22,705 matches
-
sentimentul unor calități nonromantice. Formulele tipice caracteristice zonelor, genurilor și speciilor folclorice influențează forța de creație a compozitorilor, exercitând asupra lor o atracție originară. Aceste formule conștientizate intră în actul creației compoziționale, solicitând și condiționând valorificări multiforme. Vibrația muzicii în „ton popular” este ceea ce s-a căutat în epocă, fapt care a viețuit ca un dat fundamental, care uneori necesită estompări vremelnice. Împletirea unor trăsături neoclasice și neoromantice se cere văzută în acest context. De aici derivă o îngemănare a două
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Scherzo și Final, alcătuiesc un ansamblu cu importante aspecte inedite. În 1921, Alfred Alexandrescu (1893- 1959) compune un Allegro pentru Cvartet de coarde sub formă de sonată, în care ne întâmpină o muzică generoasă în fraze melodice și pătrunse în tonuri în genul impresionismului de ipostază clasicistă. Sub influența muzicii franceze (Debussy, Fauré, Ravel), Theodor Rogalski (1905-1954) și George Enacovici (1891- 1965) compun în 1925 lucrări de gen: Cvartetul de coarde în fa major, respectiv Cvartetul de coarde în do major
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
și-a câștigat perenitatea și actualitatea grație dinamicii și virtuozității unei muzici exemplare. Autorul supune folclorul unor analize sistematice, coordonând în consecință structura tematică a părților distincte. Părțile extreme acordă atenție procedeelor dezvoltătoare: elementul rapsodic apare în partea lentă, în tonul epic, care invocă lumea baladei populare. Ion Dumitrescu alătură acestei creații de excepție, în anul 1949, Cvartetul de coarde în do major. Această creație este de inspirație folclorică și are dimensiunile și caracteristicile ciclului de mișcări în forme de mari
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
blondăpovestiri din secolul trecut, Însumează existențe dramatice pierdute prin cotloanele vieții comuniste. Însuși titlul este o afirmare a stărilor specifice atmosferei socialiste. Povestirile proiectează miniaturale istorii umane pierdute În istoria lumii. Remarcabilă este, pentru ochiul lectorului, coper-ta volumului, pictând În tonuri vii, jucăușe, o si-luetă feminină abstractă. Acest tablou reiterează universuri uitate În trecut, topite În tonuri de alb, verde vibrant și un galben Îndulcit. O stare de bine transpare Încă din debut. Într-un contrast frapant, substanța cărții surprinde
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
a stărilor specifice atmosferei socialiste. Povestirile proiectează miniaturale istorii umane pierdute În istoria lumii. Remarcabilă este, pentru ochiul lectorului, coper-ta volumului, pictând În tonuri vii, jucăușe, o si-luetă feminină abstractă. Acest tablou reiterează universuri uitate În trecut, topite În tonuri de alb, verde vibrant și un galben Îndulcit. O stare de bine transpare Încă din debut. Într-un contrast frapant, substanța cărții surprinde cititorul Într-o tranziție spre un alt plan afectiv decât cel evocat prin copertă. Adriana Bittel dă
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
a universului. El este substituit de degradare existențială, de structuri umane descompuse, de obsesii organice. Surprinzându-și lectorul, Într-o Încercare măreață de a-și duce la liman romanul (folosind expresia autorului), Ștefan Agopian se folosește de o „Addenda”. Pe tonuri ludice, contrapunctând exacerbările stilistice anterioare, atmosfera narativă se detensionează. Spațiul trăirii este altul. Viața și ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe, romanul lui Daniel Defoe. În acest cadru, Robinson Crusoe este Înlocuit de Orjen, personaj al romanului de față. În
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
bufnițe”: „A dus din nou degetul la buze, cu cealaltă mână a tăiat aerul sec, ca să fie limpede că trebuie să fiu mut, și-a dres glasul Încet, fără să tușească apoi a scos un Țipăt ciudat, pe mai multe tonuri, lung și scurt În egală măsură, puternic, cu jale, dar și Încântare, un Țipăt care m-a amuțit cu de-a dreptul. (...) Curând, din umbrele Înserării a apărut o pasăre leneșă, cu aripile larg deschise”. Emil pare a fi spiritul
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
punctat de elipse care nu eludează nucleele povestirii, ci le individualizează prin delimitare, asigurând modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate prin care se refac mai multe destine. Boala și perspectiva morții apropiate asigură tonului narativ nu doar onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
și ai tânărului meu prieten, care nu mai trăiam de cel puțin zece ani În acel imperiu al Erorii pe care Corneliu Îl Înfățișa și În postura sa trupească, pășind aplecat În față, privind numai În jos, vorbind cu un ton exasperat, dar și oarecum comic, conștient de propria situație și precipitat În fața lipsei absolute de soluție, ca În fața unui fenomen tragic care era astăzi poporul roman. Toate, ne spunea, i se arătaseră limpede când un senator venise cu un proiect
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
Coasta de Est (și Nord și Sud) a Statelor Unite și-a revendicat de mult un monopol intelectual, consolidat prin tradiția literară (Melville, Hawthorne, Hemingway, Twain, Faulkner etc), continuată în mediul literar-academic prin prezența celor mai apreciați (și predați) scriitori contemporani: Toni Morrison, Phillip Roth, John Updike, John Irving, Joyce Carol Oates.Există însă mai multe curente de opoziție: hipster-ii din Portland, școala de scriitori din lowa, multiplele identități scriitoricești ale Californiei. „Conexiunea Alecart" e un grup de scriitori meta-realiști (cum își
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
urlet preschimbat în limbaj și simbol, exprimîndu-și astfel "oroarea față de lumea reală" (Say It Hoț). De altfel, Williamson respinge cu vehemență tradiția elitista a Coastei de Est, găsindu-l chiar și pe Fitzgerald demodat și lipsit de valoare, pe când pe Toni Morrison o considera un produs al curentul political correctness. Williamson se vrea cântărețul celor mai deznădăjduiți și desconsiderați americani. Românul sau cel mai bine cotat, Welcome to Oakland, scoate la lumină viața ghetto-ului californian. Personajul din Los Asesinos (publicată în
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
trupul mătăsos și tânăr în raze de soare timid. Pași de primăvară colorați în verde crud mă poartă pe străzile fremătânde ale Sucevei. Spre ceasornicăria de lângă piață, domiciliul stabil al timpului nostru cel de toate zilele, ocupat non-stop. Grăbită, în ton cu lumea ce mișună spre piață sau stă curioasă pe lângă tarabele cu reviste, mă îndrept visătoare spre magazinul unde se repară ceasurile. Mă uit în geam și nu văd pe nimeni. Ceasornicăria e goală, ca de dimineață. Intru în magazin
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
campionate de șah să înceapă. Dar soarele se cam lăsa așteptat... Pe fundalul acesta monoton s-a petrecut totul, sau măcar începutul. Totul, adică minunea, căci orice gând bun și orice răsuflare caldă sunt minuni. În ochii obosiți de veșnicul ton neutru din jur mi-a sărit un ghemotoc plin de culoare. Mi-a sărit, la propriu, dintr-unul din copacii pe sub care mă plimbam. La fel de neașteptat sa petrecut totul în mine. Văzând micuța rază de soare, cu fulgere în ochi
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
din partea a doua ca într-un film clasic horror. Cititorul este confruntat cu dilema dacă relatările lui Ellis, naratorul, sunt rezultatul narcoticelor sau sunt realitate ficțională. Ellis se întâlnește cu personajele cărților sale: Patrick Bateman bântuie petrecerea de Halloween; Clay(ton) vine în biroul naratorului ținând în mână cartea Less than Zero. Subtil, cartea îmbină pasaje tipice romanelor detective, cu secvențe „horror" și „mistery". „You're not a fictional character, are you, Mr. Ellis?" [Sunteti un caracter fictiv, Domnule Ellis?] îl
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
indică un mod subiectiv al caracterului de fapt artistic, ca atribut specific persoanei-anume. Un melos vocal este un melos personal în cheie vocală. Pe relația cu sunetul, vocea este atât organul de manifestare cât și cel de identificare, ca glas (ton/timbru). În plus, ea este și modul de aducere la scară personală a oricărui sunet din afara propriului glas. Ca dat- din-afară, orice auzit, indiferent de modul (fenomenal sau factual), materialitatea (naturală sau culturală) și aspectul/estetica sunetului (brut/zgomotos sau
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
prin aceea că OS este raportată unui TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune că intervalitatea este o fereastră încrustată în continuitatea timpului, prin care putem privi la ceea ce
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte ne este familiar să asistăm involuntar la acordaj, a cărui sonoritate este cu atât mai spectaculoasă cu cât este făcută de un ansamblu orchestral numeros. De obicei, după ce se dă tonul - ca referință sintetică a locului sonor căruia îi este raportată opera de concertat -, în mod asincron, instrumentiștii încep să se acordeze acestuia, fiecare în felul său. În fapt, se produce o veritabilă babilonie sonoră. Pe măsură ce acest demers de acordaj se
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
mișcată (viată), muzicalizată (înfrumusețată), OS i se proiectează (în/prin percepția conștiinței) și calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte (și asupra căruia va trebui reflectat). Pe plan formal, dilatarea în anterioritate oferă cadrul parcursului cu finalitate sau de cadențialitate a OS. Ca atare, cadențialitatea este exprimarea rezumativă a parcursului OS reductibilă unei finalități. Prin conturul
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
a permite interpretarea majorității cântecelor. Deși treptele scării modale orientale sunt prezentate sub forma unei succesiuni cromatice, în realitate, în muzica de factură orientală nu există aceste succesiuni de sunete de tip cromatic. Melodiile nu comportă înșiruiri de sferturi de ton, așa cum sunt întâlnite succesiuni de semitonuri în muzica europeană. Intervalul care stă la baza construcțiilor melodice este secunda, în cele patru ipostaze utilizate : mică, mediană, mare și mărită. Prin secundă mediană se înțelege intervalul ce se regăsește între sunetele re
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
mediană se înțelege intervalul ce se regăsește între sunetele re și mi b+, mi b+ și fa, la și si b+, si b+ și do. Simbolul « + » ce se regăsește după « b » semnifică augmentarea sunetului respectiv cu aproximativ un sfert de ton. Se obține în acest fel un interval echivalent cu trei sferturi de ton, ce este extrem de caracteristic pentru muzica practicată în regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu. Prin înlănțuirea și combinarea succesivă a acestor patru tipuri de secundă se obțin nu
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
mi b+ și fa, la și si b+, si b+ și do. Simbolul « + » ce se regăsește după « b » semnifică augmentarea sunetului respectiv cu aproximativ un sfert de ton. Se obține în acest fel un interval echivalent cu trei sferturi de ton, ce este extrem de caracteristic pentru muzica practicată în regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu. Prin înlănțuirea și combinarea succesivă a acestor patru tipuri de secundă se obțin nu doar diferite melodii, dar și anumite structuri și motive melodice sau chiar serii
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
precede lectura Evangheliei, este înlocuită de Trait, menit să exprime gravitatea momentului liturgic. Traitul, cântat alternativ de două coruri sau de cantori și cor, înlănțuie mai multe versete ale unui psalm, fiecare împărțit în două părți. Folosește al 8-lea ton gregorian (tetrardus plagal, finala sol), mai rar al doilea ton, ornamentarea versetelor fiind similară. Liturghia medievală este dominată de recitarea psalmilor, repons-ul ca și antifonul ocupând un loc major. Repons-ul este construit pe principiul alternanței dintre versetul psalmului (B), ornamentat
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
gravitatea momentului liturgic. Traitul, cântat alternativ de două coruri sau de cantori și cor, înlănțuie mai multe versete ale unui psalm, fiecare împărțit în două părți. Folosește al 8-lea ton gregorian (tetrardus plagal, finala sol), mai rar al doilea ton, ornamentarea versetelor fiind similară. Liturghia medievală este dominată de recitarea psalmilor, repons-ul ca și antifonul ocupând un loc major. Repons-ul este construit pe principiul alternanței dintre versetul psalmului (B), ornamentat și apropiat de dicția silabică și reponsa ( A) mult mai
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
se dumirească despre cine este vorba”. Cu un surâs amar, abia mijit în colțul ochilor săi, din care te fulgeră revolta mocnită, autoarea se face a transfera vina, de pe umerii autorităților pe seama sordidei ulicioare... Atitudinea polemică trece, pe nesimțite, în tonuri pamfletare de rafinament indubitabil. Făcându-se că nu acuză pe cineva anume, Maria Toacă nu numește, evident, pe niciunul dintre contemporanii ei care mistifică (fie și numai prin omisiune) istoria, ci dă vina pe ...urmașii din zarea vremii din proximitatea
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
sunt destul de trainice și comode, dacă noii stăpâni le suportă de atâtea decenii”. Comprimate în primele două paragrafe ale eseului Urme de lacrimi în piatră, considerentele din care am selectat mai sus au menirea de a contura fundalul grav și tonul de dangăt de clopot mitropolitan pe care sunt narate, ultra-succint, cinci momente. Spicuim cu parcimonie maximă, deși ele s-ar cuveni să fie citate integral. Spațiul nostru tipografic ne presează, însă... Așadar: 1. ,,Dacă noi vom tăcea, pietrele vor striga
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]