699 matches
-
la fereastră atunci când nu trebuia. O lume aparent idilică, în care fanariotul își riscă în mod continuu ziua de mâine, acceptând proximitatea unui partener imprevizibil, extrem de violent și abuziv, pentru care viața sau moartea unui creștin țin practic de o toană de moment: autoritatea otomană. Ne este apoi descris cu lux de amănunte ceremonialul de investire de către Sultanul turc a lui Alexandru Șuțu ca hospodar sau domn numit pentru Țara Românească. Episoadele deplasărilor oficiale la Marele Vizir, la Sultan, la Patriarhul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
literar, eseist și publicist. Unde va regăsiți mai bine? Ce domeniu vă aduce acea împlinire sufletească? Dacă dăm publicistică la o parte, pe care am practicat-o și încă o mai practic cu totul sporadic, funcție de starea de spirit, de toane și de păcătoșenia de suflet responsabil cu toate senzațiile și patimile, toate abilitățile pe care le enumeri în dreptul subsemnatului îmi sunt bune leacuri împotriva sentimentului acut de distrucție. Critică literară este o încrucișare de florete care, ca exercițiu de "împuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cunoscut-o pe Mariana Nicola, o tânără doctoriță în regim de internă, căreia, imprudent, i-a promis „logodna”. I promesi sposi. Între anii ’58 și ’60 fusesem căsătorit cu Anastasia, Tusi Trancu, studentă la Filologie, un mariaj ieșit „dintr-o toană”, dintr-o subită „îndrăgostire” sau dintr-o „competiție amoroasă”. Tusi, în acea vreme, printre numeroși admiratori, avea și unul „de inimă”, se pare, „frumosul” Traian Gherman, funcționar la telefoane, care mi-a făcut și onoarea unei dispute fizice, în parcul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au tot timpul, ignoră acest du-te-vino, între benign neglect și loviturile neașteptate în plină figură, propriu democrațiilor parlamentare sau plebiscitare, și pe care versatilitatea regimurilor de opinie le accentuează încă și mai mult. Un Cezar domnind în reprize acționează după toane, numai Cezarul pe viață acționează sistematic. * * * Urcuș la patriarhia maronită, pe înălțimile de la Jounieh. Mai aproape de ceruri, dar tot în Țara Sfântă, un om sfânt se ocupă mai mult de pământ decât de cer. Odată expediate salamalecurile, intrăm în subiect
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la draniță și fasonarea lemnului de brad. Unii întocmesc butoiașe îndemânoase pentru oțetul de mere și fructe și vinișorul de mere, alții lucrează stupi pentru primăvara ce va veni. Femeile țes sumani și poclăzi, umblă în șezători. E în munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe tărâmul sacru, potrivirea temporală dintre răsărit și ajungerea în planul mitic asigurând izbânda inițiatică: „La Vidros că mi-ș pornea;/ Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân' ajungea/ La vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui” (Ciuperceni - Teleorman). Ca și plecarea din planul profan, momentul sosirii în inima sacrului trebuie să respecte ritmul solar, ca model de eroizare. Asocierea imperfectului ca timp al acțiunilor de legendă cu construcția poetică a drumului îndelungat până la tărâmul fabulos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține însă decât „Idoliței” care la întrebarea „Când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în apele primordiale ale Vidrosului. Călătoria pare una regresivă în timp, dată fiind deplasarea nocturnă finalizată în momentul inițial al creației: „Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân’ miajungea/ In vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui”. Întoarcerea temporală vizează esența lumii, marea reprezentând materia primordială a imaginii materne, în interpretarea lui G. Durand. In acest fel scena pescuirii și a scufundării se revelă a fi un tipar pur inițiatic. Antofiță prinde, ca și în colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și el știe mai bine de ce nu i-a plăcut vreo carte de-a mea. E regretabil că poeții nu sunt mai bine înarmați sufletește atunci când își văd cărțile criticate, că depind atât de mult de tonul ca și de toana critică a cuiva, însă știu că sunt naturi mai sensibile și că exagerează disproporționat cu cauza. Poate cei care trăiesc în găști literare să știe ceva despre reguli ascunse sau despre vendete și atunci știu precis de la ce li se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
severitate, socotindu-i neîmpliniți pentru că nu și-au însușit limba lui Platon, pe Arghezi și pe Bacovia, pe Sadoveanu și pe Rebreanu. O asemenea mustrare i-a făcut-o postum și lui P. P. Negulescu. O intoleranță să zic o toană? a unui mare spirit. Îmi vine în minte și o comportare întrucâtva asemănătoare, cea a lui Adrian Marino, teoreticianul literar care nu-și găsea identitatea, detestând mai întâi critica literară, apoi, hélas, literatura, în fine însăși "ideea" pe care își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
colțul bibliotecii, tușind semnificativ, întorcându-și ochiul ciclopic spre tine, răsucindu-ți-l în frunte, după care să-l auzi rostind o replică amar-ironică, așa cum amendá lipsa de participare afectivă a oricărui individ din preajma sa. Era dificil de suportat. Avea toane. Iar oamenii cu toane ajung fie (mici) Napoleoni, fie se pierd în incoerența propriilor universuri pline de intersecții. Cezar Ivănescu s-a comportat, însă, mai tot timpul, napoleonian! În jurul lui roia, încă de pe vremea "Luceafărului", adică de la începutul anilor '80
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întorcându-și ochiul ciclopic spre tine, răsucindu-ți-l în frunte, după care să-l auzi rostind o replică amar-ironică, așa cum amendá lipsa de participare afectivă a oricărui individ din preajma sa. Era dificil de suportat. Avea toane. Iar oamenii cu toane ajung fie (mici) Napoleoni, fie se pierd în incoerența propriilor universuri pline de intersecții. Cezar Ivănescu s-a comportat, însă, mai tot timpul, napoleonian! În jurul lui roia, încă de pe vremea "Luceafărului", adică de la începutul anilor '80, o șleahtă de închipuiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mare experiență de gazetar, cal cula bine dimensiunile, dar se mai întâmpla, la așezarea în pagini, să fie nevoie de unele ajustări. M-am dus prima dată la Stancu încercat de oarecari emoții, căci îi mersese faima de om cu toane, irascibil și capabil de violențe, desigur, verbale. Nu știam atunci că vestitele lui înfurieri erau adeseori jucate, componente ale unei tactici. Nu-și ieșea din fire chiar din senin și nici față de oricine. Și într-adevăr, întâlnirea cu Stancu nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
De ce vii cu cererea asta atât de târziu, după termenul publicat În ziare? Îndrug, ca vai de ea, o scuză, un pretext cu care să-mi acopăr neglijența, nepăsarea sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toți îi ziceau Nărăvitu, îi punea să se așeze la coadă la bătut. Ăsta n-avea plăcere mai mare decât să-i lovească peste cap cu vâna de bou și căpătase mână liberă la bătut de la Gicu Petre. Își făcea toanele cu toți, pe rând, iar peste rând, cu cei care acumulau puncte negre. Tata a fost de la început un abonat la lovirea cu vâna de bou: existau desigur turnători printre deportați (ceilalți locuitori din colonie îi recunoșteau după consistența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
medicul de la încorporare -, până pe la 25 de ani te mai înalți.“ Dar tot scund a rămas. „Măi să fie - s-a minunat Ilie I. Ilie când, exact în ziua în care a împlinit 45 de ani, a îmbrăcat, dintr-o toană, niște pantaloni din studenție -, ori ceva nu e-n regulă cu mine!“ I-a zis și nevaste-sii: „Sofico, să știi că s-a îndurat, în sfârșit, Dumnezeu și am luat vreo cinci centimetri“. S-au dus amândoi goi în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noi. Nu se ducea la școală decât rar. Când avea chef. Dacă merita. Stătea toată ziua în pat. Fuma și citea. Cum era bolnavă, am lăsat-o să fumeze și în cameră. Făcea singură glume pe seama ei, când era în toane bune. Nu era frumoasă, mai ales că boala o slăbise foarte tare, dar era atât de deșteaptă, încât făcea cuceriri incredibile. Era mereu îndrăgostită. Într-o vreme, de un rus. L-a dat gata, că știa mai multe decât toți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui a avut un atac. Fratele cu care este certat și cu care nu șia mai vorbit de zece ani. Și cu toate că el însuși e foarte bolnav, nu vede prea bine și deabia se poate mișca, ajutat de două bas toane, hotărăște să se ducă săl viziteze. Fratesău locuiește în trun alt stat, la peste cinci sute de kilometri de el, iar el însuși nu are nici măcar mașină sau carnet de condus - dar acestea nu sunt opreliști reale pentru el. Și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fure foc din cer, să producă flăcări, să facă scrum tot ce încerca să uite și nu reușea. Dar cine poate șterge sau uita trecutul? Nimeni, nimeni nu-l poate scoate din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele când îți este lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa cu ochii deschiși, ca mulți alții, cum călătorește în jurul lumii, în locuri interesante, suind și coborând vârfuri de munte, traversând râuri, admirând frumusețile naturii împreună cu copiii ei și alte lucruri tainice
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la Slatina e finuța ta care îți zice „Nata“, din nu știu ce toană de copil. Poate vine de la „Nașa“? „Nata tu mac-mac“ - a zis ea, uitându-se la fotografia ta în chip de Diană la vânătoare. [...] 48/1950 II Vineri, 29 septembrie [1950] [...] Am avut numai surprize plăcute, să batem în lemn: am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
va evolua furtuna. Abia aștept să dau o nouă replică. și acum cîteva lucruri concrete: 1. Cu dl Ciopraga urmează să vorbesc mîine sau poimîine. De cînd am venit nu l-am întîlnit decît o singură dată cînd era în toane rele. Cînd am fost plecat a avut loc o crîncena confruntare între decan și Ciopraga. Violențele au fost extreme, cu gesturi care lăsau să se înțeleagă înfruntări chiar belicoase. E o atmosferă tulbure de tot la facultate. 2. Ai văzut
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o imensă teroare În țărișoara sa prin aplicarea așa-zisei „revoluții culturale” care nu a fost altceva decât un furt calificat și oficializat a diverse bunuri deținute de amărâta, obosita și flămânda populație nord-coreeană care a fost nevoită să suporte toanele unor criminali de profesie. Nea’ Nicu s-a gândit să o aplice și pe moșioara sa În suprafață de vreo 238.391 de km. pătrați dar, cum Începuseră pupăturile pe bot cu marii lideri ai lumii libere, nu a mers
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ci a stat mai mult pe lângă casă. Trecerea prin școală i-a fost înlesnită de plocoanele ce le primeau învățătorii de la părinții ei, adică brânză proaspătă, smântână, caș, câte un pui sau o găină așa cum povestea ea, când era în toane bune. învățătorii credeau și ei sincer ca și părinții, că fetele trebuie mai mult să știe să tragă borangic, să țeasă sau să împletească lână, să pregătească mâncăruri și în primul rând, să crească copii sănătoși și frumoși, ca să aibă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tiran. Lefter Popescu îi atribuie excesul de bilă neagră, șeful este un atrabiliar, iar Lefter îl numește semnificativ „Turbatul”. Furia, intem- peranța sunt atributele celor puternici, fac parte din pre- rogativele zeului. În Vechiul Testament, Iahve nu este mai niciodată în toane bune, dispozițiile sale nu sunt discu- tabile, și cei buni sunt supuși unor probe teribile și pedep- siți laolaltă cu cei răi atunci când greșesc. Turbarea este însă aici expresia unei furii fără obiect, o furie lipsită de noimă, de obiectivitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]