1,760 matches
-
Elisei care se giugiulea cu Davide, să mă prezint unor potențiali clienți (foarte veneratul designer Alvin Valley și cineva pe care Kelly l-a descris ca „cel mai căutat stilist de la Hollywood“) și să-i aduc lui Philip un gin tonic, și totul În mai puțin de o oră. Cam asta era tot ce se putea Întâmpla cu Philip. Era ocupat să-și distreze „tovarășii“. Durerea de cap surdă pe care reușisem s-o ignor de dimineață devenise brusc mai ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vedem. Totul e, cum să zic, uimitor. Mergem la petrecerile astea minunate, unde stă câteva minute de vorbă cu mine Înainte să flirteze cu toate celelalte fete de acolo. Deseori mi se permite să-i aduc cocteilul lui preferat - gin tonic, mai exact. Îl las să mă sărute pentru fotografi și apoi mergem fiecare pe drumul lui. Fără sex, apropo. N-am mai petrecut nici o noapte Împreună de când am leșinat acolo când l-am cunoscut. —Poate că e atât de copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fața aprinsă de rușine, În timp ce noi ne-am așezat În jurul canapelei. Philip mă trase În poală și Începu să mă frece pe picior, frământându-l În felul acela care gâdilă neplăcut și doare În același timp. Îmi pregăti o votcă tonic, folosindu-se de sticla de Grey Goose de patru sute de dolari care fusese imediat depusă pe masa noastră, și salută fiecare persoană care trecea pe lângă noi pe nume, ascunzându-și din când În când fața În gâtul meu. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Marco. —Estetician, o corectă el imediat. Aveam de gând să merg să-l salut pe Sammy, dar n-aveam cum să evit să rămân măcar câteva minute la masa lor. M-am așezat și mi-am turnat imediat o votcă tonic. —Bună, Marco, mă bucur că te cunosc. De unde o știi pe Elisa? — De unde o știu pe Elisa? Păi, Îmi place să cred că eu sunt responsabil pentru pielea aia perfectă, strălucitoare! Îi luă capul Între degetele lui manichiurate și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noi Îți mulțumim, spuse Janie, În timp ce le Îmbrățișam pe toate de rămas-bun. —De-abia aștept să-mi povestești chestia asta, șopti Jill. După ce plecară toate, mi-am Îndreptat atenția spre englezul beat de pe canapeaua mea. —Cafea sau ceai? Un gin tonic ar fi super, iubire. Mi-ar prinde bine un ultim pahar În momentul ăsta. Am pus ceainicul la fiert și m-am așezat pe scaunul din fața lui, fără să mă pot apropia mai mult, căci duhoarea de alcool era copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
totdeauna că nu era de vină imaginația mea sau o scuză stupidă. Voiam să-mi confirme că, dintr-un motiv sau altul, ar fi preferat să moară decât să mă atingă. — Sigur că-mi placi, iubire. Unde-i ginul ăla tonic? Ce-ar fi să-l dau pe gât și dup-aia putem vorbi? M-am dat jos de pe el și am scos o sticlă de Stella Artois din frigider. O cumpărasem În urmă cu un an, pentru că citisem În Glamour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
știau că trebuie să-i refuze accesul lui Abby În caz că Încearcă să intre când i-am auzit vocea fâșâind În cască. —Bette? Sunt Sammy. Tocmai au sosit Jessica și Ashlee. Am auzit, ajung Într-o secundă. Am Înșfăcat un gin tonic de la bar ca să am cu ce să-l mituiesc pe Philip, dar nu l-am găsit nicăieri. Pentru că nu voiam ca surorile să rămână neînsoțite, am anunțat prin cască pe toată lumea care-l văzuse pe Philip să vină la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-i fierbe oala. Stăteam și eu de vorbă cu o veche prietenă și brusc tipul a Înnebunit. Lucrează pentru tine? Pierzându-și deja interesul pentru toată situația, Philip se prăbuși, beat, pe canapea, și se cufundă În pregătitul unui gin tonic. Elisei Însă nu-i căzu bine să audă că unul dintre angajați Îl deranjase pe unul dintre petrecăreții ei preferați. Cine ești? Îl Întrebă pe Sammy. O privi și zâmbi, ca și cum i-ar fi spus: „Glumești, toanto? Nu demult am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte cuburile de gheață în pahar, iar zgomotul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Anglia, adică să nu lase Singurul Lucru Care I-a Mai Rămas, să plece de lângă el. Așa se face că la vârsta de zece ani, Jonathan știa să călărească, să vâneze și să facă un cocteil excelent din gin și tonic, dar nu știa să scrie și să citească. Asta nu l-a deranjat pe tatăl lui. Știința de carte, credea el, fusese cauza morții soției sale, care alunecase pe o pagină din revista Blackwood, aruncată din neatenție pe treptele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare că acolo sunt toate formularele. Au alcătuit un sistem. Fișe de culori diferite sau așa ceva. Nu trebuie decât să le completezi. Văzând chipul lui Jonathan, îl bate ușor pe spate. Cel puțin, zice el uitându-se la ginul cu tonic din mâna sa, aici ai gheață. Întotdeauna găsești gheață la IRC. Jonathan se uită la fișiere cu mare tristețe. Gittens încearcă să-l înveselească. — Am știut eu că era un individ suspect, zice el. Ai observat că avea uniformă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că am descoperit noi ce stupid e să fii aservit dorinței de a-l poseda. Stupid ar fi într-o primă fază, comic în cele din urmă, prin amintirea a ceea ce idolul fusese odinioară în ochii noștri. Mi se pare tonică această viziune a acestui gânditor idealist care imaginează o asemenea utopie, care e în felul ei sublimă. Dar e utopie fiindcă niciodată omul nu și-a îmbunătățit condiția prin renunțare voluntară la ceva, prin virtute, ci prin epuizarea unei experiențe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
civilizații, de aceea ei s au străduit s-o amelioreze. Iată unul dintre efectele revoluției. Oricît de veche și oricît de neacceptabilă ar fi ea, prefer civilizația care și-a creat, în propriile coordonate, un echilibru. Conservatorismul, pentru mine, este tonic. Raportat la mediul său, păstorul care nu se spală și bea lapte de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că va publica și două poezii ale Doinei Teodoru, o adevărată surpriză pentru mine. Revenit acasă, am surpriza primirii unei alte scrisori de la dl. Oprea care îmi scrie, printre altele: „Rândurile de la dvs. m-au copleșit ca întindere și conținut tonic pentru mine... Vă trimit cronica mea la Călător... publicată în revista „Elanul”, nr.60, eu fiind mulțumit că am citit cu folos cartea dvs., făcând-o cunoscută și altora”, iar ca P.S. „De la mine dar și de la prof. V. Fetescu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nimeni nu părea să înțeleagă era că, dacă eu consumam droguri, asta nu era cu nimic diferit de faptul că ei beau un pahar-două vinerea seara, după serviciu. Ceilalți se relaxau luând la bord câteva pahare de votcă și apă tonică. Eu trăgeam câteva linii de cocaină și obțineam același efect. Așa cum i-am spus tatei, apoi surorii mele și soțului surorii mele și, în final, terapeuților de la Cloisters, „dacă s-ar vinde cocaină sub formă lichidă, la sticle, v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minciună. Sunt în contact, inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul ultim, doctore, bombănea pacientul, rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și moțăia în spate, Tom și cu mine vorbeam în față. Nu se mai urcase la volanul unei mașini de când renunțase la slujba de taximetrist la New York, în ianuarie, și simplul fapt de a conduce din nou acționa ca un tonic asupra sistemului lui. Mă întâlnisem cu el aproape în fiecare zi în ultimele două săptămâni și nu-l văzusem niciodată mai relaxat și mai fericit decât era în dimineața aceea de la început de iunie. După ce ne-a scos din aglomerația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un tip cu accent australian, și ridic ochii absentă. Mai e o oră până pleacă avionul și m-am dus direct la bar. — Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În scaun. La două scaune de mine se așază o stewardesă cu părul Împletit În spic. Îmi zâmbește și Îi răspund și eu, cu un zâmbet chinuit. Nu știu cum reușesc alți oameni să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
multe datorii și am Început să mă gândesc și să aplic la slujbe pentru care chiar te plătesc. Și, până la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură, când Începe să Îmi sune mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
da! zic și arunc o privire nervoasă în jur ca să văd ce beau ceilalți. Kent și Judd au amândoi în față pahare pline cu ceva ce pare G&T, așa că ar fi bine să le urmez exemplul. Gin și apă tonică, vă rog. Sinceră să fiu, chiar am nevoie de așa ceva, ca să mă liniștesc puțin. În clipa în care îmi deschid meniul, simt că atât Judd, cât și Kent mă privesc cu mare interes, de parcă aș fi gata‑gata să înfloresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mi‑a făcut plăcere să te întâlnesc, Becky. Dacă o să am vreodată nevoie de un sfat financiar, știu la cine să apelez. După ce pleacă, mă las iar în scaunul meu moale și mă întorc să mă uit la Luke. Mina tonică i‑a cam dispărut și privește încordat în gol, în timp ce degetele lui rup metodic în bucățele un plic de chibrituri. — Michael pare drăguț, zic. Foarte prietenos. — Da, zice Luke cu gândul aiurea. Da, e. Iau o gură de Gimlet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
surâd doamnei Heywood cu modestie. — Mulțumesc, dragă, zice aceasta absentă. Poți, te rog, să iei și paharul meu... și să ne aduci și nouă niște apă la masă? — Sigur! zic cu un zâmbet prietenesc. Nici o problemă. — Și mie un gin tonic, zice un domn în vârstă din apropiere, răsucindu‑se în scaun. — Imediat! E foarte clar, mama are dreptate. Dacă vrei să‑ți faci prieteni, nu trebuie decât să le dai o mână de ajutor. Faptul că îi sunt de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o claie de păr oxigenat mă bate pe umăr. Hei, ce faci aici? A, bună, zic, ridicându‑mă. Caut niște gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de personal! Trebuie să punem mâncarea pe masă! Criză de personal? Mă holbez la el. Apoi, în clipa în care îmi cad ochii pe fusta neagră și am o revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]