3,826 matches
-
Spania, înapoi în anii '70-'80 În comunicatul remis de către Cocioran Marinică, vicepreședinte PSD Spania, se arată că “Din păcate această lege nu aduce nimic bun societății în care trăim. Vor spori numărul avorturilor clandestine precum și a turismului sanitar, situație trăita de Spania anilor 70-80, când femeile ori avortau clandestin ori avortau în străinatate. De asemenea compromite îndatoririle morale ale medicului în exercitarea profesiunii sale. Daca scopul guvernului e creșterea natalității, care în momentul de față scade îngrijorător, acesta ar trebui
Românii, implicați politic în bătălia avorturilor din Spania by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56195_a_57520]
-
lăsând urme adânci pe trupul orașului. Cancerul metaforic este agresiunea Omului Alb, ura și fărădelegile la care acesta se pretează. „Îi împușcăm pe oamenii ăștia ca și când ar fi rebuturi dar de fapt noi suntem cei ale căror vieți nu merită trăite”, constată la un moment dat naratoarea, referindu- se la atrocitățile burilor și urmașilor acestora. Deși ar mai vrea să trăiască („am fost vie și am fostă răpită vieții”, se lamentează ea), deși sunt clipe când nu înțelege de ce trebuie să
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
cu totul. Nu una grosieră, însă. Sute de nuanțe acoperă paginile. Capacitatea de concentrare, pur și simplu, covârșitoare, e tipic feminină. Ca și răbdarea de a asambla piesele acestui mozaic. În degradé. Când acuitatea observației scade, intervin seriile de vise, trăite, parcă, și ele, cu ochii deschiși. Indiferent că e vorba despre pasajele scrise cu italice și adresate unui iubit pierdut sau de acelea care alcătuiesc de fapt substanța cărții, redactate cu corp de literă normal, delicatețea frazării rămâne neschimbată. Magda
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
persecuții îndurate inflexibil, care sfîrșiseră prin a-l mutila crunt, unul din doctorii cei mai originali ai creștinismului oriental, Maxim Mărturisitorul. Grația unirii întru Domnul nu-i numai o perspectivă pentru minți ardente de monahi, capabili de o teologie deplin trăită. Pe diagrama treptelor care conduc către perfecțiunea iluminată a inimii, zvîcnește, pentru oricare dintre noi, învolburarea metaforică a aripilor de pasăre. Urcușul cel mai riguros pare să-și treacă partitura printr-o sublimă volieră. Avusesem cîndva, sub incidență contemporană, echivalentul
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
dar se poate să găsim și o altă forță, care, foarte probabil, va ajuta scopului nostru. Forța moștenirii lăsate de nemuritorii noștri străbuni” (p. 31), iar această meditație asupra continuității unei ilustre tradiții, aptă a se lăsa convertită în realitate trăită este, poate, elementul cel mai înăl- țător al romanului. Dinamismul trăirii destramă impresia de fatalitate și statism - există un suspans permanent, impresia fiind de trăire supramundană, dirijată de instanțe ascunse: „Tot ce facem pentru morții noștri (...) o facem de parcă ar
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
aibă apucături de intelectual. Intelectul, ca facultate a distincțiilor și noțiunilor, e marea pacoste care amenință muzica, intimitatea ei neputînd fi lămurită de sensurile limbii. Logos-ul e neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate fi decît trăit, iar trăirea unui concert e irepetabilă, de aceea pretenția de a o eterniza sub forma înregistrărilor de studio e semn de obtuzitate. Un disc nu reține decît pojghița sonoră a unui Ereignis pe care nici o înregistrare, oricît de fină, nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
împotriva unui act cu incidențe penale, marchează insuportabilul situației, la Radio se coace un abces pe lîngă care nu se poate trece fluierînd, fie că sîntem colaboratori, cu tenacitate, avînd la activ rubrici care aparțin, de mulți ani, unei istorii trăite - Vocile artei moderne, în ce mă privește -, fie că ne socotim legitim afectați, ca reprezentanț i ai opiniei publice. Mai rău decît în anii de vîrf ai stalinismului, Președintele-Director General comandă, din fondurile instituției, aparate de supraveghere a personalului, a
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
Florina Ilis Dacă pentru elaborarea cronicii unei vieți ar trebui să avem în vedere combinatoria multiplă de procese psihice, spirituale și sufletești, care compun ființa noastră interioară, precum și șirul evenimentelor trăite, reprezentând viața propriu-zisă, atunci, pentru ca acea cronică să fie completă, ar trebui ca ea să cuprindă și o istorie a ratării tuturor potențialelor vieți pe care nu le vom fi trăit deoarece din toate drumurile posibile cu care ne întâmpină
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
pân-acum? Când ar veni suferinzii sau cunoscuții la doamna doctor acasă, bunăoară... Ia gândeștete. Gândește-te practic și din punct de vedere al unei cuviințe sociale fără care nu se poate trăi în viață și despre care tu, fată trăită izolat și boem, nu ai încă o idee precisă. Pe tine te-a încântat nota pitorească: la țară, în munți, între huțani, o vară întreagă... Tu ești romanțioasă și lirică uneori. La drept vorbind, și mie mi-ar plăcea. Ar
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Adriana Cînța Cu referire la Kant, Goethe spunea odată că orice filosofie ar trebui să fie iubită și trăită dacă vrea să dobândească semnificație pentru viață. „[...] stoicul, platonicianul, epicureicul, fiecare, în propria sa manieră, trebuie să se împace cu lumea; aceasta este tocmai sarcina vieții de care nimeni nu este scutit, indiferent de școala căreia îi aparține. În ceea ce
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
împotriva deciziei completului de judecată. Într-o altă împrejurare, vorbind despre crimele politice ale lui Stalin și rolul nefast al procurorilor sovietici, Ivașcu s-a exprimat dur împotriva unor procurori iresponsabili și indiferenți față de adevăr, fapt ce trăda propria spaimă trăită când a auzit verdictul de „condamnare la moarte”, rostit în procesul din 1949-1950. De față cu acad. V.Malinschi și Șt.Milcu, la Secția de Știință..., G.Ivașcu acuza pe procurorii care falsifică realitățile, improvizează, inventează, sub acoperirea legii, culpe
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Gabriel Oprea, scrie pefata.ro. " Este ca în vestul sălbatic, construit ilegal, unde sunt condiții insalubre, vai de mama lor", a spus vicepremierul după ce a vizitat o colonie de țigani din nordul țării. A fost atât de marcat de experiența trăită încât a spus că va face tot ce îi stă în putință să nu mai vadă asemenea situații în România. O parte dintre romii de aici au fost relocați anul trecut în zona Cuprom unde, în foste clădiri de birouri
Gabriel Oprea, îngrozit după o vizită la Baia Mare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35208_a_36533]
-
o scenă atît de importantă, cu istorie, în acest context. Mai stridentă în prima parte, ca și Alexandru Pavel, mai neacoperită actoricește în cîteva scene, nostimă în altele, aici găsește tonul just pentru personajul său, Nina, și pentru toate relațiile trăite sau abandonate, pentru zbuciumul ei, pentru pierderea lui Trigorin și pentru moartea copilului lor. Pentru zborul eșuat și pentru prăbușirea din cerurile înalte. Corpul ei frisonează, vocea, este în transă. Uneori, numai în transă se poate spune adevărul. Florin Dobrovici
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
am nici acum; scriind am vrut să-mi lămuresc, întâi, mie o experiență (în fond obișnuită) foarte complicată totuși pentru povestitor, adică voind să spun lucruri simple mă temeam să nu le complic prea mult și să le falsific. Viața trăită oricum ar fi are frumusețea aspră a adevărului, se împletesc în ea multe sensuri, greutatea cea mai mare pentru povestitor este să le împletească, totuși, cu simplitate. Eu știu că n-am reușit în ansamblu, trebuie să mai scriu încă
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
caracterizat de pietate, puritate emoțională și ideatică, supunere, valorizare a vieții domestice - tipic pentru epoca dinaintea mariilor revoluții feministe. Naivitatea ei este tulburătore. Alice Dunbar-Nelson evită ridicolul și stârnește compasiunea. Revolta Odaliei implică sacrificiul de sine și sugerează o tragedie trăită demn și cu discreție. Încă o dată se adeverește că un scriitor de valoare poate isca profunde înțelegeri ale vieții din banalitate și cenușiu. Odalie Din când în când Carnavalul coincide cu sărbătoarea bunului Sfânt Valentin și atunci ziua Sfântului cade
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
din aceeași perioadă. Aflăm de-aici că "nourul apăsător de astăvară se destramă din ce în ce" și ar fi de așteptat "o înseninare". În mai, după vizita lui Enescu la Vila Brazilor, avea pentru confidenta sa "impresiuni și emoțiuni" trăite "în cursul celor trei zile petrecute aci cu marele nostru Pynx în pace și lumină".În octombrie se arăta preocupată de buna lui primire la Tescani: "Marele nostru Pynx va sosi luni dimineața - ora 5 - în gara Bacău; voi mai
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
coleg din presă. Ajunsese acolo cu 10 minute înaintea mea și a fost lovit mortal de o mașină scăpată de sub control. A fost o lecție teribilă de viață. O lecție despre viață și despre moarte. O lecție despre o viață trăită și pierdută la datorie, încercând să transmiți primul evenimentele care se produc. De ce nu ai ales să faci presă tabloidă în contextul în care publicațiile s-au aliniat acestui trend? Mi se pare că tabloidizarea presei ucide tot ce e
Exclusiv. Jurnalist român marcat de modul în care a murit un coleg de breaslă: A fost o lecție teribilă de viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37431_a_38756]
-
precipitate. Arestarea și condamnarea sunt urmate de experiența închisorii, a șasea moarte îl transformă în fugar, pornit spre libertate, cu prețul plătit scump. Din Balcicul paradiziac și Bucureștiul coborârii în infern, Felix Kanmacher ajunge la Viena, iar deceniile de viață trăite aici seamănă cu un purgatoriu ce-l pregătește pentru ultima încercare. Periplul lui Felix Kanmacher din Pomerania în capitala României și la Viena este jalonat de patru iubiri - Emilie și Jeni, Margarete și Virginia. Într-un fel, romanul mi-a
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
presiuni întinse pe o scală mult diversificată, a dat roadele scontate. Dar dacă represiunea, în orice nuanță a sa, se cuvine condamnată în egală măsură ca principiu și consecințe, semnatarul acestor rânduri nutrește convingerea că unele gesturi, rezultate din momente trăite, nu pot fi evaluate în profunzimea lor prin detașarea dată de netrăiri similare. Judecata morală nu ține în nici un caz de un simplu exercițiu retoric, cum, de altfel, nici decupajul "tehnic", prin care se obține cunoașterea prin de-construcție a
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
Gabriel Dimisianu Pentru Alex Goldiș, născut în 1982, obiectul cercetării pe care a întreprins-o în Critica în tranșee (Ed. Cartea Românească, 2011) ține de istorie. Pentru unul ca mine, născut ceva mai demult, obiectul aceleiași cercetări ține de istoria trăită. M-am aflat, am vrut sau nu am vrut, în tranșeele luptelor literare purtate de criticii șaizeciști, reconstituite de Alex Goldiș cu nedezmințită rigoare, cu mare scrupul documentar și, aș spune, cu multă dăruire. A rezultat, cum constată pe drept
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
De vreme ce se recupera încă asiduu literatura de sertar, iar dezbaterile despre canon nu dădeau bine dincolo de recuzita sobrietății. În plus, formele diluate ale comunismului agonic se regăseau pretutindeni într-o literatură debusolată. Urgențele veneau dinspre recuperări, din drame și tragedii trăite. La urma urmelor, e de înțeles. Când trebuie să lași ceva deoparte, e mai ușor să renunți la umor. Din păcate, literatura postdecembristă amâna prea mult recuperarea unui umor pierdut în alegorii și parabole, singurele care transmiteau o formă de
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
eu. Am trăit în el, în anii 1970-1980. De fapt nu e tocmai propriu să spun că proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu se întoarce către acele vremuri. Cele mai multe texte le-a scris chiar atunci, în acei ani, înfățișează realități nemijlocit trăite, depune mărturii luate de la fața locului, ca să vorbim astfel. Situațiile care apar, comportările umane le-a surprins autoarea în imediat. „În ultimii ani de festivism ceaușist - scrie Gabriela Adameșteanu în nota asupra ediției - am vrut să fac o carte cu
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
fi-vor amândoi un trup». Ce au vrut să spună autorii Bibliei cu aceste cuvinte? Cei doi eram, cum știm, primii oameni. Făcuți din același aluat, din pământul Raiului, peste care Creatorul suflase har” (p. 502). Tot din exterior par trăite și protestele din Piața Universității (probabil cele de-acum aproape doi ani, dacă ținem seama de momentul invaziei ultrașilor și de altercațiile acestora cu jandarmii). Prezent în mulțime, luat de val, amețit de întâmplări Artemis ar fi avut șansa de
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
ducea, „jos la drept”, după cursuri, să asist, pur și simplu la discuțiile lor de vechi și încercați prieteni. Eram necopt pentru a-i înțelege și nici nu puteam pricepe cum se împacă pasiunea pentru drept internațional cu fascinația pentru trăitul dânsului în fiecare vară la Văratec. Nu știam multe atunci, după cum nici acum nu sunt mai bine instalat în lumea cunoștințelor profunde, semnificative, autentice. Acum știu, de pildă, ceea ce atunci am aflat dar n-am înțeles cât de important este
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
lui Ion Suchianu. Crezânduse ei înșiși atinși de aripa geniului (doar stăteau la masă cu unul !) niște amici (Jean Steriade, Const. Steriade și, evident, Suchianu) încercat să-l „aprovizioneze” pe scriitor cu „miticisme”. Drept urmare, îi povesteau verzi și uscate, „spirite” trăite sau doar închipuite de ei, în speranța că măcar o parte vor trece în paginile caragialiene. Fetiș tipic al lumii literare. Spuneam însă că-l consider trist. Ba chiar de două ori trist. O dată, sub raportul calității anecdotelor (de un
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]