44,687 matches
-
avut un tiraj fantomă. Ideea unei "sistematici" a poeziei medievale, mai mult funcționale decât convenționale, i-a venit criticului, după cum mărturisește, cumva iritat pe de o parte de evoluția atipică a culturii noastre și, implicit, de așa-numitul complex al tradiției literaturii române care i-a tot împins pe istoricii literari să caute și să inventeze un corpus de texte literare cât mai vechi, indiferent de zona în care aceste texte au fost produse, și pe de altă parte din dorința
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Deși ei sunt elementul principal de criteriu în această încercare de sistematizare a textelor medievale, rămân o noțiune abstractă. În lipsa societății civile constituite abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea și a unei intelectualități, nu putem vorbi, spune Eugen Negrici, despre tradiție, audiență sau conștiință culturală. Dar surprinderea exclusivă a procesului de producere a textelor nu suplinește importanța, rolul contextului socio-cultural. În lipsa lui, orice clasificare păstrează o sterilitate de laborator. Rigorile evoluției cronologice și ideea de succesiune a textelor pot fi, într-
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
a textelor, de limba încă nesigură, cu lexic local și cu formulări spontane, stângace, impudice, suculente." Ca și în cazul vocației euristice, un singur text ilustrează vocația ludicului și a divertismentului, misteriosul și anonimul Occisio Gregorii..., un text goliardic în tradiție latină apărut însă foarte târziu la noi. Cauza ar fi lipsa sistemului de învățământ și, implicit, a unui tineret învățat, căci Occisio Gregorii... este, de fapt, o piesă scrisă în 1780 în Colegiul teologic unit de la Blaj. Scurtele analize pe
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
și a unei ospitalități rar întâlnite: am putut vedea nu numai muzee și expoziții de artă clasică, ci și evenimente artistice de ultimă oră în care audiovizualul este preponderent. Germania se dovedește azi a fi o țară care cultivă o tradiție consfințită de multe secole și, în același timp, o țară deschisă și spre modernitate. Dar nu despre aspectele culturale, asupra lor voi reveni în curând, vreau să scriu azi, ci să depăn unele gânduri pe care mi le-a inspirat
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
Hombach în politica editorială a României Libere. Deserviciul pe care-l face acesta României prin susținerea puterii în încercarea ei de limitare a libertății cuvântului este considerat pe drept cuvânt în mediile intelectuale ca o acțiune nedemnă de spiritul și tradiția autentică germană. Mă aflam într-o seară la Berlin într-o foarte plăcută companie de profesori de la cele două universități ale capitalei germane. La un moment dat unul dintre ei mi-a pus întrebarea dacă într-adevăr poetul de curte
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
să-l știrbească înconjurându-se și promovând personaje pseudo-culturale definitiv compromise; slavă Domnului, există suficiente valori autentice care să asigure un prestigiu european țării; dar, pentru implicarea lor publică este nevoie de o guvernare care să fie în consonanță cu tradiția și interesul național. Discuțiile cu colegii germani m-au convins cât de imperativ este pentru viitorul nostru crearea unui sistem european în care intelectualii din toate domeniile să se regăsească și să contribuie decisiv la reașezarea noastră la standardele țărilor
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
a vieții mele (laolaltă cu arta și dragostea). Fără el, n-ar fi existat avangarda, el înseamnă, firește, distanțare, și spirit critic, și bun simț exacerbat (există așa ceva?) și atitudine ludică și orgie de cuvinte în libertate! Avem o lungă tradiție strălucită a umorului, de la Anton Pann, Caragiale, Creangă etc. la modernii noștri, suprarealiști sau nu, Gheorghe Dinu (Ștefan Roll), Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu și până la Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță etc. (sau, în proză: Paul Georgescu, Radu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
inovatoare, mult mai puțin dezvoltate decît teoria generală, cu principiile ei universale. Ni se propune așadar o primă descriere a "tipului pragmatic" al limbii române și a varietăților sale regionale: studiul comportamentului lingvistic manifestat în interacțiunea verbală, constantele asociate cu tradiția culturală, cu stilul de viață și mentalitățile unor comunități. Tradiția cercetării dialectologice, bine reprezentată în lingvistica românească, dar dominată multă vreme de interesul pentru inventar, pentru fonetică și lexic, este astfel "deturnată" - cu sprijinul etnolingvisticii și al sociolingvisticii - către cercetarea
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
ei universale. Ni se propune așadar o primă descriere a "tipului pragmatic" al limbii române și a varietăților sale regionale: studiul comportamentului lingvistic manifestat în interacțiunea verbală, constantele asociate cu tradiția culturală, cu stilul de viață și mentalitățile unor comunități. Tradiția cercetării dialectologice, bine reprezentată în lingvistica românească, dar dominată multă vreme de interesul pentru inventar, pentru fonetică și lexic, este astfel "deturnată" - cu sprijinul etnolingvisticii și al sociolingvisticii - către cercetarea pragmatică, către investigarea strategiilor conversaționale. Se pornește de la ideea că
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
ca practicant de zi și de noapte al rugăciunii, și liturghisind o viață întreagă cu inima la cer și cu râvnă în răbdarea de a nu se supăra pe lumea atât de puțin atentă la cuvintele sale. Știa totul despre tradiția creștină, despre Sfânta Tradiție, atât de riguroasă la ortodocși. Știa totul și despre abaterile periculoase de la cele sfinte, și care se pedepsesc, și cum se pedepsesc ele. Abateri mai mult din necunoaștere, și abandon din neputința omenească de a-i
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
și de noapte al rugăciunii, și liturghisind o viață întreagă cu inima la cer și cu râvnă în răbdarea de a nu se supăra pe lumea atât de puțin atentă la cuvintele sale. Știa totul despre tradiția creștină, despre Sfânta Tradiție, atât de riguroasă la ortodocși. Știa totul și despre abaterile periculoase de la cele sfinte, și care se pedepsesc, și cum se pedepsesc ele. Abateri mai mult din necunoaștere, și abandon din neputința omenească de a-i îndura povara. Cu inima
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
reflectăm la perfecționarea, la dezvoltarea ei pozitivă, precum o umbră luminoasă a literaturii din care purcede și căreia îi formulează conștiința, consubstanțială ei (nu e o "transcendență", ci o imanență!)? Cu ce să înlocuim această formă atît de înrădăcinată în tradițiile și în nevoile noastre literar-culturale care este cronica? Iar dacă n-o putem înlocui, să ne mulțumim măcar, așa cum face dl Lefter, a o reboteza, atribuindu-i, bunăoară, numele de "structură în mișcare" (aceeași Janette altfel - nostim - coafată!)... Evident, Ion
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică sau modernă. Nu pun la socoteală oportunismele din anii ´50, care nu pactizează cu tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi ale romanului basarabean apar după 1965, ca și în romanul din România, după eliberarea de poncifele
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
fi altul decât șansa de a intra într-un dialog fertil dincolo de granițele actuale și să fie receptat cum se cuvine măcar în România. Sunt încrezător când mă gândesc, poate cu exagerare, că viitorul romanului basarabean are ca stimulent o tradiție prea firavă și prea mult hărțuită de politică și istorie. Perspectivele romanului basarabean stau - o știm cu toții și o repet cu obstinație - în participarea lui directă la viitorul literaturii române, după cum perspectivele literaturii române stau în capacitatea ei de integrare
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de comunicare capabile să treacă dincolo de diferențele culturale și refuză "progresul" care a despărțit cuvântul de acțiune, cuvântul de gândire. Când se îndreaptă spre lumea originilor, el constată că "adevăratele tradiții nu progresează pentru că ele reprezintă punctul de vârf al oricărui adevăr. Unicul progres ce se poate înfăptui constă în conservarea formei și a forței lor". Acest progres/tradiție e căutat de Artaud în teatrul balinez și la triburile mexicane, unde
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
de gândire. Când se îndreaptă spre lumea originilor, el constată că "adevăratele tradiții nu progresează pentru că ele reprezintă punctul de vârf al oricărui adevăr. Unicul progres ce se poate înfăptui constă în conservarea formei și a forței lor". Acest progres/tradiție e căutat de Artaud în teatrul balinez și la triburile mexicane, unde puterea de viziune și puterea de dominare sunt reunite în practici mai apropiate de cunoașterea adevărată a omului decât nesfârșitele dialoguri practicate de teatrul occidental. "Cuvântul rostit al
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
cu mișcările lui, acele gesturi cu dublă încărcătură care ascund și revelează un invizibil". Pentru a putea recrea pe scenă forțele vieții, mimesisul trebuie părăsit, crede Artaud și, în acest scop, scrie tragedia Les Cenci, alimentând paradoxul inovației prin remodelarea tradiției existente. Nu piesa, nu dramaturgia pot revigora însă sursele poluate ale teatrului; în cărțile lui Artuad două mari metafore exprimă ideea unui limbaj teatral revenit la originile sale: ciuma și alchimia. "Maladia ca revelație a invizibilului implică, totodată, dimensiunea vindecării
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
țîșnită din mințile domnilor Derrida, Baudrillard, Lyotard, trebuie să fie legată strîns de istorie. Legile erei moderne au fost obținute prin abstractizare. Li s-a atribuit existență. Ca să fie utilizate, fără discernămînt, în științele sociale" (pp. 159-160). În deja buna tradiție postmodernă, autorul face, în cîteva rînduri, referiri la cartea pe care tocmai o scrie. În intenția sa stă nu doar relatarea secvențială a unei succesiuni de evenimente, ci și o încercare de analiză a trecutului din perspectiva lumii contemporane. Constantin
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
de vigoarea butucului culturii comune, de tăria și multitudinea spițelor culturilor speciale, dar și de rezistența culturilor interdisciplinare, care se dispun pe talpa roții." Mai simplu și direct spus, H.-R. Patapievici crede că maladiile culturii publice românești provin din tradiția superficialității, a rivalităților stupide între personalități, grupuri sau chiar provincii, precum și din diminuarea, până la eliminare, a filozofiei ca mediator și liant între specialitățile particulare. "Idei în dialog" își propune, în contrabalans, crearea unui spațiu în care inhibițiile, blocajele, adversitățile prostești
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
demodată, atât de compromisă de Balzac și alții, faci din fiecare peisaj un mic poem. Îți condimentezi astfel romanele cu insule de lirism. E aceasta o unealtă folosită cu premeditare, care te leagă și, în același timp, te dezleagă de tradiția realistă? TM. Aparent mă leagă de tradiția realistă, dar numai aparent. N-am văzut niciodată cu ochii mei multe lucruri pe care le descriu: le inventez pur și simplu - de pildă Timorul de Est. Nu m-a surprins deloc mărturisirea lui Graham
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
alții, faci din fiecare peisaj un mic poem. Îți condimentezi astfel romanele cu insule de lirism. E aceasta o unealtă folosită cu premeditare, care te leagă și, în același timp, te dezleagă de tradiția realistă? TM. Aparent mă leagă de tradiția realistă, dar numai aparent. N-am văzut niciodată cu ochii mei multe lucruri pe care le descriu: le inventez pur și simplu - de pildă Timorul de Est. Nu m-a surprins deloc mărturisirea lui Graham Swift, cu ani în urmă, că n-
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
rapid, și a fost relegată sferei celei mai comerciale: filmul de consum și soap opera. Mai mult, la o dată recentă, tratarea amneziei de către filme a devenit incorectă politic, fiind privită ca exploatarea unei boli sau a unui handicap. Dar cum tradiția nu piere atât de ușor, se găsesc câteva filme contemporane care fac mai mult decât să recicleze rețeta; găsesc forme rare de amnezie sau inventează unele și le distribuie în varii genuri: film noir (Memento, film difuzat la tv), comedie
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
sobră, adînc cerebrală" și... "antierotică, substitutind atracției sexuale ascuțimea minții", licoare ce devenise "excitantul spiritual" al epocii luminilor: "Clujul anilor '60: în centru existau vreo cinci cafenele, numite oficial cofetării, mai toate celebre și avînd nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
dar chiar și cînd ș nu mai precede o consoană: caz în care nu mai este vorba de o pronunție autentică, ci de o simplă modă grafică. În orice caz, jmecher e o pronunție și chiar o grafie cu oarecare tradiție; asigurînd un caracter mereu familiar-argotic unui termen dintre cele mai stabile: ,e un pic mai jmecher decît noi" (fanclub.ro); ,tu ești jmecheroaică sau jmecher ...?" (forum.softnews.ro). Modificarea consoanei poate fi asociată cu trunchierea - ,o prinde un crocodil mai
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
componenta inutilizabilă, indisponibilă și, odată cu ea, gradul de manierism și decadență al creației muzicale dintr-o anume perioadă istorică. Fapt pentru care sistemul (spiritul epocii) va fi constrâns să se deschidă, fie pe verticală, devenind permeabil la anumite aspecte ale tradiției ori la puseurile avangardiste, fie pe orizontală, prin interferarea cu alte teritorii culturale. Sistemul va deveni în cele din urmă unul închis, expus autoeroziunii, îmbătrânirii. Și tot așa mai departe. Până când?
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]