681 matches
-
rostind cuvintele acelea. — La moarte, hotărâră judecătorii. Se duseră în exedra întunecată, unde aștepta Împăratul. El întrebă, fără să le vadă chipurile: — Ați hotărât? Glasurile lor încuviințară. Un soldat german ridică o torță. Chipurile lor erau palide; un senator avea toga stropită de sânge. Împăratul se gândi că, în asemenea momente, Tiberius se închisese în camerele sale din Villa Jovis și, poate, nu văzuse nimic. Strigătele încetaseră. Senatorul porunci: — Executați-i imediat. Din depărtare, un glas strigă: Îți vei aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
agricultură. Le va anula pe toate deodată, chiar din prima zi. Nu va lăsa nimănui timp să vorbească. Glasul îi era trufaș și amenințător. Asiaticus se gândi că era un aliat periculos. Pe când ceilalți se ridicau și-și aranjau faldurile togilor, le spuse calm că vorbiseră despre toate, dar că nu discutaseră despre felul cum aveau să-i ia viața celui din cauza căruia, dacă avea să mai trăiască, planurile lor ar fi rămas niște vise. Bogăția lui Callistus În iarna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înaintează Augustus și Livia, senatori și sacerdoți, Germanicus, pe atunci foarte tânăr, și amiralul Agrippa, care urma să dispară peste câteva luni. Micul său fiu Lucius - ce avea să moară în mod misterios la gurile râului Rhodanus - se agață de toga lui, în timp ce Antonia, aflată în spate, îl mângâie pe cap; urmează Julia, tânără încă, surâzătoare. În urma Juliei vine Tiberius, care are același chip ca în reprezentările din perioada cât a fost împărat. Toți merg în ordine, de la o placă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane (...) Sub mine se precisează congresul nocturn al acelor o mie și mai bine de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește de Alexandru Marcu). Pentru Marinetti, imaginea României este fantasma - puternic erotizată - a unei femei sălbatice, focoase și barbare, posedată în decor futurist nocturn de către eroul civilizator latin. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților sau ale zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de machior, manichiurist, peruchier sau croitor. 18 DANIEL BĂNULESCU Ori măcar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună dimineața, Mircea! îl salută din somn, descântătoarea pe spectru, simțindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degradeuri de maro, că părul meu creștea extrem de lent (ca și unghiile, de altfel) și devenea translucid, că mă Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui mi s-a confecționat un veșmânt alb, din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat psihic după o vreme, nu a fost mama, așa cum m-aș fi așteptat, ci tata (bătrânul meu tată a muncit o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu te va mai tulbura nimeni în deșertul tău"... ― Am avut dreptate, deci, scopul Inchiziției nu era neapărat acela de a te omorî, ci să rămâi singur... XXIII ― Pe același inchizitor l-am visat, mai târziu, în Roma, înveșmîntat în toga lui Nero. Stătea în fața unei oglinzi și vorbea La început, am crezut că discuta cu cineva din spatele lui. Apoi, mi-am dat seama că în încăpere nu mai era nimeni. Vorbea privindu-se și făcând pauze în care mângâia blana
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe șoldurile ei înguste. Era o imagine bazată pe jocul proporțiilor, care scotea în evidență faptul că era foarte subțire: priviți, trebuie să fiu extrem de slabă ca să pot purta acești pantaloni grotesc de largi! — Să nu mă puneți să port togă, altfel nu mă interesează, spuse Hugo răspicat. Când MM m-a întrebat dacă vreau să-l joc pe Oberon, i-am zis că da, numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
l-am văzut deja pe al meu, acum o sută de ani, și am văzut și materialul. Sophie se joacă acum cu culorile pentru zâne, zise Helen, fără drept de apel. Hugo și cu mine suntem îmbrăcați în verde. Fără togi? zisei eu, amintindu-mi ceva ce-mi spusese Hugo cu câteva zile înainte. Helen mă ignoră, așa cum proceda cu tot ceea ce nu înțelegea. — Până la urmă, s-a învârtit bine, nu? remarcă ea cu răutate, făcând semn cu capul către Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la momentul arestării regelui Ludovic XVII, la 22 iunie 1791, În Varennes-en-Argoune, pe când Își plănuia fuga În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost spulberată În apele arhipelagului Tsuchima, de japonezii comandați de amiralul Togo. (n.r.) . Profesor de scrimă (În fr. În orig.). . Biciul (În rusă În orig.). . Afurisiți. . Grădină suspendată (În spaniolă În orig.). . Moschee (În spaniolă În orig.). . A murit Tolstoi (În fr. În orig.) . Una din primele limbi auxiliare internaționale, construită artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vreodată chipul, pînă cînd muri de bătrînețe, treizeci și doi de ani mai tîrziu. Lanzarote, ianuarie 1982 Arhipelagul Galápagos se numește astfel de la galápago, care În spaniolă Înseamnă „broască-țestoasă”. (n. t.). Dahomey, actualmente Benin, țară din vestul Africii, Învecinată cu Togo, Nigeria, Burkina Fasso și Niger (n. t.). Vasco Núñez de Balboa (1475-1519), faimos cuceritor și explorator spaniol, primul european care a văzut coasta vestică a Oceanului Pacific. Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific acestui ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham, briciul. Ascuns după un fișet de medicamente, Sitting Bull extrase o săgeată din tolbă, iar o secundă mai târziu, amiralul Nelson nu mai avu din ce să plângă. Conflictul evolua Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lăfăia În propriii nuri ca Într-o cadă cu spumă, ci mult mai târziu, trei sau patru decenii postfactum, când fructele seducției i se uscaseră de mult și se avântau spre poale, iar pielea Îi atârna În falduri ca o togă de senator roman. Îți pierea orice chef de șuetă când antilopele din partea epică apăreau În secțiunea video ca hipopotami, ba mai mult decât atât, practicând activități cu un scăzut conținut erotic, cum ar fi curățatul de lobodă sau desfundarea unei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când în când la Constanța, unde citeam pe plajă și ne hârjoneam printre valuri până dădeam jos trei rânduri de piele. Existau și neajunsuri: voia să mă rad în cap, să-mi las cioc și să port un fel de togă albă, până la călcâi; nu înțelegea sexul decât ca pe o călăreală contra cronometru; era complet dezordonată; mi se așeza în poală când mergeam la teatru sau la operă. Trăgeam nădejde însă că o voi putea forma, ținând cont de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de lemn În care stau așezate mai multe persoane. În față un bărbat tânăr Îmbrăcat În negru, În togă, de fapt. O femeie mai În vârstă Își ține mâinile Împreunate și privește cu necruțare Într-un punct din stânga imaginii, În off. Are o față rotundă și tristă, iar părul, negru, Îi este ascuns În parte de un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
undeva, din ce în ce mai jos... Tocmai când mi se părea că m-am distrus pe mine însumi, am văzut în spatele dușmanilor împotriva cărora luptam cu furia unui uragan... așa, deodată, am văzut înaintând spre mine o siluetă sinistră... Un om. Purta o toga praetexta și niște păsări ciudate se roteau deasupra capului său. Nu puteam să-i văd chipul, căci era ascuns de mantie. Când a ajuns în fața mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic, masiv... Apoi l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să forțeze ușa sacră și nu va reuși. De trei ori vei fi răsplătit dacă vei adăuga victoria la obiectivul tău. Cineva luă gluga de pe capul lui Antonius. Era complet ras. De el se apropie un bărbat ce purta o togă neagră brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarse spre maestru, care se oprise în spatele lui. — Mă bucur să te văd. Proculus nu răspunse. Continua să-l observe atent pe Antonius. Avea ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea insistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
podul Milvius, călare și îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii să înțeleagă că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume. Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunt de partea noastră. Iar dacă te temi de flota lui Vespasianus... Gândește-te cât de departe e Africa, după cum spune bunul meu prieten Flavius Valens. Vitellius zâmbi. — Liniștește-te. — Nu pot să mă liniștesc, răspunse țâfnos Flavius Sabinus, aranjându-și toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și acum mai am coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au speriat și-au dat bir cu fugiții. Spun că Orpheus e apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi, trecându-și mâinile pe deasupra togii. — Despre mama ta se spune că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă, având rolul de a proteja de frig și umezeală. Toga praetexta: togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca republicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]