980 matches
-
citeam la acea vreme, ca pe o alegorie monstruoasa a unui ev întunecat din care abia ieșisem. Am acum sub ochi aceeași carte, căreia Editură "Mașină de scris" i-a redat distincția grafică, într-o ediție revizuită de autor înaintea tragicului sau sfârșit din decembrie 1994. Aș spune că e vorba chiar de mai mult decât atât. Editură " Mașină de scris", care și-a propus (și a reușit în bună măsură, prin Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină dezordinii) editarea
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
integrarea. Cartea nu e doar a mâniei și a răfuielii, ci și a împăcării, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. În acest fel, cartea iese din fragmentarea impusă de voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
patrician care-și ia cu el în mormânt caii, ogarii, concubinele. Ultimul gest, cel al uciderii cailor în momentul naționalizării lor trebuia să incrimineze un detracat egoist, crud până la patologic, ori Liviu Ciulei își recuperează personajul într-o dimensiune a tragicului cu o forță copleșitoare care face din gestul său o pledoarie pentru lumea care moare, aruncând o serioasă îndoială asupra lumii care ia ființă. Rareori am văzut atât de bine deturnată semnificația agreată a unei secvențe, a acțiunii unui personaj
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
de esență preponderent ludică, în vreme ce Arta înfocării /sic!/ inventariază cele mai reprezentative poeme grave" (Irina Petraș, "Un tremur sensibil al umbrei", prefața antologiei de față). Jocul e un carnaval al firii, dar un carnaval în desen grav, cu figuri ale tragicului amestecate în voioșia aparentă: "Jur-împrejur e vid și nici un vraci/ Să-l mint, să-l îngenunchi, să-l vîr în draci/ Și ce plictis. Voi da din aripioare/ spre unica ființă gînditoare/ Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună/ Dintr-
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
albă (pp. 100-205), Dor (pp. 268-377) sau Duios Anastasia trecea (pp. 479-548). Se vede, spuneam, că prozatorul se caută: de-a lungul unui deceniu, el trece de la „slalomul" abil printre jaloanele realismului socialist, vizibil în povestirile „cu țărani suciți", la tragicul și grotescul unor narațiuni în care războiul sau seceta postbelică deformează cadrele realului, și, într-un final, la formula foarte modernă și personală din Leul albastru, Dor și Duios Anastasia trecea. Căutarea formulei este ușor de perceput, dar tot atât de ușor
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
persoana întîi, pentru toate semnele retorice - prin care scriitura lui e "îngreunată" într-un fel de baroc al confesiunii dezmărginite - ale eului și ale autenticității nu surprind. Gestul de după, gestul definitiv, care nu mai era scriitură, care nu mai transforma tragicul într-o figură textuală, gestul e cel ce schimbă definitiv percepția asupra textului; el reorientează sensul lecturii; el face o cronică la volum cu atît mai dificilă. Tăcerea este personajul central al confesiunii copilului (care nu a fost - e prima
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
Dumnezeu însuși este Neant" (Meister Eckhart). * "Logica este în afara vieții. În logică, în dialectică, în sistematologie, sînt prezente toate mecanismele, toate nebuniile posibile. Sistematologiile pierd, se știe, contactul cu realitatea" (Eugène Ionesco). * "Comicul este, în fond, expresia unei angoase, debutul tragicului. Este suficientă accelerarea mișcării pentru efectul comic și încetinirea pentru obținerea tragicului" (idem). * Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține fluxul vieții lăuntrice. Conștiința erorii aprinde o candelă izbăvitoare pe care adevărul
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
în dialectică, în sistematologie, sînt prezente toate mecanismele, toate nebuniile posibile. Sistematologiile pierd, se știe, contactul cu realitatea" (Eugène Ionesco). * "Comicul este, în fond, expresia unei angoase, debutul tragicului. Este suficientă accelerarea mișcării pentru efectul comic și încetinirea pentru obținerea tragicului" (idem). * Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține fluxul vieții lăuntrice. Conștiința erorii aprinde o candelă izbăvitoare pe care adevărul, odată atins, e ispitit a o stinge. * Dacă, așa cum scria Valéry, originalitatea
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
vedea nu eterna și fascinanta Românie, nici fabulospiritul cum spunea un rafinat intelectual recent, ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret onirică, evazionistă pe care Nemescu o conferă filmului său, dau măsura unui regizor sensibil la nuanțe, la amănuntul uman irepetabil, pentru că numai detaliile contează. Premiul de excelență a
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
iubire și ale unei alte neputințe:gelozia. Nekrosius schimbă aici și tonul, și registrul, și cromatica. Locul negrului predominant este luat de nisipiuri, de tot felul de nuanțe de alb. Ludicul înlocuiește, într-un fel sumbrul, alimentînd, pervers, tensiunea și tragicul. Nu am văzut asta pînă acum în nici o montare cu "Othello". Desdemona își duce, și ea, la vedere, de la început, crucea. Plutind aproape, inocentă, senină, pură, ea apare cu "destinul" în spinare, cu o ușa îndoliată pe care ne invită
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să asculte ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37). Observațiile lui au precizie și finețe disociativă, amestecând comicul cu tragicul, dar separând lucrurile cu miez de cele fără. Această operațiune este de fapt reluată, repetată la nesfârșit, până când lumea din jur, trecută în paginile manuscrisului, își pierde coaja de aleatoriu și își câștigă micile și marile ei sensuri. O ultimă
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul naturii O altă colecție a
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
sînul naturii» pentru a-și măguli patriotismul. A vorbi, ca străin, de pitorescul românesc e legitim, după cum e legitim a vorbi, ca român, de pitorescul pădurilor bavareze. Dar a vorbi, ca român de «România pitorească» e semn de inaderență la tragicul românesc, la patosul țării și al oamenilor” (pp. 12-13). Jurnalul de la Tescani este o înșiruire de notații spontane, nedatate, dictate de fluxul capricios al gîndirii, fără nici o preocupare de construcție din partea autorului. Este o carte construită din alăturarea de fragmente
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
spune, ideea și starea degajată, Galaicu-Păun e mai preocupat de cum o face și cu ce mijloace, unul e mai sincer, celălalt e mai sofisticat, pe primul îl citești cu plăcere, cel de-al doilea îți solicită mult atenția; la Gârneț tragicul politic transpare firesc și concis, iar revolta, deși directă, pare mai curând resemnată, Galaicu-Păun radiografiază politicul și istoricul cu sarcasm și le topește în magma poemului într-o continuă contestare, nu de puține ori chiar virulentă (cum e tot volumul
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate, precum o "cădere", un declin, o voluptate satanică, însemnată de "tragicul cotidian" al experienței individuale, consemnînd intenția de-a scrie un eseu cu un titlu net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea scrieri se găsesc în direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary. Sub semnul ereziei vergiliene se plasează toată literatura europeană modernă fundată pe mitul feminin, de esență idilică și marcată de pierderea tragicului. Radu Petrescu oferă o definiție insolită a tragicului în care nu vede catastrofa eroilor conștienți de a fi depășit prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum ar fi zeii sau istoria. Criticul dă noțiunii
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
prin forța lor vitală o limită determinată de voința altor forțe care acționează asemenea lor, ca text, în straturile fabulei, cum ar fi zeii sau istoria. Criticul dă noțiunii în cauză ceea ce crede a fi singurul conținut operant în literatură: tragicul ar consta în faptul că oricât de vii și deci autonomi ne par, eroii sunt totuși scriși, nu au cum trece de limita aceasta, și scriși în așa fel încât cuvintele din care sunt făcuți construiesc alături de text prezența trupului
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
pare să constituie o garanție a calității. Și, cu cât acestea sunt mai manifeste, cu atât mai bine.) Numai că în proză mecanismul e mai la vedere. Să nu se înțeleagă, cumva, că autorul acestui volum n-ar avea simțul tragicului. Numai că, în Fraier de București, tragicul e întotdeauna doar conotat. E aluziv, așa cum ar trebui, de fapt, să fie. Doar că o astfel de încercare pretinde o subtilitate de care puțini sunt capabili. Cele mai triste proze de aici
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
Și, cu cât acestea sunt mai manifeste, cu atât mai bine.) Numai că în proză mecanismul e mai la vedere. Să nu se înțeleagă, cumva, că autorul acestui volum n-ar avea simțul tragicului. Numai că, în Fraier de București, tragicul e întotdeauna doar conotat. E aluziv, așa cum ar trebui, de fapt, să fie. Doar că o astfel de încercare pretinde o subtilitate de care puțini sunt capabili. Cele mai triste proze de aici nu conțin decât cuvinte vesele. Mă refer
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
mai captivante. În sfârșit, "Bizarmonia" este un mare spectacol cu trei autori, compozitorul Nicolae Brândus, regizorul Alexandru Tocilescu, coregrafa Raluca Ianegic; grandoarea unei spiritualități tipic balcanice ne este revelata în valorile ei atât de contradictorii ce ating limitele grotescului, ale tragicului, aspecte formulate cu o frenezie de-a dreptul copleșitoare. Concursul formației "Pro Musica Nova", din Cluj, a fost entuziasmant. Temeinic pregătit, concertul Orchestrei de Cameră Radio s-a bucurat de conducerea dirijorului Cristian Brâncuși; "Interval 19", lucrare datorată compozitorului german
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincialismului, a bufoneriei și a farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi”. Radu Stanca și Ion Negoițescu sunt cei care vor căuta tragicul din comic, deformând iarăși, dar și N. Steinhardt, care țintește interpretări creștin-ortodoxe - de pildă, smerenia și iubirea aproapelui „ca fruct al dialogului și reconcilierii și moderația ca rezultată în compromisul salvator”. În fine, o ultimă categorie de interpreți este formată
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
ca Golybin să rămână singur pe insula care-i va fi probabil și mormânt, îmbrățișat de fâșiile de negură și ceață, înconjurat de lumina neverosimilă a nordului, în mijlocul stihiei care se face ecoul propriei furtuni interioare. Modul de a construi tragicul fără nicio retorică, în absența evenimentelor, dincolo de cuvinte, dă măsura filmului lui Popogrebsky. Laconismul, ca și în filmul lui Zviaghințev, este purtătorul unor tensiuni tectonice, la suprafață apa rămâne ca o oglindă. În absența expresiei directe, a lamentării, durerea se
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
Un mare poem. încă nu știe cu adevărat cît de mare decît Ion Barbu. Dacă ar fi să "traducem" ce a vrut să spună Ion Barbu prin "răsăritul unui sens tragic și nou...", am avea nevoie de înțelesul nietzschean al tragicului, gîndit pentru lumea în care Dumnezeu însuși a asfințit. Pînă la asfințitul lumii înseși, hagialîkurile au a fi călăuzite sub condiția unei duble Căderi, cea primordială, din vremea cînd Dumnezeu era viu, și cea finală, din vremea nouă, cînd Dumnezeu
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
trezit cu inamici în oraș. S-au instalat în mod foarte ordonat pe unde au putut. Natural că la auzul trupelor dușmane, gata de a intra în Capitală, a fost o oarecare panică printre locuitori, teama de recunoscut. Cu tot tragicul situației, n-au lipsit și momente de comic, de exemplu lăptarii mărginași, care în fiecare dimineață trebuiau să aducă marfa clienților, s-au gândit la năstrușnica idee de a-și împodobi căciulile cu stegulețe albe de pace înfiptecu mici nuieleîn
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]