816 matches
-
toată ziua în curu' gol pe barcă, dar seara, când treceam la culcare, își punea chiloți și tricou pe ea. Arta cu chiloții. Ziua mi-era jenă să mă uit după ea, așa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Am privit-o nopți întregi. După prima săptămână am început să mă potolesc. Nu mă refer la privit, ci mai mult la starea mea. Eram calm, resemnat și indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. Făceam cele mai multe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eforturile mele au fost inutile. Căldura depășea orice nivel de suportabilitate. Mi-am tras un șort pe mine, am | agățat un maiou în trecere și, desculț, am coborât la recepție, dacă poți numi recepție masa aia slinoasă, cu un registru tocit pe la colțuri, plin de pete, pe care se băteau milioane de muște mici africane pentru o repartiție cit mai aproape de picătura de grăsime, autoarea petei mai sus-menționate. Un verișor mai buzat al lui Inocent moțăia pe un șezlong la fel de puturos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o dată.” Cugetarea asta avea să-l însoțească toată viața, dovedindu-se adevărată și ajutându-l la greu, când fusese nevoit să se descurce singur. Mama-l mângâia, încercând să-i ostoiască plânsul și... minune! Văzuse stele verzi, aproape că-și tocise dinții strângând maxilarele, însă meritase, mâna era ca înainte! - Va trebui să-ți porți mâna legată c-o ață de gât o vreme, până se va vindeca încheietura. Dar, o sfătui nașul pe mamă, poate ar fi mai bine să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la masoni decât o să aibă el vreodată. Asta are importanță pentru băieții din gașcă, nu porcăria de nume, grad sau număr de serie. Chestia de bază e că nimeni nu-mi spune mie ce să fac. Îl ascult pe Toal tocindu-și gura despre coloratuăla care-a dat colțu și mă gândesc: marfă! Încă unu care-a crăpat și apoi mă gândesc co să plec În curând În vacanța de iarnă o săptămână la Amsterdam, la curvele mele favorite, niște capodopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ai unui bine comun mondial" (1984b: 14). Ar fi o greșeală să sugerăm că Bull a ajuns la concluzia că soluțiile la problemele globale ar fi ușor de găsit și că nu mai trebuie făcute "alegeri dificile" (1984b: 14). Scepticismul tocește invariabil impulsul vizionar. Acest lucru este clar din observația sa că este posibilă dezvoltarea unor comunități politice post-suverane în Europa occidentală. Un pasaj bizar din The Anarchical Society (1977) afirma că poate a sosit timpul pentru noi principii ale organizării
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Cel ce se obișnuiește să nu dea toată atenția poruncii Domnului îndată ce o aude, și așteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii. Începe să se tocească, să se sclerozeze spiritual. Începe să nu mai fie viu, începe să moară. Cade din simțirea planului dumnezeiesc care-l face liber, din planul vibrant al Duhului, în cel al automatismului naturii, încetând să mai fie el însuși. Se afirmă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
unde aduce grave și nemeritate reproșuri părintelui său), The Crown and the People (care merge de la încoronarea lui Eduard VII pînă la încoronarea reginei Elisabeta II din 1953) și Family Album (1960). Cu trecerea timpului, asperitățile familiale s-au mai tocit, iar tensiunile s-au relaxat. Eduard, fără Wallis, va face parte din cortegiul funebru la înmormîntarea regelui George VI, dar nu va fi invitat la dejunul oficial (masa de parastas, funeral lunch). În 1965, ducele și ducesa de Windsor au
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu politică! Nu sta ca proasta în oștire. Văz că jurnalele le tocești de nu mai poate omul să facă nimic cu ele. Spirache (sincer): N-am încredere în nici un partid. Chiriachița: Dar în cine ai încredere? Spirache: În Dumnezeu[...] Nu e în firea mea să fac politică... Prea aș face dreptate multă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politic și social, iar al patrulea, esoteric.179 Iar la respectivul nucleu nu se poate ajunge "forțat", "prin escaladare", printr-o abordare rațională, obiectivă, ci doar prin acea "învăluire spirală", prin "horă centripetă".180 Din păcate, sensibilitatea mitică s-a tocit, mitul devenind "fabulă", poveste neverosimilă, fără sens înalt, studierea lui izolată, literală, superstițioasă "ofilind universul". A-l accepta în forme substitut (forme "negociate după exigențele pieții") înseamnă a-i tăia "rădăcinile celeste", a-l lăsa sfâșiat de timp, spațiu, mișcare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
măscăriciul ăsta mic? Mai uită-te o dată la el, Tesmer. Nu are o mustață á la Charlie Chaplin și un braț drept rigid. Tesmer se ridică În picioare: — Vorbești prea mult, Gunther. Să sperăm că gura ta Începe să se tocească pe la margini Înainte să te bage În vreun bucluc serios. Se uită la Stahlecker și apoi din nou la mine și spuse: Mă duc să mă piș. Vechiul tău prieten are la dispoziție acest răstimp pentru a te convinge, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trântit de pământ, cu conținutul scos și apoi pus la loc după o nouă ordine, astfel Încât lucrurile să nu mai fie la Îndemână sau să pară c-ar fi fost locul lor acolo. Treptat, sentimentul meu de nerăbdare s-a tocit de indiferența celorlalți. Foștii colegi ai lui Inge de la ziar au ridicat din umeri și au spus că, de fapt, nu o cunoscuseră chiar atât de bine. Vecinii au clătinat din capete și au sugerat că trebuie să ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
jos nu mai erau covoare, ci un mozaic de ciment șlefuit, umed ca în sălile de baie. întunericul era roșcat, crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-i bombau helanca. Ne mâncam prăjiturile pe terasa-nflorită și vorbeam, firește, despre foștii colegi din IV F: ce mai face Mortul, pe unde mai e Cici, cu cine mai umblă Calceola Sanda-lina... Băieții erau mai toți în armată, fetele toceau pentru admitere... Și deodată fața dulce, cu nas de rățușcă, a lui Michi, miraculos feminizată de când n-o mai văzusem, deveni gravă {mi foarte gravă totuși: cu acea expresie complezentă cu care vorbești despre moartea unui cunoscut care nu ți-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu dulce lentoare În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare prea grațios, prea efeminat, prea de salon. Poate tocmai pentru asta el place foarte mult azi, fiind deci un anticipator al gustului actual, devansându-și adică epoca. Eu m-am obișnuit cu uraganul beethovenian și urechea mea pare puțin tocită pentru rafinatețurile mozartiene. (luni) Uneori sunt foarte Încordat; când trebuie să termin ceva, să scriu un text și să-l elaborez, mă apucă o stare indefinită: deodată, corpul meu are alte reacții; Îl simt intrând În rezonanță cu alt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le dădură jos pe femeile bătrîne, Întinzîndu-le la umbră Între roțile din spate. Jim se așeză pe vine pe pămîntul alb, desenînd cu un băț modelele cauciucurilor. De cîte ori ar trebui oare să se Învîrtească fiecare cauciuc ca să se tocească de tot, pînă la pînză? Problema, una dintr-o mulțime, care Îl preocupa tot timpul, era de fapt destul de ușor de rezolvat. Jim netezi praful alb și Începu să socotească. Se bucură cînd prima fracție se reduse, apoi observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și rezemându-se la loc pe perne. Am încercat să îmi amintesc volumul așezat pe chenarul de satin albastru al păturii electrice. Nu era una dintre cărțile acelea pe care obișnuia să le citească în liceu, groase și cu cotoarele tocite de atâta răsfoit, pe care le lua uneori în pat. Doamna Bovary. Anna Karenina. Cartea lui Thackeray despre colonel. O știam bine pe asta. Am citit-o în timpul celei de-a doua primăveri de când ne ascundeam. Cartea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu el. Mai era un paragraf. Orice altă viitoare încercare de a-l hărțui pe domnul Otto Frank sau de a mă da drept cineva legat de povestea Annei Frank va fi pedepsită conform legilor. M-am așezat pe banca tocită de lemn din centrul încăperii și am mai citit scrisoarea o dată. Nu mă așteptasem ca roșcatul din sinagogă să mă creadă. Știam că străinii vor fi sceptici. Dar Otto mă cunoștea. 2 ani și 23 de zile am trăit împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă de mână și mă conduse pe o cărare până la un grajd. O femeie îmbrăcată cu o geacă ponosită și o pereche de reiați maro tociți ieși să ne întâmpine. —Edward! Mă bucur să te văd. Iar ea trebuie să fie Jenny. Am auzit multe despre tine. Mă îmbrățișă cu căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea. —Jenny, ea e Brenda. Ea e mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ou ochi pe dinăuntrul pantalonilor. — Dar pun pariu că i-a dus direct la curățătorie, am murmurat. Kieran era prea preocupat de propria mahmureală ca să i se pară ciudată remarca mea. Sigur că asta a făcut. I-or fi tocit hormonii apucăturile mai extreme, dar acolo unde este murdărie, Lisa va simți mereu nevoia de a curăța. —V-ați văzut aseară? —A luat-o razna Dumnezeu știe din ce motiv, și m-a dat afară din nou. L-am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să fac aproape orice, să sufăr aproape orice pentru a auzi iar ca pe vremuri. Pentru că ziua era frumoasă, ieșiră la plimbare. Beaumont Street, care dădea În St Giles, era amplasată convenabil pentru explorarea străzilor, aleilor și piațetelor orașului studios, tocit de timp. Petrecură o jumătate de oră plăcută răsfoind cărțile din excelenta librărie Blackwell’s, verificând pe furiș stocurile existente din propriile cărți, așa cum fac Întotdeauna scriitorii. Henry avu plăcerea de a vedea câteva exemplare din Lecția maestrului, ultima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așa.“ Pe durata unei pauze lungi, în timpul căreia idealul nostru de răcituri din cap de porc reușea să se închege de la sine și fără nici un fel de alte ingrediente, în timp ce afară, pe o vreme statornic primăvăratică, la alte cursuri se toceau sintagme latinești și formule matematice, el îl fixa pe fiecare dintre spectatori, victime ale magiei lui. Ca nu cumva să se ivească vreo umbră de îndoială, el a clipit un pic, ca și când acum abia s-ar trezi și maestrul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce lipsea. Deja după câteva zile m-am lăsat ademenit ca, împreună cu el, care afirma că mi-a fost coleg de bancă, să frecventez un anumit gimnaziu, în care se puteau recupera cunoștințele pierdute, iar anii irosiți putea fi revigorați tocind cu strășnicie. El încerca să mă convingă: acolo poți deveni din nou elev, la urmă poți chiar să te înscrii la bacalaureat. Fiindcă asta îi lipsea lui, care purta deja din nou un ghiozdan adevărat, chiar dacă din piele sintetică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă simțeam mai prejos. Și pentru că fiul simțea atât de vizibil lipsa acelei piese vestimentare a breslei, mama - mândră de, cum zicea ea, „proaspătul ei academician“ - îi croise un halat alb ca zăpada din cearșafuri de pat care nu erau tocite decât la cap și la picioare. Astfel costumat mă văd în fotografiile din acea vreme. Mai clar decât începutul carierei mele de fumător îmi stă înaintea ochilor prima temă ce i-a fost dată începătorului: aveam de copiat, în lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]