745 matches
-
a fost o operă de artă, moartea trebuie să se transforme și ea Într-un spectacol, fie că ei se autosuprimă, membri selecți ai „clubului sinucigașilor”, cum Îl numește Sartre, fie că trec printr-o crâncenă agonie. Adevărul impresionant prin tragismul lui este că nu puțini aleg să moară foarte tineri sau În plină maturitate, iar cauzele care Îi Împing la sinucidere sunt ciudate. Pentru că le-am descris cât a fost cu putință atunci când am reconstituit biografiile celor mai cunoscuți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și trebuie să se coboare la nivelul celorlalte trupuri, unde este o oarecare și nu cea mai bună; în toate celelalte e mai bună ca alții, fiindcă gândește. Gândirea nu contează acum, iar în acest fapt Anna percepe un anume tragism; te simți foarte golașă fără capul pe care o femeie trebuie să și‑l piardă în această situație. Drept care Anna își dosește capul în bibliotecă și îl cercetează atent pe Hans care arată de parcă s‑ar crede un animal frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
loviturii Întîmplătoare - căci treilerul uriaș care a distrus camioneta și a ucis un om a trecut mai departe duduind și a dispărut, probabil fără ca șoferul să știe măcar ce s-a Întîmplat - mi-au rămas Întipărite În minte cu tot tragismul, toată durerea și indiferența lor fără margini, din cauza imaginii de neuitat a cîtorva cratițe și oale ciobite. Aceasta a fost, așadar, prima mea Întîlnire cu moartea În oraș. A doua oară cînd am Întîlnit moartea În oraș era iarnă, noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în care se află, în proximitatea neființei, simte cu înfiorare suprapunerea străzii lor. Momentul amintit este cel care pare a remodela perspectiva asupra „străzii”, însă, având în permanență sprijinul ludicului în abordarea lumii, acesta îl susține în diminuarea deliberată a tragismului sau, mai degrabă, a imaginii suferinței pe care o lasă spre a fi întrevăzută. Prima parte a cărții cuprinde douăzeci și două de elegii, iar cea de-a doua începe cu Elegia 23 - antract cardiac, care constituie summumul volumului și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se „reeduca" în lagărele de exterminare de la Canal
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
guvern al României a hotărât ca 15 Ianuarie - ziua de naștere a Poetului să fie „Ziua culturii naționale”. În încheierea emisiunii s-a cântat în mod excelent „Mai am un singur dor”, care a întărit și mai mult sentimentul de tragism al vieții nemuritorului nostru Eminescu. Semnalez că la Bârlad, pe data de 15 ianuarie a.c. s-a inaugurat Centrul Cultural „Eminescu”, în fosta locuință pentru directorii Școlii Normale, complet renovată, fiind singura dovadă palpabilă rămasă din monumentala Școală Normală distrusă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
viață și pe moarte, contribuind esențial la constituirea eului propriu. Cred că aici trebuie căutat sensul adevărat al autenticității la Marin Mincu, ca o sublimare „textuală“ a faptului primar de viață. În sfârșit, tonul se menține tot timpul grav până la tragism, limitat numai de aspectul parodic, datorat viziunii intertextuale la nivelul Întregului. Un Marin Mincu romancier era greu de anticipat cu ani În urmă. Poate că și acum cei obișnuiți cu poetul și criticul literar au fost surprinși de apariția cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
violența unui voluntarism epuizant, al unității și al continuității... Ura de sine nu poate fi separată de ura de altul, de Occidentul hegemonie și universalist care a impus și va mai impune încă forme nepotrivite. Pentru cei familiarizați cu acest tragism intelectuali și ideologi -, autohtonismul și occidentalismul nu reprezintă altceva decît cele două fețe ale aceluiași orgoliu. Din corespondența pașoptiștilor se desprinde violența și deriziunea identitară. După ce au crezut atît de mult în națiunea ce stătea gata să se nască și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
intense, permanent reprimate, un individ aflat mereu sub presiune, care poate exploda în orice moment, îndreptîndu-se spre violență și haos, un om ale cărui norme morale, cu grijă construite, se pot dizolva în orice moment o figură tăcută, încărcată de tragism, care s-ar puea ușor prăbuși în haosul violenței și nihilismului care amenință limitele și identitățile în lumea fragilă și instabilă din Miami Vice. Crockett și Tubbs, spre deosebire de Castillo, își schimbă în permanență înfățișarea, stilul și comportamentul. La începutul sezonului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
câteva nuclee de tensiune ce nu fac niciun favor, stilistic sau de compoziție, întregului narațiunii. Din contră, frecvența trimiterilor culturale, precum și inserția unor elemente ce țin de imaginarul tragediei, încarcă inutil povestea, suprapunând nepotrivit registre fundamental diferite. În forme diluate, tragismul se păstrează la nivel verbal : mama se află în posesia unui blestem absolut, ce vizează deopotrivă violența și incestul, însă acesta e rezervat celeilalte fiice, Ana. Asupra Tabitei sunt îndreptate alte arme cu bătaie lungă, fie tot de ordin verbal
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
comunitatea s-ar dezintegra. În rotirea costumelor viu colorate, în zvâcnirea picioarelor din salturile barbare ale dansului, se infiltrează, însă, promisiunea unei explozii. Așa își începe Philip Roth poate cea mai tulburătoare dintre cărțile sale, Pastorala americană, roman al cărui tragism transcende proiectul literar al scriitorului, acela de a construi, în interiorul unei trilogii, o cronică a crizelor și metamorfozelor ce marchează istoria Americii în a doua jumătate a secolului XX și la începutul secolului XXI. Romanul intersectează aparențe și suprafețe contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
epuizant pentru a crea impresia celor din jur că poate să reziste. Scena în care locotenentul continuă singur, sub ninsoare, jocul de cărți, pentru a le da celor din nord impresia că nimic nu-l poate descuraja, este de un tragism uluitor. E ca și cum partenerul de joc a devenit însăși moartea, în fața căreia nimeni nu poate să câștige. La fel ca în visul lui Drogo Angustina se „joacă” nepăsător cu moartea, care, în cele din urmă, îl prinde în mrejele ei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
artistic. Îmi aduc aminte de felul de a diagnostica al lui Stanislavski, dar cu un plus de modernitate. În plus, faptul că V.M. vorbea, în carte, prin notele secretarilor săi, care știau că e condamnat de o boală necruțătoare, dă tragism opului, dă un nedorit suspense. Avanpremiera cu Hamlet s-a ținut în vară. Premiera era programată pentru deschiderea stagiunii. Acel "cînd mă voi întoarce, la toamnă" al regizorului, capătă, în volum, valențe cehoviene: LA TOAMNĂ! = LA MOSCOVA! Adică, rămîne un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sau descendent. Aceste elemente strivitoare, malefice devin un simbol al forțelor întunericului, care apasă realitatea asemenea destinului, fără putință de replică și de împotrivire. Alternanța formei abstracte, dominante cu formele umane de mică dimensiune, creează un contrast violent, care accentuează tragismul situației. Relația acestor forme abstracte cu formele umane duce la o înfruntare neliniștitoare, deoarece efectul lor este asemenea cu cel al asteroizilor care pătrund în atmosferă și strivesc totul în cale. Arta graficianului constă în găsirea celei mai bune proporții
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
xilogravura) folosește umbra ca element de contrast violent, care dă energie lucrărilor. După locul unde e situată sursa de lumină, forma poate să aibă, pe lângă umbra proprie, o umbră purtată, de mici dimensiuni, de dimensiuni normale sau gigantică. Umbra accentuează tragismul imaginii, dă compoziției o notă neliniștitoare. Sistemul convențional de luminare a imaginii (cu lumină de la o singură sursă) a primit o lovitură de la Giorgio de Chirico care, în picturile sale metafizice, utilizează două, trei surse de lumină, accentuând factura stranie
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
meritul (rostul) lor: astfel, mulți nu și-ar fi descoperit virtuți sau resorturi sufletești nebănuite (cum ar fi, de exemplu, cele de altruism sau chiar de sacrificiu eroic) dacă n-ar fi trebuit să traverseze astfel de momente existențiale. Μ Tragismul destinului omului de mare talent, și anume acela de a-și aparține din ce În ce mai puțin, provine din acest fapt simplu În aparență: el se simte obligat să dea, de fiecare dată, de la el Încă și mai mult, pentru a nu dezamăgi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau de motive din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau de motive din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt reasamblate și puse într-o nouă lume"18. Și cum cea mai bună distincție posibilă care poate fi făcută în evidențierea unor elemente comune și de diferențiere, între modernism
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de cea esențială, marcată de lipsa unor valori comune, care pendulează între material și spiritual, între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moartea-n el prin mine." (Pasărea tăiată). Emoția intelectualizată, străină neomodernismului și apropiată, mai degrabă, modernismului, este, totodată, improprie unui model de poetică feminină. Părând să-și privească de la fereastră propriul destin, poeta nu adoptă niciun fel de sentiment față de tragismul situației. Cu o răceală deloc doar aparentă, ci profundă, și cu o detașare asemenea, aceasta asistă ca la spectacol la ruperea în două a propriului trup. Separarea intelectului de trup devine metaforă a deconstrucției sau a segmentării întregului în părți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-o arenă a sfâșierii, a mutilării."179 Descompunerea trupului sau degradarea materială este aceeași degradare pe care o realizează stropii de ploaie din poezia Anei Blandiana. Alegoria mioritică moarte nuntă direcționează întreaga simbolistică a poeziei Ilenei Mălăncioiu către un tragism absolut, în care totul, până și binele și frumosul sunt supuse pieirii: Să bem vinul de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de simț practic minor, cel al mediocrității incapabile să sesizeze o cît de modestă scară a valorilor ce dau sens moral vieții. Prin neașteptate tranziții din real în imaginar, de la un context social care poate genera și alienarea morală la tragismul existențial survenit ca expresie a lipsei de adevăr și de autenticitate a vieții, autorul conferă piesei sale o dinamică în stare să intereseze, luminînd, prin contrast, aspirația funciară a omului spre o fericire care înseamnă, în primul rînd, echilibru lăuntric
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de sensibilitate și emoție, în care realismul și metafora, poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]