune. 28. Guvernarea perfectă: mitul epocii lui Cronos (Legile, 713b-714b) Înaintea cetăților a căror formare am descris-o deja, se spune că a existat, pe vremea lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a modelului și ancoră în realitate a modelului în ansamblu) este inexplicabilă din perspectiva celor care vor să submineze semnificația politică a Republicii. Platon credea, prin urmare, în realismul și aplicabilitatea modelului său, așa cum o arată și demersurile sale pe lângă tiranii sicilieni, istorisite de el însuși în Scrisoarea a VII-a, unde este formulată într-o manieră foarte asemănătoare celei din Republica, faptul că realizarea binelui public este posibilă numai prin unirea dintre filozofie și putere politică. Și totuși, de ce a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Republicii, în cărțile VIII și IX, acolo unde Platon descrie cetățile decadente (ca și caracterele individuale care corespund acestor cetăți). Decadența începe cu „timocrația” (sau „timarhia”), continuă cu „oligarhia”, se accentuează cu „democrația” și atinge maximumul cu putință în cazul „tiraniei”. Or, toate aceste patru forme de degenerare politică sunt forme istorice, bine cunoscute din experiența directă sau indirectă a grecilor. Timocrația este regimul spartan sau cretan, pe care Platon îl prețuia, așa cum îl prețuise și dascălul său, Socrate. Democrația era
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și ele destul de frecvent într-o cetate sau alta. Încă ceva important: nu numai cetățile propriu-zise, dar și schimbările constituționale de la o formă la alta, de pildă de la oligarhie la democrație, ori pieirea unor democrații din pricina instaurării unor forme de tiranie erau fenomene politice bine cunoscute și pe larg atestate de istoria majorității cetăților grecești. Or, ce face Platon? Nu numai că el identifică și ierarhizează sub raport ontologic cele patru constituții vicioase în baza îndepărtării relative „în bine” față de Cetatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
urmă sosește înaintea democrației. Cu cât o orânduire este mai veche, cu atât ea are șanse solide să fie mai bună și invers. Firește, că sub aspect strict istoric, secvența nu se regăsea uneori în fapte: spre exemplu, la Atena, tirania lui Pisistrate a precedat instaurarea democrației și nu i-a urmat. Totuși acest istoricism descendent al lui Platon are o remarcabilă forță de convingere, prezentând prima încercare de raționalizare a istoriei, adică de punere în acord a desfășurării acesteia în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și conducător în procesul practic al acțiunii de eliberare a tuturor. Misiunea politică a filosofului și a filosofiei, așa cum le fixează Platon la vremea și pentru vremea sa, este una eliberatoare, aceea de a fi o școală a libertății. Despre tiranie și alte neînțelegeri Adela Cîmpean Secolul al XVIII-lea este de obicei recunoscut ca fiind momentul ieșirii tiraniei din scena istoriei și a rudei ei apropiate, despotismul. Abia secolul al XIX-lea aduce cu sine o nouă vitalitate reflecțiilor despre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
așa cum le fixează Platon la vremea și pentru vremea sa, este una eliberatoare, aceea de a fi o școală a libertății. Despre tiranie și alte neînțelegeri Adela Cîmpean Secolul al XVIII-lea este de obicei recunoscut ca fiind momentul ieșirii tiraniei din scena istoriei și a rudei ei apropiate, despotismul. Abia secolul al XIX-lea aduce cu sine o nouă vitalitate reflecțiilor despre tiranie, o dată cu o nouă terminologie specifică determinată de epoca revoluțiilor și a constituțiilor și anume: terorism, dictatură și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și alte neînțelegeri Adela Cîmpean Secolul al XVIII-lea este de obicei recunoscut ca fiind momentul ieșirii tiraniei din scena istoriei și a rudei ei apropiate, despotismul. Abia secolul al XIX-lea aduce cu sine o nouă vitalitate reflecțiilor despre tiranie, o dată cu o nouă terminologie specifică determinată de epoca revoluțiilor și a constituțiilor și anume: terorism, dictatură și totalitarism. Deși orice cercetare atentă este obligată să observe ruptura, fie ea și fictivă, dintre secolul al XVIII-lea și al XIX-lea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de cele mai multe ori nu fac decât să îi susțină teoria de unificare care inevitabil este supusă evoluției istorice, deși este necesar să nu se procedeze printr-o metodă procustiană, angajată ideologic, de forțare a asemănărilor. Acceptând, măcar ipotetic pentru început, tirania ca fiind „matricea” guvernărilor rele și, respectiv, ca fiind cea care se ascunde sub toate denumirile de forme politice decăzute (absolutism, autocrație, autoritarism, cezarism, rațiune de stat, despotism, dictatură, totalitarism etc.), aceasta ar deveni o categorie istoriografică, un modul de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politice decăzute (absolutism, autocrație, autoritarism, cezarism, rațiune de stat, despotism, dictatură, totalitarism etc.), aceasta ar deveni o categorie istoriografică, un modul de cercetare, formă de bază a guvernărilor contemporane privatoare de libertate, iar secolul XX ar deveni astfel caracterizat de tirania totalitară. În „vulgata” teoriei totalitarismului, mai ales prin textele lui C.J. Friedrich, Z.K. Brzezinski sau H. Arendt, demersul cercetărilor este îndreptat spre ideea argumentării noutății absolute a guvernărilor totalitare, care au impus instituții cu totul noi, au distrus toate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noi pe care o manifestau. Roger Bœsche, în cartea sa Theories of Tyranny from Plato to Arendt, dă unele explicații, precum și soluții cât se poate de plauzibile ale confuziei actuale în terminologia științelor politice, plecând de la ideea că problema definirii tiraniei ține chiar de natura insidioasă a fenomenului pe care l-a creat. Având în vedere că fiecare autor vede în tiranie negarea anumitor valori, pentru fiecare dintre ei fundamentale, valorizarea unora în detrimentul altora duce la un subiectivism, care oferă explicația
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
soluții cât se poate de plauzibile ale confuziei actuale în terminologia științelor politice, plecând de la ideea că problema definirii tiraniei ține chiar de natura insidioasă a fenomenului pe care l-a creat. Având în vedere că fiecare autor vede în tiranie negarea anumitor valori, pentru fiecare dintre ei fundamentale, valorizarea unora în detrimentul altora duce la un subiectivism, care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe care l-a creat. Având în vedere că fiecare autor vede în tiranie negarea anumitor valori, pentru fiecare dintre ei fundamentale, valorizarea unora în detrimentul altora duce la un subiectivism, care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altora duce la un subiectivism, care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să recunoască că tirania a fost și rămâne o problemă persistentă și că variațiile ei din secolul XX nu sunt atât de diferite
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să recunoască că tirania a fost și rămâne o problemă persistentă și că variațiile ei din secolul XX nu sunt atât de diferite calitativ încât să nu fie recunoscute ca doar o altă manifestare, în mod evident evoluată, având în vedere că totalitarismul este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fost și rămâne o problemă persistentă și că variațiile ei din secolul XX nu sunt atât de diferite calitativ încât să nu fie recunoscute ca doar o altă manifestare, în mod evident evoluată, având în vedere că totalitarismul este o tiranie și un despotism al epocii democrației de masă. Astfel, reintroducerea cuvântului „tiranie” în terminologia politică a secolului XXI, cu condiția să îi cunoaștem istoria și dezvoltarea și să știm cum putem să adaptăm lecțiile ei la problemele prezente, ar avea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
XX nu sunt atât de diferite calitativ încât să nu fie recunoscute ca doar o altă manifestare, în mod evident evoluată, având în vedere că totalitarismul este o tiranie și un despotism al epocii democrației de masă. Astfel, reintroducerea cuvântului „tiranie” în terminologia politică a secolului XXI, cu condiția să îi cunoaștem istoria și dezvoltarea și să știm cum putem să adaptăm lecțiile ei la problemele prezente, ar avea avantajul esențial de a recunoaște o continuitate istorică parcelată altfel rigid și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]