877 matches
-
și spuse sigur pe el: — Ar fi mai bine să încerce el. — De ce? — Pentru că acum avem nevoie de un bun negociator, care să știe să se tocmească. El e mai flexibil decât tine, iar pe arabi îi încântă să se tocmească. — Ăștia nu sunt arabi. Sunt tuaregi. Încă n-am învățat să-i deosebesc, deși cred că nu-i mare diferență. - Schimbându-și tonul, încercă să fie convingător: Ascultă-mă! - îi ceru. Lasă-l pe Sam să meargă! Armeanul privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și „manechinuitele” botoxate nu erau încă la modă. Noi, puștimea din preajma stadionului, eram nelipsiți și necesari în timpul jocului, pentru a ridica la loc popicele doborâte la plin și la izolat, fiind tocmiți cu ora pentru care primeam un leu, bașca o primă tot de un leu, pentru fiecare „nouar” doborât dintr-o singură lansare a bilei. Pentru a ne bucura de cât mai multe premieri, purtam în buzunar o sfoară sau o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
august 1761 (7269). Uite ce spune vodă: „Facem știre cu această carte a domniei mele... pentru acestu țigan, anume Drăghiciu, carele fiind țigan strein și domnescu și având... meșteșugul bucătăriei, preosfințitul... părinte svințiia sa chir Gavriil mitropolitul țării l-au tocmit bucătariu cu sâmbrie... Pentru care domnia mea, milostivindu-ne pe acest țigan de mai sus arătat, l-am dat danie... sfintei Mitropolii”. Ei, ce părere ai, fiule? Acest țigan este singurul despre care am aflat că a fost „tocmit bucătariu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au tocmit bucătariu cu sâmbrie... Pentru care domnia mea, milostivindu-ne pe acest țigan de mai sus arătat, l-am dat danie... sfintei Mitropolii”. Ei, ce părere ai, fiule? Acest țigan este singurul despre care am aflat că a fost „tocmit bucătariu cu simbrie”... Și dacă „sfinția sa chir Gavriil mitropolitul” l-a „tocmit bucatariu cu simbrie”, cred că a aflat că „Drăghiciu” era mare meșter la mâncăruri... Și eu aș înclina să cred că aista-i adevărul, dar...nu știu cum să spun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acest țigan de mai sus arătat, l-am dat danie... sfintei Mitropolii”. Ei, ce părere ai, fiule? Acest țigan este singurul despre care am aflat că a fost „tocmit bucătariu cu simbrie”... Și dacă „sfinția sa chir Gavriil mitropolitul” l-a „tocmit bucatariu cu simbrie”, cred că a aflat că „Drăghiciu” era mare meșter la mâncăruri... Și eu aș înclina să cred că aista-i adevărul, dar...nu știu cum să spun ca să nu greșesc... Ai iertarea mea înainte de a greși. Apoi Grigorie Ioan
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vreme s-ar fi primejduit și singură beserica”. După ce enumeră scutirile și veniturile acordate mănăstirii, încheie: „Deci,... toate aceste mai sus arătate... am orânduit domniia mea... să tocmască zidiul și apoi casă, chilii, orice va fi trebuința mănăstirii a să tocmi”. Uite, dragule, și o danie mai puțin obișnuită, făcută de Gheorghe Duca voievod la 20 octombrie 1670 (7179). Care ar fi aceea, părinte? El a dăruit mănăstirii câte cinci moruni cu icre pe an... Cine știe cine se înfrupta din aceste delicatețuri
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui și a bolnavilor, cât și a celor de pe împregiurul lui și a obștii, din care haznele fiind apă de prisosit s-au rânduit și la altă ceșme.. la răspântiile Uliții Strâmbe”. Apoi aceste „haznele” și „ceșmele” trebuia îngrijite și tocmite la nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon vor fi supt purtare de grijă a rânduiților epitropilor mănăstirii ca oricând se vor sminti din orice pricină, îndată să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon vor fi supt purtare de grijă a rânduiților epitropilor mănăstirii ca oricând se vor sminti din orice pricină, îndată să se tocmească prin marafetul suiulgiilor calfii Costandin șatrar, căruia deosebit de milile ce are de la răpăosatul... domniia sa Grigorie Ghica voievoda... am mai adaos... asupra lui din milele domnești cu deosebit hrisov spre răsplătire purtării de grijă și tocmirii a tuturor apelor din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe că nu îți cade deloc bine să te tocmești la preț chiar în fața casei unde ești invitat (miros ei și când mergi la tine acasă, și când mergi în vizită, și când mergi la o damă), a început să se țigănească ! De emoție, desigur, nu mai găsești mărunțiș nicăieri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vica să dea, dar nu prea mai are ce. A ajuns că umblă prin casă și tot ce vede ar da. Umblă prin casă și pune mâna pe câte un lucru, la întâmplare : — Cât îmi dai p-ăsta ? face. Se tocmesc, până când Vica mai scade din preț. Sau spune chiar : Mi-oi da și tu cât oi putea ! Oi vedea tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima ocazie, i-o spune de la obraz : — Mi-ai luat pe nimic cutare lucru... — Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot să fac
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
corpului său de armată; Watatzes pieri și el și trupele lui. Împăratul, dacă văzu, se hotărî să iasă iarăși în persoană în campanie și să-și puie-n cumpănă toată puterea sa. Se strânseră trupe, se formară legiuni nouă, se tocmiră mercenari în mare număr și i se promise sigur că-ndată după începutul campaniei socrul împăratului, regele maghiar Bela III, va trimite pre la Vidin ajutorul de trupe ce i se ceruse. Pentru întreținerea unei oștiri atât de suficiente Isaac
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nou după scurte răstimpuri. Între acestea, Ioan Asan, ce scăpase cu fuga pe malul stâng al Dunării, pribegi și mai în adâncul străinătății, până ce-n urmă se ținu ascuns în Rusia, unde petrecu mai multă vreme până la vrîstnicie. Acolo își tocmi o oaste de simbriași ruși, i se puse-n frunte și ceru îndărăt tronul tătîne-său. Refuzîndu-i-se, declară război lui Borilă, îl bate la larg și ocupă cea mai mare parte a țării. Urmărește pe uzurpator până ce acesta se retrage îndărătul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale convenite, ci obicinuia a le zvârli pur și simplu în vânt după interese și trebuințe întîmplătoare. Dar urmarea împrotivă la tratate și alianțe aduce mai totdauna dezbinare între aliați; ceea ce se întîmplă și acuma. Theodor Comnen, lacom de țări, tocmi o oaste numeroasă de romei și latini și declară război romîno-bulgarilor. Ocolind Adrianopolul, apucă în susul râului Hebrus (acum Marița) și ardea după o ciocnire în care spera că bulgarii vor trebui să fugă, de nu înaintea romeilor, desigur însă înaintea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de orice gest de asistență artizanală, tehnică sau artistică; ge akataskeuastos este pământul sălbatic, netrecut încă prin actul "domestic" și "civilizator" al unei opere de modelare. Abia în ziua a treia, dar mai ales în cele următoare, Dumnezeu îl va "tocmi", îl va modela prin "aranjare" (kataskeuasis). Să ne întoarcem însă la momentul de început al demiurgiei. În prima zi, Dumnezeu face lumina. Lumina este primul element al modelării sau, mai degrabă, unul în vederea ei. Limita lucrului, conturul său, forma, apare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i se aruncă orbiș, într-un noroc (I 1). Calificându-l pe Ovidiu drept trândav desfrânat/ Care-n onorul casnic lovește nencetat (I 2), histrion/ Ce mințile-amețește cu șiruri de cuvinte (II 2), Ibis caută să-l dea pierzării și tocmește un ucigaș cu simbrie, gladiatorul Rutuba care știe să cântărească valoarea victimei sale (Ovidiu ? Poetul glorios ?/ Ovidiu, fala Romei, ce cântă armonios ?[...] Voiești ca să dizbar/ Prezentul, viitorul de-un geniu așa rar ? - I 5). Când tentativa de asasinat eșuează, Ibis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se întreținea. Era bolnavă, cu picioarele umflate, așa că ședea tot timpul pe scaun. Marie era fiica ei, de vreo douăzeci de ani, bolnăvicioasă și slabă; se îmbolnăvise de mult de oftică, însă tot mai umbla pe la casele oamenilor, unde se tocmea zilnic la muncile cele mai grele: freca podele, spăla rufe, mătura curțile, rânea grajdurile. Un comis-voiajor aflat în trecere a sedus-o și a luat-o cu el, iar după o săptămână a părăsit-o și și-a văzut liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să te dăm afară! repetă indignată Daria Alexeevna. Râsetele se întețiră. — Ascultă, prințe, i se adresă acestuia Nastasia Filippovna, uite cum se tocmește mujicul pentru logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și mai târziu n-o să-ți fie rușine că logodnica dumitale era cât pe ce să plece cu Rogojin? — Aveați febră, și acum mai aveți încă febră, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Toțki își luă pălăria și se pregătea să se ridice, ca să dispară neobservat. Făcu cu generalul un schimb de priviri, să plece împreună. — Mulțumesc, prințe, până acum nimeni nu a vorbit așa cu mine, rosti Nastasia Filippovna. Toți s-au tocmit pentru mine, dar nici un om cumsecade nu m-a cerut în căsătorie. Ați auzit, Afanasi Ivanovici? Ce părere aveți despre ce-a spus prințul? Aproape că e la limita bunei-cuviințe... Rogojin! Mai stai, nu te grăbi să pleci! De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se de o parte și de alta a gulerului rigid. Avea chipul unui om care (în sfârșit) nu mai trebuie să asocieze nimic cu nimic și se simte teribil de ușurat. Pagină separată Altă săptămână pe care și-o pierd tocmindu-se cu comercianții și flatându-l pe guvernator la masă. În momentele de liniște, Jonathan își dorește cu adevărat să poată începe lucrul la fișele sale. Misiunea este înfricoșătoare. Pe trei pagini sunt listate documentele pe care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un pic de savoare din mișcările țâfnoase ale curvei. Țața cea bătrână Își ridică sprâncenele și se duce În partea din spate a magazinului. Cum merge afacerea? — Binișor, spune ea, dându-și părul pe spate cu un gest nervos. Ciudat, tocmam văzutun tip caria ieșidin magazin cu mâna goală. Nai avunimi săi placă? — Nema... zice ea cu un aer de Îndoială, evitându-mi privirea și prefăcându-se că face ordine. — Cine iera? — Nu ștu, a vrudoar un buchet... s-a răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitîndu-se înapoi, după ce ieșiră din zona regimentului. Barem am merge mai repede și nici nu ne-am osteni! Chiar în dreptul adăpostului lui Klapka întîlniră câteva căruțe gata de plecare și sublocotenentul începu îndată să se tocmească cu un sergent și să-i arate pentru ce trebuie să-i cedeze o căruță până la Făget... Sergentul fusese odinioară în bateria lui Bologa și, văzând pe fostul său comandant între baionete, se zăpăci, nu înțelese deloc lămuririle sublocotenentului și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În calidorul casei din Mana și tremur: pe tata l-au ridicat. Ei l-au ridicat, n-am văzut cum anume dar l-au ridicat și l-au dus - așa se vorbește În jur. Mama a coborât În sat, să tocmească o sanie -ei, ridicătorii-pe-sus ai tatei i-au spus mamei că la Orhei Îl ridică pe tata și acolo, la Orhei, unde l-au dus, mama are să aibă dreptul. Să steie de vorbă cu tata. Acolo, dreptul; aici, la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cum au intrat ei În ograda noastră, gata: tata, chiar dacă a mai rămas pe-aici, o vreme, era ca și ridicat; ca și dus. Eu, În locul mamei, nu i-aș fi crezut. Mama, femeie: i-a crezut. De aceea a tocmit sanie pentru dreptul de la Orhei; pe mine m-a lăsat În grija lui Moș Iacob. N-am ce face cu grija lui Moș Iacob, am plecat de la ei și am venit aici, la noi, pe calidor. Aș fi putut rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]