762 matches
-
comunei. Această denumire i s-a dat deoarece în centrul comunei era o luncă în care pe malul râului, există un brad falnic, de care plutașii își legau plutele și la umbra căruia poposeau. În cadrul localității se remarcă o vastă toponimie de origine autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Ursului; - termeni proveniți de la popoarele slave: Izvorașul, Poiana Drăgusului, Pârlituri. Cele mai numeroase toponime și microtoponime, provin din terminologia ocupațiilor de bază, ale românilor, care le-au practicat dintotdeauna. Evoluția acestor ocupații a fost lentă, terminologia ocupațiilor, regăsindu-se în toponimia locală: Văcărie ,La Stână, Țarcuri, termeni legați de creșterea animalelor: Fânațe, termen din cadrul culturilor agricole. De jur împrejur, se înalță dealuri, ca niște ziduri de cetate: Bâtca Pârlituri, Dealul Văcăriei. Urmează alte șiruri de coline, tot mai îndepărtate de centrul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Nucșoara, comuna Lerești și cu comuna Valea Mare-Pravăț la vest, cu comuna Dragoslavele la sud iar cu comuna Dâmbovicioara la est. Localitatea Rucăr (cod poștal 117630) are cam 6000 de locuitori și are urme adânci în istoria acelor locuri. Iar toponimia locală este plină de semnificații. Comuna Rucăr este situată la contactul a cinci unități de relief, Munții Iezer-Păpușa, Munții Făgăraș, Munții Piatra Craiului, Munții Leaota și Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele. La contactul dintre culmile vestice ale Munților Iezer - Păpușa și
Comuna Rucăr, Argeș () [Corola-website/Science/300641_a_301970]
-
257. 26. ROBEA, M. M., 1980. Folclorul poetic din Stroești - Argeș, Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș”, București. 27. ROBEA, M. M., 1997. Basme, snoave, legende, povestiri populare - Proză populară din Stroești - Argeș, Casa Editorială Muntenia, București. 28. SACERDOȚEANU, A., 1974. Toponimie și onomastică pe Valea Vâlsanului, îndeosebi la Stroești - Argeș. Comunicare la A 3 - a Sesiune Științifică de Vară a Societății Cultural - Științifice „Stroești - Argeș”, 28 iulie. În Dare de Seamă, Proces Verbal nr. 3, 27 - 28 iulie 1974, pp. 5
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
s-au așezat, la Cotnari, Faraoani și Valea-Seacă. Episcopul Bandini, pe la anul 1640, când a venit să administreze Mirul la Valea Mare, amintește de Valea Seacă, de unde au venit pentru a primi Mirul 44 de persoane. Numele satului arată totodată toponimia locului, adică satul este așezat între două dealuri și un pârâu care uneori seacă. Într-o lucrare din 1646 se spune că satul Valea Seacă a mai purtat și numele de "Bogdan Falva" (satul lui Bogdan). Situat într-o vale
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. „Cumanii negri”, menționați în secolul al XIII-lea, erau probabil amestecați cu români din Muntenia, cunoscută în acea vreme sub numele de Cumania. În toponimia Moldovei și Munteniei, dar și a Transilvaniei de Sud, au rămas multe locuri care păstrează denumiri cum ar fi : "Comani", "Comana", "Comanca", "Comănești", "Teleorman", "Caracal", "Horez", "Dărmănești", "Cozia", "Ozun" etc., dar și numele personal ori de familie "Coman", "Comaniciu", "Comăneci
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (99,25%). Pentru 0,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Denumirea comunei are ca etimon cuvântul maghiar "köves", "kövesd", care se traduce prin "de piatră, pietros". Toponimii similare există în Transilvania (Coveș, Cuieșd), Moldova (Cuejdiu, Chiojdeni) și în Ungaria (pentru amănunte: Legenda istorisește despre o familie de moșneni care s-ar fi statornicit în localitatea Bătrâni (azi comună de sine stătătoare) care avea doi flăcăi și o
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
așadar, un sat românesc. În timpul feudalității maghiare, ținutul comunei Bratca făcea parte din domeniul cetății Sinteu. Tradiția locală atribuie lui Matei Corvin înnobilarea locuitorilor din satul Beznea, cu ocazia unei călătorii (1464) pe aici a regelui ungar. De atunci datează toponimia - Dealul Crai, Piatra Craiului. În 1660 Bihorul intră sub stăpânire turcească, iar în 1692 sub stăpânire austriacă. Tot atunci apar și primele conscrieri (recensăminte) care relevă o populatie redusă numeric (10 familii) și slabă din punct de vedere economic. Până în
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
de aceasta. Satul are circa 97 de numere din care aproximativ 75 locuibile. Sanmartin de Beiuș Lat 46° 40' 60"N; Long 22° 19' 0"E; Altitudine 199 m; Nr de locuitori 257 Numere de casă 97 Case locuite 71 Toponimie, părți de hotar: La cruce, la piatră, Hodai,urmele unei construcții, există o fântână artezian, Rovina,Satescu, Râturi, la Cris, în Sălci, Zoampa, Lalascu(dealul din imaș), Târși(pădurice), Plopi(pădurea orașului Beiuș), Zăcătoare, Topili(pod), la Fântână Foarelui-faurului-, Vale-Lata
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
ban de Severin, cel care a primit din partea regelui Ungariei cateva sate de pe Crisul Repede pe la sfarsitul sec. XIV. Satul apare cu două denumiri: Banlaca și Bălnaca. Sub denumirea de Bȧnlaka apare în istoriografia maghiară știut fiind că aceasta preia toponimia românească în transcriere ortografică maghiară. Pentru filiera românească a numelui de Banlaca pledează forma de Banlus, care este forma articulată a lui Ban, deci Banul, alături de Banus . Numele de Bălnaca s-ar lega de conviețuirea elementului autohton cu cel slav
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
până la unul, iar drept pomenire că și ăst neam a umblat pe aceste locuri, Ștefan făcu un sat la care îi puse numele Leșu." Firește în cunoașterea originii, vechimii și denumirii unei așezări umane, un loc important îl ocupă și toponimia așezării. În această privință o contribuție de seamă a adus-o prof. Nicolae Drăganu, în lucrarea sa intitulată "Toponimie și istorie", care în ceea ce privește explicarea etimologică a Leșului (apă și sat), socoate că aceasta „este deosebit de grea din pricină că pot fi socotite
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
care îi puse numele Leșu." Firește în cunoașterea originii, vechimii și denumirii unei așezări umane, un loc important îl ocupă și toponimia așezării. În această privință o contribuție de seamă a adus-o prof. Nicolae Drăganu, în lucrarea sa intitulată "Toponimie și istorie", care în ceea ce privește explicarea etimologică a Leșului (apă și sat), socoate că aceasta „este deosebit de grea din pricină că pot fi socotite la fel de valabile, oricare din punctele de vedere adverse." Autorul lucrării trece în revistă totuși pe mai multe pagini numeroasele
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
proveniți din sistemul instituționalizat. În casa de vacanță vor fi găzduiți gratuit, timp de câte două săptămîni, cîte 14 copii abuzați din toată Europa, care vor beneficia de terapie. Numele localității provine de la verbul german "roden", "a tăia copaci" (amănunte: , toponimii legate de defrișări). În dialectul săsesc localitatea este denumită "Raddeln, Radln, Rarlen". Varianta românească este pronunțată în graiul locului ca "Roadăș".
Roadeș, Brașov () [Corola-website/Science/300963_a_302292]
-
de „Sarcam”. În 1372, comuna e menționată ca „oppidum Scherkkegen” (târgușorul Șercaia). Printr-un document din 10 iunie 1417, Mircea cel Bătrân a dăruit satul Șercaia familiilor Borcea și Călian din Vad, cu specificarea unor părți de hotar a căror toponimie se menține și astăzi. În 1429, localitatea e menționată ca „Sorkingen”. Atunci se vorbește pentru prima dată despre biserica localității. Pe harta lui Johannes Honterus, publicată în 1532 la Basel, localitatea este numită „Schyrkengin”. În general, este acceptat faptul că
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
Buzduganu și trece prin satele Măliniș, Sebeș, Hârseni, Ileni și Râușor după care se varsă în râul Olt la 1 km de Drumul Național 1. Râul Sebeș este denumit de localnicii din satul Râușor cu numele de ""Vale"", ""La Vale"". Toponimia pare să vină din denumirea ""râu ușor"" confirmat și în alte surse scrise. Agricultura și creșterea animalelor au fost principalele ocupații ai locuitorilor Țării Făgărașului și implicit ale Râurenilor. Pâmântul a însemnat pentru aceste așezări, sursa lor de venit, acesta
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
Cea mai veche mențiune referitoare la Vad datează din secolul al XV-lea. Printr-un document din 10 iunie 1417, Mircea cel Bătrân a întărit lui "Ion", lui "Borcea" și lui "Calian",Se specificau unele părți de hotar a căror toponimie se menține și astăzi. Menționăm că și în prezent există la "Vad" numele de familie "Borcea", iar numele de familie "Calian" se întâlnește în satul vecin, Șinca Veche, din comuna Șinca. La recensământul (conscripțiunea) realizat(ă), în Ardeal, în anul
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
au trăit românii. Istoria ei este strâns legată de evoluția comunității românești, sătul fiind la începuturi unul cu populație de origine etnică germană majoritară, populație colonizata în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea. În toponimia locală sunt folosite și denumirile de "Prund" și "Panchea", pentru cele două părți ale ei precum și pentru cele două vecinătăți (năbârșage) românești.
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
an (2013) aniversează 555 de ani de la prima atestare documentară (1458). Monografia Marinului numără 643 de pagini și are 13 capitole, la care se adaugă aproximativ 1500 de indici de nume și indici geografici. Capitolele prezintă aspecte de ordin geografic, toponimii, istoricul satului, biserica și preoții din Marin de-a lungul timpului, școala cu o vechime de peste 183 de ani, tradiții, obiceiuri și port popular din Marin recunoscut pentru frumusețea sa. Cartea mai include 11 genealogii și 26 de biografii ale
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în primul rând țigani. Soarta acestora s-a schimbat în bine în urma hotărârii luate de de către Constantin Mavrocordat care, la 5 august 1746, a abolit robia. Toponimia locului este astfel strâns legată de acest moment istoric: robii țigani, adunați sub un brad înalt din prejma bisericii au primit vestea dezrobirii lor și de aici, numele localității de Slobozia Bradului (slobozire = eliberare). Comuna se află în partea de
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
și este atestată documentar sub diferite denumiri: vila (satul) Scil -1219, Szukerek-1273, Zilkerek -1440, Șintereag -1854, Corneni -1925. Aceste denumiri le-am găsit în diferite lucrări: Coriolan Suciu „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, „Documente privind Istoria României”, V.Drăganu „Toponimie și istorie”, I.Kadar „Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca” și în Șematismele diecezei greco-catolice de Cluj-Gherla. Denumirea Corneni provine de la pădurea de corni din apropiere. Corneniul este bine cunoscut în zonă mai ales prin castelul care a fost complet renovat după anul
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
magistral de Ilariu Dobridor în volumul de versuri "Vocile singurătății" (București, 1937). "Istoria românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea, Circulația cuvintelor în limba română, Sibiu, 1942; Iorgu Iordan, "Toponimia românească", București, 1963; I.I. Russu, "Etnogeneza românilor", cap. IV - ˝Limba română, limbile balcanice și substratul˝, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; K. Sanfeld, "Linvistique Balcanique, Problèmes et résultats", Paris, 1932; Gr. Nandriș, ˝The earliest contacts between Slavs and Roumanians˝, în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana. Accesul în localitate se face foarte ușor fiind străbătută de DN67 (Târgu Jiu-Râmnicu Vâlcea) la sud și de drumul județean 665 desprins din DN67 pe traseul Horezu - Vaideeni - Polovragi - Novaci - Bumbești Jiu. Denumirea localității, toponimie românească cu rezonanță particulară, a dat naștere la multe interpretări. Unii au pus-o în legătură cu o plantă numită povragă sau polvragă, folosită ca medicament; alții au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stâncoasă (Ghenadie Enăceanu
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
și 2 stomatologi, două farmacii, policlinica „Medica-Popești”, un cămin de bătrâni (patronat de Institutul „Sf. Maria”), un cămin de copii orfani (patronat de fundația F.A.R.A.), biserici ortodoxe și catolice, și multe altele. Orașul este format din trei sate, a căror toponimie se regăsește în numele boierilor care au trăit prin aceste locuri cu secole în urmă: Popești-Conduratu sau Pavlicheni, Popești-Români și Leordeni. Orașul Popești-Leordeni are ca patroană și ocrotitoare pe Sf. Fecioară Maria, hram purtat și de principala biserică romano-catolică din oraș
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
al XIX-lea. Școala franceză a propus o modalitate de împărțire a științelor în : Științele auxiliare au fost clasificate de către istoricul Aurelian Sacerdoțeanu în : Geografia oferă informații despre spațiul în care s-au petrecut evenimentele istorice. Filologia, lingvistică, semantica, etimologia, toponimia sau onomastica oferă informații despre limba vorbită de o anumită civilizație. Antropologia și etnologia oferă informații despre răspândirea și activitatea omului sau informații despre etnii din cadrul unei civilizații . Filosofia și dreptul oferă informații despre gândurile, legile și regimul de guvernământ
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
mai multe pârâuri denumite popular "mătci", care se varsă în râul Gilort. Principala sursă de venit o reprezintă agricultura după ce, între anii 1995-2000, industria petroliera a făcut disponibilizări masive iar o mare parte din locuitorii comunei lucrau în această ramură. Toponimia localității provine de la primii locuitori ai zonei care se numeau "Aninoșeanu", aceștia luându-și numele de la aninii care creșteau pe malul pâraielor. După 1990, localitatea a început să cunoască o dezvoltare lentă dar continuă ajungând ca în 2006 locuitorii să
Comuna Aninoasa, Gorj () [Corola-website/Science/298744_a_300073]