2,400 matches
-
Kizuki, la spital? La spitalul de pe malul mării... Cred că eram în anul II de liceu. — Da, când m-am operat la piept, spuse Naoko, zâmbind. Normal că-mi amintesc. Ați venit cu motocicleta și mi-ați adus ciocolată. Era topită și m-am mânjit toată când am mâncat-o. A trecut mult de-atunci... — Cam așa e... Parcă scriai o poezie atunci, nu? O poezie lungă... — Toate fetele scriu poezii la vârsta aia, chicoti Naoko. Dar de ce ți-ai amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de unt, pe care-l aduse Înfășurat În celofan, În găletușă. MÎncară clătitele cu unt și sirop Log Cabin dintr-un bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului. La probe mă dezbrăcam, iar croitorul mă ruga să-i arăt câteva poziții de la concursurile de culturism. Când începeam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cei doi prieteni înregistrează îndată alăturarea, ca prin magie, la ceșcuțele cu cafea, a încă două cupe miniaturale, din cristal Fabergé, pline pe jumătate cu un lichid brun-rubiniu, uleios, de consistența și cromatica siropului de arțar învechit ori a chihlimbarului topit, de Baltica, o ambră savuroasă, cu unduiri șăgalnice, onirice, ușor hipnotice. Cu un miros puternic de alge, de migdale, de tutun, de fân, de fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spuse: ― După câte-mi dau eu seama, oriunde în perimetru. Determinările ne asigură că totul e plat dedesubt Absolut plat! Dallas își imagină numaidecât un strat de lavă, o scoarță de curând întărită, dar înșelătoare, ascunzând un haos de metal topit. ― De acord. Dar plat, ce? Apă? Nisip? Detonează ceva, Kane. Să fim siguri. Cobor cât să pierdem cât mai mult din interferența asta. Dacă terenul e plat cum zici. ne putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea bine cu blugii, era o ținută disco în care nu trebuia să se bage. Găsi și o rochie mai pretențioasă, cu guler pătrat de dantelă, croită dintr-o pânză topită gălbuie, cu cordon de lame auriu și flori mari, palide, aplicate pe poale, ceva de la Fondul Plastic probabil. Se suci și se răsuci cu ea în fața oglinzii, apoi se trânti pe pat, luă o poziție rigidă și se privi din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea îmbrăcat și visător, fixând insecta gigantică de parcă ar fi vrut s-o hipnotizeze. Coropișnița se ridica atunci și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul plin de reptile și de păsări cu dinți, pierdut acolo, printre ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fac cu el? Nu-mi venea în minte nimic. Am încercat să privesc prin el, cum făcuse Carmina cu perla, dar nu ieși nimic din asta. În slava cerului soarele ardea parcă duduind. Am privit cercul lui de metal topit până când, mutîndu-mi privirea, n-am mai văzut decât pete violete și vinete. M-am uitat apoi spre geamul lui Egor, dar perdeluțele transparente erau lăsate. M-am hotărît: aveam să ne jucăm de-a căsătoria. Inelul avea să devină o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se distorsionează, că se apropie de el, se mulează pe corpul său și-l înfășoară strâns, ca un lințoliu pestriț, își pierdu cunoștința. Când se trezi, se făcuse ziuă, dar umbra tremurată pe iarbă a Daciei îl ferea de discul topit al soarelui. Era plin de sânge. Se ridică și privi monstrul din mașină. Ciotul de unde retezase acele degete uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
colea lângă mine și zi ! Zi din scrisoare ! De Sainte Épiphanie am fost invitați la sora Sandrei, căsătorită Morand, ți-am scris totul despre ei în cealaltă scrisoare. S-a servit la fondue, un fel de mâncare elvețiană cu brânză topită, urmată de tradiționala galette des rois, în care se pune o fève, un mic obiect, iar cel ce o găsește în bucata lui devine rege. Dintre toți, cine crezi că a găsit-o ? Bineînțeles, Tudor, care este norocosul familiei ! — Norocos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și să asculți discuția de familie? Te rog să pleci imediat! Când Ruby se ridică, George îi spuse: — Ruby, dragostea mea, fii drăguță și adu-ne niște sendvișuri, vrei? Din alea care-mi plac mie, cu roșii, castraveți și brânză topită. Ruby dispăru. — Mă sperie, izbucni Alex. S-a schimbat total, de parc-ar fi intrat un duh rău în ea. Și a devenit parcă și mai voluminoasă, ca un soi de robot uriaș. — Dar face parte din familie și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ce-o mai fi fost -, le vărsa prin pâlnia de deasupra în cilindru, folosindu-se de lopată, apoi trecea la învârtitul manivelei, antrenând cilindrul. Toată strada se umplea de fuioare de fum albicios și de miros înțepător de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate fi continuată de toți ceilalți: voi puteți completa / cu viața voastră / această poemă. Și, totuși, în ciuda repetabilității, în numele oricui își asumă cu sinceritate micimea destinului, poetul recunoaște: eu nu știu nimic despre viață, deși am înghețat am foșnit mam topit / am scrâșnit, iar absența virgulelor aici ar putea fi citită și ca o sugestie a continuității, fără pic de răgaz, a caznelor viețuirii. Poezia surprinde, cu mijloacele-i specifice, o realitate incomodă de care poetul nu se lasă însă descumpănit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de om” - i s-a alăturat un altul. Cei care îl cunoșteau mai bine pe Biscornet au mărturisit că nu-și pot da seama dacă acele obiecte de artă au fost făcute din fier forjat, din fier moale, din fier topit și lipit, din fier nesudat sau din fier înfierbântat și bătut zdravăn cu ciocanul pe nicovală. Așa și era, pentru că întotdeauna au existat secrete pe care numai meșterii cei mari le cunosc. „Da, dar unele sunt secrete diavolești.” „Sigur că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
victorie. Între Motrosca și Lărgeanca era un fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care ajunsese mai târziu, nici clipele de răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spună că Morales trebuie să pice dintr-o clipă Într-alta cu bomboanele și caramelele vîndute În folosul misionarilor, ca să poată cumpăra ca Întotdeauna În timpul recreației, cînd Cano, trist și distrat, scoase din buzunarul de la haină, pe jumătate fărîmițate și topite, trei bomboane cumpărate de la Pirat. Roșcova se supără, de cîte ori trebuia să-i spună! se făcu foc, sînt unii care nu vor să Înțeleagă oricît le-ai spune și pînă la urmă se Înfurie de-a binelea, străbătu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în același timp s-a dat oricui i-a spus „vino“, adică întregii componente mascu line a taberei, zile și nopți în șir. M-am întors din tabără mai mult mort decât viu. Abia reintrat în torpoarea orașului cu asfaltul topit, am primit un telefon vesel și fericit de la Rodica. Abia aștepta să ne reve dem. Și ne-am și revăzut a doua zi, prin Ciș migiul năpădit de frunziș gras, cu iarba proaspăt cosită. Ne plimbam de mână, când - nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
își ridică rochia și-i spuse lui Victor: „Vino.“ Și Victor, la fel de-nfricoșat ca atunci, văzu din nou lumina de purpură ce răzbătea printr-o fantă subțire din corpul fetei, de parcă tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpură topită. „Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de drăcușori de hârtie, transparentizați de lumina scăzută a veiozei, priviră avid, de pe ghe ridonul pe care erau așezați în ordinea mărimii, tru purile goale ce se-mbrățișau peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]