4,336 matches
-
-i! „Nu se poate!”, îmi zic și mai verific o dată coordonatele, traiectoria, o verific și pe tovarășa Smaranda dacă n-a umblat la butoane, că știți cum sunt ele, le atrage să apese, dar nu găsesc nimic. Coordonatele erau bune, traiectoria optimă, tovarășa Smaranda ațipise puțin, totul era în regulă, numai satelitul nicăieri. — Nu se poate! spuse Iuliu Corodan. — Așa mi-am zis și eu, că doar ăsta era un satelit natural, docil, avea orbita lui, nu se mișcase de pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ne uităm la fiecare planetă pe care-o depășim, când am mai munci? — Aveți dreptate, tovarășe comandant, răspunse Stejeran, apucându-se de treabă. — Tovarășe Felix - zise robotul-computer, care și el mai ieșise în spațiu -, nu facem un șeptic? — Ai corectat traiectoria? — Am corectat-o, răspunse Dromiket 4. — Ai ieșit de pe orbită? — La fix! — Bine, scoate cărțile. Tovarășe Stejeran 1, fii bun și șterge măsuța asta și vezi că după computer, într-o pungă, e o sticlă de ulei. Ad-o, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
2 impresiile sale în legătură cu unele aspecte legate de existența terestră, în general, și de viața la Centrul Spațial UNIVAX de la Drăgănești-Vlașca, în special, robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, programat să se trezească din oră-n oră pentru a urmări traiectoria navei, se trezi. Conform unui obicei nemărturisit al său, nu făcu la început nici o mișcare, încercând să ghicească fără a deschide ochii unde se află. Acest obicei se străduise să și-l formeze în urma unei grave greșeli comise pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca ars și, instinctiv, luă mâna Gettei 2 de pe genunchii lui, mutând-o într-un loc neutru, pe genunchii ei. Cum nu poți dormi - șopti el -, dacă ai fost programat să dormi?! Sunt programat să dorm iepurește, ca să pot corecta traiectoria navei, șopti Dromiket 4. Și să nu-ți fie frică, nu te spun tovarășului comandant. Roboți suntem, ce dracu’!... Dacă promiți că nu-l trezești pe comandant - șopti și Getta 2, punându-și mâna pe genunchii robotului Dromiket 4 -, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
așa, încet, spre galaxia mea... unde găsiți toate piesele... ei, ce ziceți? — Cum fără să știe comandantul?! șopti Stejeran 1. El le știe pe toate! Nu chiar pe toate... șopti Dromiket 4. El cunoaște direcția, dar habar n-are de traiectorie. De traiectorie mă ocup eu. Cu o schimbare de câteva grade... cred că e posibil... nu și-ar da seama. S-a făcut! exclamă Getta 2. Pornim spre galaxia mea! — Și cum se numește galaxia ta? întrebă temător Stejeran 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spre galaxia mea... unde găsiți toate piesele... ei, ce ziceți? — Cum fără să știe comandantul?! șopti Stejeran 1. El le știe pe toate! Nu chiar pe toate... șopti Dromiket 4. El cunoaște direcția, dar habar n-are de traiectorie. De traiectorie mă ocup eu. Cu o schimbare de câteva grade... cred că e posibil... nu și-ar da seama. S-a făcut! exclamă Getta 2. Pornim spre galaxia mea! — Și cum se numește galaxia ta? întrebă temător Stejeran 1. — Depinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vede o luminiță! Cei trei se apropiară și ei de hublou. — Într-adevăr - spuse Dromiket 4 -, e o lumină. O fi vreo stație interplanetară. — Ia mână într-acolo, porunci comandantul Felix. Dromiket 4 reveni la tabloul de comandă și corectă traiectoria. Nava spațială „Bourul” coti lin, fără zgomot, conform licenței. În curând, în fața lor se desluși o clădire mare, cenușie, cu acoperiș în stil popular, cu câteva mici dependințe în jur, toate așezate pe o platformă de beton ce ieșea de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit fără planetă este ca un om fără cultură: n-are la ce se raporta. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lui orbită, se completă cu un nou membru: micul Benga. Urmară câteva zile senine. Parcă niciodată comandantul Felix S 23 nu comandase cu mai multă limpezime ca acum, parcă nicicând robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, nu programase și corectase traiectoria mai rectiliniu, iar robotul TESA Stejeran 1 mătura nava fără întrerupere, făcând-o să strălucească de curățenie. Erau o adevărată familie. Cât despre roboata Getta 2, parcă niciodată nu fusese mai frumoasă. O atmosferă de profundă înțelegere euforică se înstăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că, indiferent de costumul de protecție, bromul atacă în cele din urmă conștiința. Cei care au stat mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid, pancarte uriașe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii, simt cum mă apucă rutina. — Mi-e lehamite să vă tot comand: fă aia, fă ailaltă, de ce n-ai făcut așa, și așa mai departe, spuse Felix S 23. Ia să mai faceți și cum vreți voi! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii, simt cum mă apucă rutina. — Mi-e lehamite să vă tot comand: fă aia, fă ailaltă, de ce n-ai făcut așa, și așa mai departe, spuse Felix S 23. Ia să mai faceți și cum vreți voi! Dacă îmi permiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
răspunse comandantul Felix S 23. Băieți, dacă am fost câteodată dur sau neprincipial, vă rog să mă iertați. O viață are robotu’. — Lăsați - zise Dromiket 4 -, că nici noi n-am fost ușă de biserică. Eu, cel puțin, am corectat traiectoriile tot aiurea, încât nici nu mai știu pe unde ne aflăm. — Iar eu - zise Stejeran 1 -, în timp ce dormeați, v-am luat șurubul de la șoldul stâng, De-aia șchiopătați așa în ultima vreme. Dă-l încolo de șurub! făcu Felix. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eu n-aș da comanda din mână, zise Felix. Azi comanzi una, mâine alta, până la urmă te obișnuiești. Și să știți că nici să comanzi nu e așa greu. Totul e să ai cui. — Nici profesia mea de corector de traiectorii nu e rea, făcu Dromiket 4. Ai corectat o dată greșit? Nu-i nimic, mai corectezi o dată. Eu sunt plătit după numărul de corecții. Interesul meu este să corectez cât mai mult. Dacă aș corecta bine din prima încercare, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal, așa că în momentul când prin bezna de afară se zări un punct alb, lui Dromiket 4 nu-i fu greu să anunțe, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
celor două-trei motoare principale, iar Felix S 23, Getta 2, Stejeran 1 și nefericitul inspector Pătrașcu își legară centurile de siguranță, pregătindu-se de asatelizare. Trecură cu zguduiri ușoare printr-un nor compact de flori de rapiță, se-nscriseră pe o traiectorie coborâtoare și văzură în curând, după un zbor planat de câteva minute, platforma de primire a navelor, înconjurată de magazinul mixt, de barăcile frumos tipizate ale exploratorilor, serele de gogoșari, casa de cultură, mica fabrică de conserve, stația de mecanizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
este, ca în multe nuclee familiale din Basarabia, fiul unei familii mixte, mama dânsului fiind ucraineancă. Fiul acestei familii româno-ucrainene avea libertatea să îmbrățișeze cultura mamei, care, firește i-a transmis limba maternă. Nu ar fi fost deloc nefirească această traiectorie cultural-spirituală a fiului, evident, în măsura în care ar fi lucrat în structura sa ființială și zestrea românească a tatălui, în vatra căruia fiul urma să-și împlinească viața. Nu știu cât de ucrainean este, prin mamă, domnul Valeriu Rată. Știu însă aproape cu precizie
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TRÂMBIȚE DE ROUĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trâmbițe de rouă Clipele se succed egal transparente, Cu pași ușori, aerieni de gazele, Insesizabile, urmând aparente Infinite traiectorii paralele. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe de rouă strălucitoare; Impresiile se schimbă la față, Gătite pornesc spre lume, călătoare. Viața curge ca un fluviu secat, Face un zgomot infernal la cascade, Plouă peste grâul nesemănat - Toate așezate
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
de rezultatele obținute. Procesul autoexprimării e dur, anevoios și înșelător. Cand socotești că te-ai captat din zbor și exulți, bagi seama că de fapt n-ai izbutit decât să-ți frângi un elan și să-l tunzi de toate traiectoriile posibile zborului în viitor, ca și de toate ecourile lui virtuale ori actuale, din conștiința. Dacă ar fi să-i căutăm locul în șirul acestor talente, artistul transilvănean, ajuns la maturitatea vocației sale, ar fi plasat, în geografia spirituală a
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
său de monah ortodox. Pictură lui Iurco nu vine din cele din afară, modelele externe sunt părelnice, peste tot dai de ipostaze obiectivate ale sinelui, de autoscopii. Sau, mai simplu: bărbatul și femeia, artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
că marea explozie a pornit de la un singur punct, urmând ca din acel moment, regresia ulterioară a întregului conținut, înapoi către acel punct să fie imposibilă. Cu alte cuvinte, lucrurile odată apucate pe un drum, vor continua să își mențină traiectoria și tendința, fără a se mai întoarce vreodată la punctul inițial. Similar, evoluția spirituală poate avea un singur sens, iar aceasta depinde mereu de direcția imprimată de momentul inițial. Și uite așa, încet dar sigur, ajungem să credem în destin
SLUGILE RĂULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364053_a_365382]
-
greu descifrabilei în integralitate vieți telurice. Fiecare creație în sine te poartă într-o lume, pe care ai libertatea să ți-o autodefinești, tocmai fiindcă ține închisă în inima ei o poveste concretă. Căderea gravitațională a petalelor unui trandafir tomnatic, traiectoria curbilinie a semnițelor de păpădie suflate de vânt, dansul fluturilor negri pe corola margaretelor albe - reflecție a unei părți din marea ”bucurie a vieții”, așa cum ne spune însuși George Goldhammer... Și exemplele pot curge aici fără oprire, tot la fel
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Referință Bibliografică: Scântei / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
au hotărât să ne arate ce suprafață maximă pot ocupa pe podea. Aproape doi metri pătrați. Fiecare. Probabil că nu am fost suficient de rapid, întrucât îl văd pe Victor ridicând plictisit din umeri și pornind către dormitor. Îi anticipez traiectoria. Trece prin mijlocul zonei de luptă. Mă reped și îl ridic în brațe. - Sunt cioburi pe jos, apuc să spun. - Da? se aude glasul lui mirat. - Da, ai grijă, zic eu și îl scot din zona periculoasă. Văzându l în
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
i-o spun, toate stările mele sufletești. Cu mult înainte de “marea descoperire” a prof.Jeffrey Jenkins, de la BYU (Universitatea Young Brigham, din SUA) el îmi putuse descrie, ca într-un joc: furia, frustrarea, confuzia, tristețea...după simplele mișcări ale mouse-lui. Traiectoriile trasate nu mai erau drepte sau curbate ușor, ci zimțate, cu întreruperi bruște. Paradoxal, cu cât aveam stări negative mai puternice, din cine știe ce motiv, mișcam mouse-ul mai lent. Mi se păruse necinstit, îmi venise chiar să plâng de supărare când
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]