32,454 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare într-o deplină resemnare. Referință Bibliografică: În toamna frunzelor fecioare / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare, cu ruginiul prins pe glezne, trufas, timpul ne ia în plezne și ne predă la fiecare exemplul frunzei care moare într-o deplină resemnare. Referință Bibliografică: În toamna frunzelor fecioare / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1408, Anul IV, 08 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
cum să renunț/ mă amestec în ciorba acestui timp/ de obicei preîncălzită”. (Ring). Trecerea timpului peovoacă nostalgie și însingurare: „înlăuntrul timpului cad frunze/ în moarte clinică/ pe fâșia dintre noapte și zi/ vântul interpretează partitura/ rece la o tastatură/ dezacordată”. (Toamnă) Ploaia reconfortează sufletul poetului în rezonanță cu dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și nu numai, este meditativă, transmițând o nostalgie senină, apolinică și mioritică. Stilul este eliptic, limbajul esențializat. Versul liber, bine strunit, curge într-
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
poetului, care oricum e groaznic pe bune chiar dacă fericit de multe ori devreme ca și de atâtea ori târzii: „Ce să-ți spun așa de dimineață/ să-ți spun sau să tac/ pe irisul ochiului o picătură de brumă/ și toamna care s-a așezat între noi” Politețea spiritului constă în e gândi lucruri oneste și delicate. Dibran Demaku nu este numai poetul viselor și al timpului, ci și al gândurilor, al meditației. Cel mai mare dar al zeului este de
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din hău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pentru mine. De s-ar temina odată! Mintea, sufletul, trupul meu se ... XI. PODUL, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Gândurile se îmbinau cu prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai era același, ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
putut alege în așa fel încât să nu trăiesc vremea întrebărilor, regretelor sau orce aș fi ales vine un timp când te scufunzi ... Citește mai mult Gândurile se îmbinau cu prezentul și amintirile în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în mintea ei în aceea zi de toamnă când după atâția ani își adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate fără un motiv bine conturat. Pădurea părea că începuse să respire aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, părea că drumul străbătut de atâtea ori nu mai era același, ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
înclinate spre apus,cu o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. Încă o toamnă se cerne prin ploi de castani: îngenunchiată într-un gând geruiesc cuvintele pentru ziua fără mâine când am să-mi fac cuib în coarnele cerului. neverback, neverback țipă“goarna veșniciei”. Tagore râde într-o haltă sau poate într-o rană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A fost o vreme cândPurtam doar orizonturiPrin ramurile verziîn trupul nesăpat de-a timpului risipăFrumoase-mi erau livezile toateCu mere roșii pe aripi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cândploile luminii îmi fântâneau în ochinoaptea îngenunchea supusălupoaicei alberisipei dateazi sub ochiul timpului clipind spre iarnădor amurgurilede prea plinaduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisăTantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
prea plinaduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisăTantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu nervuri de toamnăceasul bate a pământînșir zilelecorolă pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în ochicandoarea primăverilor uitatezborul necoaptelor iubiriuitătura blândă a ciutei rănitede verde estompat în frunze arsechemarea ta pasare albafluidă luminăcurgea prin porți ce le-am crezut închisela capăt de toamnă cu umbre rispite... XXXII. ALEI, VÂNT..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. Alei, vânt pustiu ce ești, Florile îmi vămuiești! Adânc bat ploile reci, Zilele mi-s tot mai seci. Alei, vânt nebun si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cer, Azi mi-e trupul ochi de ger. La sân mi-adună noroi, Dorul meu strivit de ploi. Flori de rouă-am strâns cândva, Azi vise de mucava. Alei, vânt pustiu de iarnă, Păsările tu-mi întoarnă, Pe prag de toamnă mă pierde, Sufletul mi-e încă verde! Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrec La fereastră cu geam mat Unde viața m-a uitat. Citește mai mult Alei, vânt pustiu ce ești,Florile îmi vămuiești!Adânc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cer,Azi mi-e trupul ochi de ger.La sân mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori de rouă-am strâns cândva,Azi vise de mucava.Alei, vânt pustiu de iarnă,Păsările tu-mi întoarnă,Pe prag de toamnă mă pierde,Sufletul mi-e încă verde!Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrecLa fereastră cu geam matUnde viața m-a uitat.... XXXIII. TU DORMI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
dimenticato con cosa si nutre il slenzio... IX. STAI LINIȘTIT, DON QUIJOTE!, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Seara trecută tremurai la telefon Supărat că anul acesta Ți-au fost furate două săptămâni De toamnă lăsându-ți anotimpul Fără parfum și culoare. Ți-am spus să mai numeri o dată Zilele și să îți amintești Ce vise te-au cucerit... Căror nopți le-ai stat alături Păzindu-le liniștea!? Ai continuat să crezi Că mai trebuie
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]