2,014 matches
-
dreaptă, Mircea îi masa ușor sânii săi disperați după jocurile erotice, pline de farmec și senzualitate. Cum amândoi erau cuprinși de dorințe strunite de atâta vreme, Săndica îl întrebă direct: - Professeur, ou aimerais-tu passer notre nuit, chez moi ou chez toi? - Je prefere chez moi; il n y a pas de problemes! - Merveilleux! Allons-y alors! Aveau timp acum, în noapte, să-și etaleze și cunoștințele de franceză, unde Mircea excela, desigur. Bineînțeles că totul se făcea în glumă, amândoi fiind bucuroși
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
ei. Și păsărelele începură să cânte foarte frumos, cum nu cântaseră ele niciodată în Țara Lalelelor. Atunci Domnul, îngerii, oamenii și animalele făcură cerc în jurul lalelelor și începură să joace și să chiuie de mama focului. După o vreme, în toiul jocului și a veseliei, apăru Prințesa îmbrăcată într-o rochie albă, lungă și brodată cu lalele. Părul inelat auriu, obrajii roșii și ochii ei albaștri străluceau de frumusețe și de fericire. În spatele ei, Maria și Ion îi țineau trena lungă
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
tatăl fetiței: RON RO15 INGB 0000 9999 0458 4667 EUR RO19 INGB 0000 9999 0351 8371 CodSWIFTINGBROBUBIC INGB De asemenea, se pot face donații în valoare de 2 euro prin SMS, la numărul 8848. Între timp, fetița Ana Elena, în toiul nopții se trezește, privește imensitatea cerului, numără stelele de pe cer și stă de vorbă cu Dumnezeu: de ce eu, Doamne? Referință Bibliografică: De ce eu, Doamne? / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de
DE CE EU, DOAMNE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353038_a_354367]
-
să vă piară sămânța, o să topesc lumânări la răscrucea drumurilor, în miez de noapte, să vă ia încornoratul acolo unde vă e locul, aoleeeu, că mi-ai omorât omul meu, criminaluleee”... Ca un vârtej iscat în praful drumului, vara, în toiul zilei, când nimic nu mișcă, așa s-a întâmplat! Mașina a plecat, mama se plimba prin curte ca o păpușă stricată, cu castronul cu boabe de porumb în mână, lume în drum, soarele sprijinit în sulițele de foc ale razelor
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > POARTĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Un mesaj subliminal m-a trezit în toiul noprii, Am deschis în grabă ochii, mă aflam în fața PORȚII Ce părea să îmi arate, ca pe-o unică minune, Calea-n umbre stilizata, spre-o altă dimensiune. Și cum doar curiozitatea l-a mănat pe om în vise Să
POARTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353146_a_354475]
-
în fiecare dimineață foșnești mirabilă osândă ți-e cântul susur, vântul leagăn și trupul ți-e potir de rouă clădindu-se din seva nouă, umbrar pe lăstărișul geamăn mi-e gerul aspră silnicie pierdută-n crudul primăverii mă răcorești în toiul verii și dărui toamnei rodnicie copac și frunză, dar ceresc etern prilej de bucurie împreunați în veșnicie și-n cel mai simplu “te iubesc!” *** Pictura: "Dor de verde" - Petras Lukosius Referință Bibliografică: copacul, eu, tu, frunza-i blândă / Ovidiu Oana
COPACUL, EU, TU, FRUNZA-I BLÂNDĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353259_a_354588]
-
îngerii să-mi dea Un strop de apă vie Și înfloresc salcâmii În pietu-mi ca pe-o ie. Mi-e doină uneori, Când dorul mă apasă El mi-a ascuns cărarea Și s-a pitit în casă... Mai cânt în toiul nopții, Când din cauș de stea Se-apleacă câte-un înger Iubire să îmi dea... E viața ca un cântec Pe tonuri mai înalte, Când bucuria-și face Și-n noi atâtea halte... Auzi?Vibrează struna De dor și de
CÂNT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352677_a_354006]
-
nu mai făcea față. Se săpa tot mai mult și tot mai adânc, iar mormanele de morți se înălțau din ce în ce mai sus. Toată acea activitate era sumbră, diabolică, țipetele nu conteneau și eu le auzeam zi și noapte. Mă sculam în toiul nopții plin de transpirație, simțeam că nu am aer, ieșeam afară unde se simțea miros de moarte, iar chipurile evreilor pline de groază mi se întipăriseră pe retină. Mă repezeam la sticlele de băutură și beam în neștire până cădeam
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
și privim la primăvara asta cum scutură câte-o meschină și orgolioasă odisee fiecărui visător priviți totul e alb până când și-n constantinopol ninge cu petale ca la începutul lumii și bazarele se deschid și cântă de bucurie este în toi sezonul turistic corint petras atena nompeia roma negropont corfu avalona care vor să primească pe toți dezertorii dragostei chiparoșii râd ca niște femei frumoase la vamă în strâmtoarea helespontului ne cerea câte un sărut și ne punea să cântâm venețienește
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
a vrut să strige, nici să se vaiete, pentru ce, că vroia să scape de ceva frumos, care a scăpat de sub control și se transformase în ceva urât? Injecția primită pentru declanșarea nașterii avea efecte mult prea dureroase. Era în toiul nopții, singură într-o sală faianțată, rece, singură cu durerile provocate, cu timpul necunoscut ... doar gemea întruna în timp ce înconjura sala goală, plimbându-și degetele pe faianța curată ... la fiecare piatră atinsă, simțea că se stinge. Se gândea la soțul ei
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
pricina, înainte de culcare mă jucam cu cei doi copii în dormitor. Soția trebăluia prin bucătărie. Nu am auzit primele tunete. Oricum, nu le luam în seamă. Eram acasă cu toții și asta însemna mare liniște pentru noi. Când joaca era în toi, s-a deschis ușa brusc și soția a intrat speriată, albă la față. Abia putea vorbi. - Musiu, lasă joaca și vino repede la bucătărie! - Ce este, dragă? Că doar nu dau turcii năvală... - Hai repede și lasă gluma! A rostit
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
fost bietul om, și în zadar l-a căutat, boul n-a fost de găsit. În noaptea de Sfântul Nicolae, în același an a visat că boul lui s-a întors acasă. S-a trezit și a ieșit afară în toiul nopții și nu mică i-a fost mirarea când a zărit la poartă, cuminte, așteptând parcă să-i deschidă cineva, tocmai animalul pierdut în toamnă. Nicolae Sinu murit în 1941, într-o zi când deschidea poarta ca să iasă cu carul
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct în ghetele puse lângă sobă și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când am ieșit, într-o secundă i-am văzut pe toi așezați în cerc pe zăpadă, așa cum erau în pijamale și numai la a doua privire, l-am văzut pe Cartuș întins cu capul spre spate, căutându-i privirea lui tata-mare. Gura îi era plină de spumă. Nu auzeam nimic. Vedeam
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
discutase cu tatăl său, cândva, la câmp. La jumătatea lui octombrie, când Dana era deja plecată la liceu în București, Gabriel a începu munca la IAS. Era angajat cu forme în toată regula, ca tractorist. Arăturile de toamnă erau în toi. Nu-i rămânea timp de citit. „Vine iarna curând... Atunci voi avea timp suficient. Dacă am scăpat de armată anul acesta, la anul trebuie să intru neapărat la facultate. Altfel, mă înhață și spun adio planurilor făcute cu Dana...”. Pe
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
e latină - Dor de libertate, sete de lumină. De-aceea românul când grăiește, cântă; Vorba noastră este limpede și sfântă. Câtă tinerețe trebuie să cadă Jertfă permanentă luptelor de stradă? Câți spre altă zare ar urma să plece Când în toiul verii suflă vântul rece? Să învie Țepeș - de necaz ne scape? Să ne ducem viața tot în tulburi ape? Dar să ia aminte și să se mai teamă: Mari „eroi” prin vreme dat-au încă seamă. Viața, tinerețea se urmează
TINEREŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357866_a_359195]
-
oameni de bună credință, credeau că tinerii vin la curățat de porumb, la „păpușit” de tutun sau la tors de lână. Adevărul era altul ... Unii erau "în vorbă" cu alții, adică erau iubiți. Unde se adună tinerii glumele sunt în toi, voia bună fiind molipsitoare. Erau flăcăi care cântau la fluier sau caval, bunicuțu cânta la cobză cântece de vitejie sau de dragoste. Era sărbătoare! După ce se înfruptau din bunătățile de pe masă, tinerii ieșeau în tindă, pe rând câte o pereche
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
bieții oameni nu mai știu cînd esdte și cînd nu este deschis robinetul.” Sărim în aprilie! Să crap dacă nu aș putea să citez întregul volum, dar s-ar supără autorul pe mine definitiv și total! (Sic!) Verva este în toi: “Au dispărut și “tacîmurile”, si oasele, si copițelele, “adidașii”. Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: “Aveți adidași ?” Răspunsul măcelarului: “Avem, dom scriitor
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
pătrundă Universul din noi!. Sunt nebănuite comori în ființa, Ce are o Viață, s-o ducă în doi! Un suflet imens, să-i păstreze Credința, A pus Creatoru-n Universul din noi!. Atâtea necazuri, atâta durere Cuprinde Planeta, războaie-s în toi, Teroarea le-aduce averi și plăcere, Ei nu pot cunoaște, Universul din noi!. Dar Toate urmează întreg Universul, La fel și călăii, nemernici și goi. Ei nu pot pricepe Iubirea și Versul Și tot Universul ce freamătă-n noi!. Aleșii
UNIVERSUL DIN NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358314_a_359643]
-
bieții oameni nu mai știu cînd este și cînd nu este deschis robinetul.” Sărim în aprilie! Să crap dacă nu aș putea să citez întregul volum, dar s-ar supără autorul pe mine definitiv și total! (Sic!) Verva este în toi: „Au dispărut și tacîmurile ”, si oasele, si copitelele, adidașii . Au ieșit urzicile, dar puține și scumpe, că-i secetă...” Mi-am amintit astfel că intrăm în măcelăria din Piață Dorobanți și întrebăm, timid: „Aveți adidași?” Răspunsul măcelarului: „Avem, dom scriitor
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
Viena , problemele teatrului au continuat să-l preocupe în mod deosebit. Imediat traduce lucrarea criticului și dramaturgului german Heinrich Theodor Rotscher „Kunst der dramatischen Darstellung-Arta Reprezentațiunii dramatice”, un fel de tratat modern al dramaturgiei. Din Viena, Eminescu trimite „Familiei”, în toiul discuțiilor despre teatrul românesc din Transilvania, articolul „ Teatrul românesc și repertoriul lui”, apărut în numărul din 18/30 ianuarie 1870, un fel de profesiune de credință a tânărului Eminescu, care dovedește o vastă cultură teatrală, îmbăgățită prin cercetarea bibliotecilor și
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
genetică să-i transmită băiețelului, de cînd o iubea bărbățelul se mai împlinise și parcă întinerise, se uitau iar bărbații după ea pe stradă, semn că își revenise și mai era o femeie rîvnită și de alții. Veselia era în toi, Adelina se așezase lîngă Roua care, ca o mamă a trei copii ce era, era cea mai în măsură să-i dea sfaturi Afroditei, dar ea zîmbea cu un fel de fericire tîmpă pe față, nu era ea vorbăreață de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Crăciun, în timp ce părinții, împreună, tot în baza planificării făcută de tineri, să se ocupe de toate cele trebuitoare mesei și urătorilor. În acea zi, către seară, când nea Petrică venea cu al doilea transport și a sunat, treaba era în toi iar casa era invadată de mirosuri aromate ce intrau fără opreliște din bucătărie. Nici nu știa pe unde să găsească loc pachețelelor pe care le scotea dintr-o geantă uriașă. Noroc cu Lucica, femeie fâșneață, rapidă în mișcări și pricepută
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
să stau să privesc casele îndepărtate una de cealaltă, să ascult cântecul zburătoarelor, să simt aerul munților. Intru în cort cu o carte, afară mai e încă o urmă de lumină și presimt că voi adormi odată cu trecerea ei. În toiul nopții mă trezesc de la ploaia puternică ce cade deasupra cortului și îmi ia ceva timp până reușesc să adorm. E dimineață, Apusenii sunt acoperiți pe alocuri de nori de ceață, afară ploua mărunt dar sunt hotărât să pornesc pe traseul
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
treceau una după alta și Moise întârzia să apară. Și cu cât întârzierea se prelungea, cu atât mai des aducea tata vorba de dânsul. Numai cu iapa cea albă nu se împăca Moise, găsise din senin să-mi spună, în toiul altei discuții. Îmi cerea mereu s-o schimb, calul alb e piază rea, dom' locotenent, așa se zice pe la noi, mă iertați că vă spun. Că dușmanul întotdeauna în călărețul de pe cel mai ortoman cal trage, mai cu seamă dacă
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
le poarte ofițerii de rang înalt din armata chezaro-crăiască, luându-i în cele din urmă pălăria și făcându-și nevoile în ea. Cât fusesem în clasele primare, îl cunoscusem și eu pe eroul acela neînfricat, ce avusese curajul, ca în toiul nopții, să se strecoare în mijlocul acelei vii, unde orcul își avea prepeleacul. Cum de îndrăznise acel pretins om al junglei, care venea la școală cu șerpi în buzunar, să pătrundă până acolo, nu puteam să-mi explic, cu atât mai
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]