1,586 matches
-
care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis situația. — Au apărut o mulțime de torțe și focuri de-a lungul drumului din Mino până-n Kinomoto și înaintează într-un șir roșu, îngrijorător. Seniorul Katsumasa crede că nu poate fi decât o manevră inamică. — Cum?! O linie de foc pe drumul din Mino? Genba părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
porni prin bezna de smoală a cărării alpine. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu aprinseră nici o torță, pentru a împiedica inamicul să descopere unde se aflau. În schimb, se poticneau pe potecile înguste, la lumina fitilelor și a stelelor. Comparându-le mișcările în timp, Genba trebuia să fi început ridicarea taberei tocmai când Hideyoshi urcase pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cerul încă nu se luminase, sesculă și plecă. În ziua aceea, primul și al doilea detașament ajunseră la Gifu. Hideyoshi fu întâmpinat de Shonyu și fiul său și, curând, castelul se umplu de uriașa armată, pe dinăuntru și pe dinafară. Torțe și focuri de tabără luminau cerul nopții deasupra râului Nagara. În depărtare unitățile a treia și a patra se vedeau mergând încontinuu spre răsărit, cât fu noaptea de lungă. — De mult nu ne-am văzut! Glasurile le răsunară la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
guvernamentali și neguvernamentali. Principiul director este ca proiectul să contribuie la aducerea unui plus de prosperitate, stabilitate și securitate în regiune, într-o logică cât mai inclusivă și cuprinzătoare. Dorim să invităm toate țările din regiune să ducă mai departe „torța” Forumului Mării Negre. Inițiativa este deschisă tuturor factorilor de decizie interesați de stabilitatea și prosperitatea regiunii - guverne, lideri de opinie, companii private. Având în vedere că procesul a luat naștere la București, România va continua să-l susțină și să pledeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Înmormântare, la care asistența dădea strigăte mari și se lamenta zgomotos, În vreme ce Într-un sat din apropiere fetele dansau În mijlocul ulițelor, cu gesturi uimitoare. Își amintește că a văzut la Châtres (astăzi Arpajon) bărbați și femei care alergau la lumina torțelor, dansând și tropăind pentru a sărbători culesul viilor. Nu departe de acolo, nu se mai satură să admire, la un castel, tisele și arbuștii tunși sub forma unor personaje pitorești sau preluate din mitologie, pe care le enumeră. Răsturnare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
chiar pigmentul acestui demon pe jumătate îmblînzit în folosul umanității. Fiecare membru al echipei din care face parte ca și X-menii lui Bryan Singer și Brett Ratner posedă o înzestrare specială, Liz Sherman (Selma Blair) se poate transforma într-o torță și chiar într-o bombă incendiară, Abraham Sapien (Doug Jones) este telepat și amfibian, Johann Krauss (James Dodd), noul agent special trimis să coordoneze echipa este ectoplasmatic după dorință, iar Hellboy (Ron Perlman) posedă o forță și o mobilitate ieșite
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
de fier vestit, mîndria Parisului, simbolul lui, grămada monumentală de fiare, o înjghebare de oțel numai fără vreun chip în care spiritul uman să se regăsească, astfel cum toți nefericiții, debarcînd în lumea cea nouă, aveau să înfrunte înfiorați Speranța, torța cu flacăra ei veșnică... Jos ideologiile, de orice fel! - poți striga de aici înainte, liniștit, pășind pe coasta străjuită de brațul ferm al Zeiței. Trăiască viața! Doar viața, păzită de orice fel de minciuni sau fantasme! Am avut emoția de
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape zece metri. Degetul arătător, trei... Treaptă cu treaptă (168), ajung în capul Zeiței. Urcușul, în spirală, este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
varză, așa cum stă lumea indienilor americani pe carapacea unei broaște țestoase. Încercați să vă imaginați: un om care Încearcă să stea pe o căpățînă rostogolitoare de varză, ca un clovn de circ pe o minge, În timp ce Încearcă să prindă o torță arzînd la ceva mai mult de o lungime de braț! Varza! Această legumă supremă este esențială În Înțelegerea Balcaniei. Este floarea Europei de Est așa cum usturoiul, cum spunea Salvador Dali, este „regina-nopții a Mediteranei“. Ca și ceapa, varza este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș fi privit atunci în oglindă, aș fi citit pe chipu-mi strivitoarea și infinita luciditate a disperării... Eram singură, singură, ca o torță funebră și un fel de paralizie a sensibilității începea să mă cuprindă încet-încet. Mi se părea că răspậndeam în jur tente de o gravitate melancolică, uitậnd că tot ce nu e cu putință omului e cu putință lui Dumnezeu. N-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dreptății”. ,, Și iată că toți s-au pierdut înghițiți de ape și de pământ, iar noi am rămas statornici peste veacuri.” Omagiază apoi ,,Scriitorii” pentru că glasul lor se aude mai deslușit când ,,meridianul istoriei stă în cumpănă, ei duc înainte torțele iubirii de patrie, sunt glasul tuturor generațiilor, sunt cei mai aleși dintre stegari, ei deschid ochii celor care nu mai puteau să vadă prin ceața lăsată în unele ceasuri ale istoriei și că glasul lor ferește vremurile de ticăloșie și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vis - se lărgește și-mi apare acoperită cu un alb imaculat ce semăna cu o uriașă bandă de hârtie albă pe care încep să alunec spre vale ca pe un adevărat tobogan. În vis fiind, mă văd cu o uriașă torță în mâna dreaptă și o flamură care se desfășura lent pe măsură ce eu alunecam cu mică viteză până am ajuns la viile lui Scârlat și Iorgu Ocheșanu din apropierea casei în care mă născusem. În tot timpul acelei alunecări eram fascinat de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la Praga, prea mulți agenți... Era seară. Zăpada lucea, albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără Încetare și blasfemiator cele șaptezeci și două de Nume ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să nu șteargă o hieroglifă. Când voi dezvălui acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
îi chemau în ajutor pe Vrăbieni, un neam de bătăuși care intervenea cu furci și bâte, ca pungașii din Gangs of New York. Robanii veneau și ei cu jandarmii, se urca dealul în forță, călare, și, pe întuneric sau la lumina torțelor, începea bătaia. Oamenii se loveau puternic, cu plăcere, chiuind de nervi și bucurie. Din jumătate în jumătate de secol, mai crăpa țeasta câte unuia și, odată cu sufletul nefericitului, se ridica la ceruri o binemeritată pace. Bătaia se-oprea, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
satul la cârciumă, să ia declarații. Bărbații au zis fiecare ce i s-a părut, s-au numărat între ei și-au văzut că lipsește unul: Mișu Leordeanu, medicul veterinar. Lumea a ieșit repede afară, care cu lămpi, care cu torțe, ca pe vremuri. Oamenii au luat iar casele la puricat. „Unde-i bre ăla de bagă mâna-n cur la vaci?“, le întreba pe mamaie șeful jandarmilor. Mamaiele nu-i răspundeau; erau surde sau așa o fi fost pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iliescu!, la fel; Invitation e făcut tot de noi. Două decenii de sabotaj cibernetic.“ „Invitation?“, am verificat, „Cel de la Jocurile Olimpice?“ „Exact. Le-am pus nume pitorești, educative, care să arate bine, înainte să-ți crape calculatorul. Ăsta îți aprindea o torță olimpică pe ecran, care însă nu venea de la Torino și-ți ardea în câteva secunde sectorul de boot.“ „Frumoasă realizare...“, am recunoscut, aproape invidios. „Mulțumesc.“, a zis scriitorul, din sac. „De fapt, algoritmii rulează doar aparent variante imprevizibile și nepredictibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai puțin una dintre ele, a patra din nouă câte erau, nu era aproape deloc roșie. Era mai degrabă violetă, oricum, asupra ei căzuse un pic de albastru. Tropotele izbucniseră parcă de nicăieri, iar curtea se umplu de călăreți cu torțe. Nu mai era timp de traversat curtea, nu mai era timp de strigat după moș Onofrei, nu mai era timp de alergat după Alexandru, care poate că și adormise. Abia dacă mai era timp să se strecoare printre căruțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Mii, poate zeci de mii de oameni, se aflau pe ape și pe străzi, strigându-se, bucurându-se de Întâlniri mult așteptate, unii Încercând chiar nu prea reușite serenade. Sub privirile uimite ale băiatului, culorile Veneției se redeșteptau. Miile de torțe făceau să țâșnească din Întuneric, fragmente de albastru-azuriu sau de fațadă aurită, Într-un dialog foșnitor cu atlazurile rochiilor de seară, cu violetul catifelat al mantiilor, cu sclipirile calde ale bijuteriilor din aur și din argint, și din diamante sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doua piatră de jos În sus, din colțul peretelui. Zidul scârțâi ușor și Începu să se ridice. Amir și Nogodar intrară, apăsând piatra la loc, iar zidul coborî. Se aflau Într-o Încăpere destul de spațioasă, În care, lucru ciudat, ardeau torțe la colțuri. „De asta era nevoie de aer...”, se gândi Ștefănel. Încăperea părea pustie, dar, la o privire mai atentă, În partea de jos a pereților se puteau vedea trei cufere vechi. În ele nu se afla nimic. Dar, deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scotea la iveală un alt cufăr, așezat sub primul. În acel cufăr subpământean se afla un sul de hârtie Îmbrăcat În piele, legat și pecetluit. Nogodar se aplecă, luă sulul, rupse pecetea și Îl desfășură. Apoi Îl ridică În lumina torțelor și privi țintă spre Ștefănel. Copilul se apropie și se uită la pergament, uluit. - Dar acesta... nu e un text, e un desen... o pictură... un portret... - Întocmai, spuse Nogodar. Știi al cui? Știi de ce se află aici? -Nu... seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
două vâsle. Intră pe Canal Grande, dar la primul canaletto o luă la dreapta, pe scurtături. În mai puțin de un sfert de ceas, ajunse la cheiul de lângă Palatul Dogilor. Atmosfera era incendiară. Se lăsase seara. Mii de venețieni cu torțe se adunaseră sub turnul orologiului. Era un adevărat vacarm. Oană legă barca de un stâlp al debarcaderului și intră În mulțime. Privirea lui Înregistră totul. Palatul era Închis. Gărzile ducelui zăceau pe trepte, În bălți de sânge. Toate luminile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
făcură semne că totul e În ordine. Focul arsese până de curând, deci locuitorii erau acolo. Apoi se formară trei grupuri care porniră În direcții diferite, pentru a atacata deodată corturile și casele. Oană văzu un turc Înalt ridicând o torță. În aceeași clipă, strânse brațul teafăr al lui Mihajlo, care imită același tril al mierlei. Dinspre munte și dinspre vale porniră două valuri de săgeți aprinse, care luminară locul și căzură În mijlocul ienicerilor. Primii răniți căzură. Cu strigătul obișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu nici un preț! Înțeles? - Înțeles, căpitane! Toată lumea se răspândi În locurile indicate de Gâlcă. Galopul tătarilor se auzea deja distinct, iar primul ceambur năvăli cu chiote pe ulița satului. Erau călăreți mici, sălbatici, cu cai iuți, de stepă. Câțiva aruncară torțe aprinse pe acoperișurile caselor, care luară foc imediat. Alții descălecară, intrând În curțile pustii și strigând ceva de neînțeles. Grosul năvăli spre centrul satului. Deodată, funiile se ridicară și caii, Împiedicați, se prăbușiră cu călăreți cu tot. Asupra lor fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]