690 matches
-
cu miză enormă, în mare parte câștigat, o operă care cuprinde unele dintre cele mai bune pagini scrise de B. Ziua și noaptea (1998), prezentat de autor ca prim volum al unei proiectate tetralogii, este un roman de actualitate, cu trama propriu-zis epică mai consistentă decât de obicei (se aseamănă, din acest punct de vedere, cu Animale bolnave și trimite, prin unele elemente, la Demonii lui Dostoievski), ilustrând din nou cota valorică a prozatorului, particularitățile tehnicii narative și ale universului tematic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul fiecărui cârlig/ cântă albastra privighetoare.” (Peisaj cu îngeri orbi). Poemele în proză - sau proza poetică, alegorică și poemele epicizate, cu „tramă” - continuă o linie foarte fertilă în opera lui D., desăvârșită, în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a doua, adică prin intermediul unui travesti
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
sondori, ea ascunde un secret, despre care dă seamă părul ei tuns foarte scurt : a fost arestată și condamnată la 6 luni de închisoare pentru prostituție. În aceeași perioadă, în Italia, Luchino Visconti realiza Rocco și frații săi, având o tramă asemănătoare : doi frați se bat pentru o prostituată. Dar în ce constă „prostituția” Bicăi ? Logodită cu un croitor (meserie deja dubioasă), se ceartă cu el, fuge în parc fără acte la ea, iar acolo, în vreme ce stă pe bancă, un ins
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
realizări în viață. Mândrie (1961), urmat de Post‑restant (1961), Omul de lângă tine (1962), La vârsta dragostei (1963) deschid ciclul „filmelor cu ingineri”, cum le vor numi Radu Cosașu și Lucian Bratu în Un film cu o fată fermecătoare (1967). Trama este simplă și întotdeauna aceeași : un inginer tânăr vine cu o idee, un proiect, o inovație care se izbește de rezistența la nou a unor tovarăși. Invariabil, oamenii muncii, în frunte cu secretarul de partid, îl sprijină pe tovarășul inginer
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc tramele mesianismului național, a permanenței etnice și destinului istoric românesc, a unicității și specificului autohton, își dobândește desăvârșirea stilistică în opera poetului-filosof Lucian Blaga. În timp ce Emil Cioran nu vede o altă modalitate de a intra în Istorie (cu majusculă) decât prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
floare cu noroc! / Cresc tot timpu-n grădiniță, / Mă iau fetele-n cosiță / Și băieții-n pălărie, / Cu o mare bucurie, / Cu dragoste nouă / Ca stropii de rouă!"115 Natura personificată devine, în balade, cadru evenimențial al tragismului uman; personaj-martor la trama epică, natura se supune, ea însăși, riturilor de trecere, conturând un spațiu al eternei călătorii: "Frunzuliță iarbă neagră, Du-t` pe câmp, vezi cum aleargă / Și de toată lumea-ntreabă; Și de lună, și de soare, / Și la oamenii din cale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Motivul pentru care specialiștilor nu le-a venit ideea acestei paternități rezidă în faptul că ei s-au concentrat exclusiv asupra lucrărilor de arhitectură, ignorând latura plurivalentă, cu adevărat “prolifică“, a personalității lui Alberti. Cercetătoarea descoperă urme albertiene în sofisticata tramă lingvistic literară a cărții, în cunoștințele avansate de geometrie și inginerie, în invențiile mecanice, în obsesia perspectivei și în reprezentarea cinematică a scenelor, nu mai puțin în apărarea polemică a umanismului civic pacifist. Scopul scrierii acestei cărți ar fi fost
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o reprezentare a violenței din programul de televiziune într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama, până la anulare, elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ține de firea lucrurilor: logica narativă a acțiunii și interacțiunilor violente
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este cazul UCLA (Center for Communication Policy, condus de Jeffrey Cole). Aceste studii procedează la o analiză calitativă a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței televizate; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența (Batman, X-men, Power Rangers) sau în seriale difuzate internațional, ca Texas Walker Ranger, X-files etc. Studiile constată și o tendință
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și-a dovedit relevanța și pertinența permițând stabilirea proporției categorizărilor de semnificare adoptate: acte și scene de violență „gratuită”; scene de groază; acte și scene de violență „legitimă”; acte și scene de „autoapărare”; acte și scene incluse „logic” într-o tramă narativă; violența ca joc și amuzament; actele și scenele de „exaltare” a violenței; prezența și utilizarea armelor; acte și scene care supradimensionează reprezentarea violentă a lumii, societății, grupurilor, indivizilor; acte care redau viața și pericolele care o amenință, exercitând o
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
se deschide politicienilor epocii, doamnelor ce coboară din trăsurile cu blazon (Sadoveanu, Venea o moară pe Siret, 1925)". De reținut sînt consistentele, aplicatele și nu mai puțin numeroasele trimiteri la literatura românească. Trei sînt elementele, în opinia exegetei, care interțes Trama vieții moldovenești: singurătatea, beția și ploaia, toate prezente cu asupra de măsură în poezia bacoviană. Într-o notă de subsol este descrisă în puține cuvinte clima Moldovei, una întoarsă către Levant, cu o răscruce de climate dificile, excesive - zăpadă de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și În toate liniile peisajului vast care ar fi fost cu neputință de observat și compus fără prezența ei. Ca În vulcanul cel roșu, negru și brun, care era vârful picturii murale, punctul unde convergeau toate liniile, toate perspectivele, Întreaga tramă complexă și neîndurătoare a vieții și hazardului ei, guvernat de norme riguroase, drepte ca și traiectoria sinistrelor săgeți din tolba lui Ahile. El, care, În fața Troiei, mișcându-se și Încordând arcul ucigaș (și el o combinație letală de curbe, unghiuri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a amintit din nou - ca și cele care abia se insinuau, formele anunțate pe perete, tușele minuțioase și liniile grosolane, cu vopseaua Încă proaspătă, aplicate cu degetele pe figurile deja pictate ori pe spațiile albe. Un drum lung. Exista o tramă subterană, o perspectivă fabuloasă și interminabilă, ca o buclă, care străbătea cercul frescei fără să se oprească, integrând fiecare element, legând Între ele navele care ridicau ancorele sub ploaie, orașul În flăcări de pe deal, fugarii, soldații, femeia violată și copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
manieristă, conceptualizată pe filiera lui G.-R. Hocke. Nuvela care dă titlul volumului transplantează în decor SF schema narativă din Odiseea, cu distorsiunile inerente cerute de transferul de cod literar. O excursie, pornind de la motivul călătoriei în timp, formulează o tramă detectivistă prin care sunt integrate / rescrise palimpsestic două povestiri ale lui Edgar Allan Poe. O amintire, Coborâre în ape, Autostop, Pasiune dispărând sunt texte fantastice în care punctele de fisurare a planului realist prin acceptarea unor ipoteze supranaturale (existența unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
un „el” care se desparte și apoi se unește ambiguu cu „eu”, poemele, mai ales cele din volumele antume, încep invariabil cu o linie de dialog și conțin mărci ale adresării (uneori către cititor). De multe ori, există chiar o tramă epică, uneori în stilul discursiv, colocvial-livresc al biograficului anodin al lui Mircea Ivănescu, alteori, într-un stil traklian, al simbolismului concentrat, tragic-evaziv. Se regăsesc în poezia lui D. multe dintre tehnicile optzeciste: metoda textualistă, stilul ostentativ intelectual, limbajul neologic, folosirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
structuri de suprafață" pe care le consemnează provocatoarea lucrare a profesorului J. A. Barnes: Un pachet de minciuni. Spre o sociologie a minciunii 2. Spre a ne racorda, cel puțin principial, la metodele specifice demersului sociologic și pentru a construi trama propriului nostru exercițiu analitic vom utiliza succesiunea de interogații prin care din perspectiva sociologiei comunicării Harold D. Lasswell [1970:119] descria orice tip de proces comunicativ, pe cel mincinos inclusiv: who, how, what, for what purpose to whom is it
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintre cele mai bune posibile. Pe de altă parte, însă, modelul păcatului originar se constituie ca "nucleu dur" pentru orice conduită umană păcătoasă. Să observăm, în acest sens, că succesiunea constatare › conștientizare › ascundere -› temere -› descoperire -› disculpare -› pedepsire -› stigmatizare -› execuție reprezintă "trama profundă" pe care orice scenariu judiciar modern se întemeiază. 1.3.5. Povara greșelii originare În finalul exercițiului hermeneutic pe care situația de "înșelăciune edenică" îl prilejuiește, este firesc să ne întrebăm: și totuși, CUI ÎI VA FI DE FOLOS
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
logică a principalelor momente ale organizării comunității umane de "după cădere" (filogeneza); matricea pe care se desfășoară în ultimă instanță existența fiecărui individ uman în parte (ontogeneza); cadrul în care se înscrie istoria creației individuale sau/și general umane (culturogeneza); trama profundă a întregii istorii umane trecută, prezentă și viitoare -, Biblia reprezentînd, din acest punct de vedere, cu adevărat cea mai mare "carte de înțelepciune și profeție" a umanității. O dată mai mult se poate argumenta existența unui straniu principiu holografic al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o concluzie deosebit de interesantă, faptul că în această extrem de comprimată desfășurare a consecințelor creației și, în subsidiar, a păcatului biblic, se ascunde "structura profundă" a oricărui act de devenire (acțiune) umană. O dată mai mult, așadar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
102]; etc. Asumarea, autogenerarea, cuplarea (complice, ipocrită, cooperantă, respingătoare) sînt tot atîtea situații structural-funcționale profunde (cărora li s-ar putea adăuga de către specialiști și altele) prin care receptarea minciunii ar putea fi definită. Desigur că, pornind de la cunoașterea acestei profunde trame, am putea desluși mai pertinent o serie de aspecte psihosociologice, cum ar fi bunăoară predispoziția unui subiect uman oarecare de a fi mințit. Cadrul acelorași trăsături de personalitate pe care le-am enunțat cînd am încercat să descriem tipurile de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această ecuație, tipul de atitudine care prelucrează emisia, în timp ce (neo)modernismul ar caracteriza tehnica prin care atitudinea se materializează. Acest portret, conținând liniile unor mari ambiții și proiecte, are o acoperire cu totul modestă în spațiul efectiv al versurilor. Dincolo de trama pe care mai curând o etalează/ forțează didactic decât o construiește, lirica se desfășoara în jurul unei scheme invariabile: patinare dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează o biografie fabuloasă, proiectată pe un fundal epopeic al lumii și pe o mitologie particulară în care elementul fundamental este pământul. Ca prozatoare, I. tratează îndeosebi o mare temă a literaturii moderne: recuperarea identității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
scriitorul nu urmărește atât reconstituirea în sensul consacrat, cât problematizarea. Mai degrabă ipoteze epice, romanele în chestiune vizează teme generice: sensul creației și al existenței, relația individ-putere ș.a. Autorul caută un decupaj de scene simbolice, evită ordonarea riguros cronologică a tramei epice, alternând perspectivele narative. Pentru modul său de a concepe romanul istoric sunt edificatoare Nemuritorul albastru și Vămile nopții, care pun în ecuație mai cu seamă tema puterii. Arhipelagul (1987), subintitulat „roman”, este în aceeași măsură un „jurnal de scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
de spații adecvate pentru copii, precum si responsabilitatea arhitectului În construirea unei potențiale lumi a copilului și felul În care arhitectul poate Învăța despre spațiu Împreună cu copilul, prin dialog și observație. Există multe studii și abordări care Încearcă să fundamenteze o tramă teoretică mai cuprinzătoare asupra relației dintre copii și spațiul construit. Acest articol propune o posibilă structurare a acestor metode de investigare, În două mari categorii, care vor fi exemplificate și discutate pe rând: (A) arta infantilă - reprezentarea spațiului arhitectural de către
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
despre iubire, despre condiția intelectualului, într-un dialog intertextual care trădează adesea idiosincraziile criticului literar. Capitolele poartă titluri dezvoltate, anticipând fiecare „avatar” al personajului, într-o parodie de gradul doi: Calimeros este un Don Quijote de astăzi, angrenat într-o dublă tramă: el a vorbit despre Marele Regizor - în care poate fi recunoscut Dictatorul - și se îndrăgostește de o Dulcinee impetuos-exuberantă, Magda, care e fiica unui colonel de securitate; supravegheat pas cu pas, trăiește iluzia vieții libere, are naivitatea să se creadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]