823 matches
-
ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați spre nuditate, și un dor mai mult monastic și mai mult feciorie în piepturile afectate de un crin sau iris"373. În cadrul esteticii decadente, lui Venus îi ia locul Venera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugerează împlinirea erotică. Onde este și ea un înger care are înfățișarea eternă a femeii eminesciene. În Geniu pustiu, la fel ca în Sărmanul Dionis, femeia este mai mult un simbol al diafanului. Poesis și Sofia sunt „îngeri lunatici”, „îngeri trandafirii”, sunt niște Ofelii eminesciene, simboluri ale durerii. Pentru Ioan, femeia este „prototipul îngerilor din senin”. Sofia este „o natură dulce și înțeleaptă care face pe Ioan să aibă priviri adânci și mari” care ar fi trebuit să fie o natură
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
senin”. Sofia este „o natură dulce și înțeleaptă care face pe Ioan să aibă priviri adânci și mari” care ar fi trebuit să fie o natură voluptoasă, stimulatoare, plină de mister, ca Poesis. Pentru Toma Nour, Poesis este „un înger trandafiriu”, „un geniu al durerii” care îi inspiră un straniu erotism. Pentru Toma, femeia este un centru al lumii, o ființă divinizată prin intermediul căreia are revelația propriei profunzimi sufletești, prin care se regăsește pe sine într-o altă durată. Erosul este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ibidem, p. 164): (17') Flori vii se deschideau ca ale trupului goliciuni, precum niște corsete ce lasă să se arate rotunjimea sînilor. Se-aflau acolo trandafiri galbeni ca pielea aurie a fecioarelor păgîne, trandafiri de-un roz mai pal și trandafiri ca lămîița ce străluceau ca razele de soare, erau toate nuanțele grumajilor de ambră pe care, fierbinți, îi inunda un soare lucitor. Acest schimb semantic (ibidem, p. 198) contaminează părți întregi din Paradou și face posibilă elipsa descrierii actului sexual
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai zărea, vedea piciorușul durduliu al lui Ștefan așa cum ieșea de sub macat aseară când a intrat la ei cu Marica, să-i închine pentru noapte. Piciorușul alb cu gropițe la degețelele nu mai mari ca boabele de fasole, cu călcâiul trandafiriu, atât cât se vedea la lumina candelei, i se păruse o minune, îi cuprinsese atunci căldura în podul palmei și băiețelul de doi ani l-a tras grăbit sub macat, fără ca măcar să se oprească din mișcarea neîntreruptă a suptului prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte, la masa așezată sub un
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și ascultând tăcerea. În primele zile când venise aici, îndată după terminarea războiului, tăcerea aceasta îi păruse chinuitoare. Ceruse un post în orășelul de la poalele munților care despart deșertul de podișurile înalte. Acolo, pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai la nord, chiar pe podiș. La început îndurase cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după o noapte vijelioasă. Nu-l vedea încă lămurit, dar ceața care-l aburea avea sclipiri trandafirii... Inima îi era plină de un simțământ mângâietor. " De acum începe o viață nouă! se gândea mereu cu bucurie. În sfârșit mi-am găsit calea... Au trecut șovăirile și îndoielile! De acuma, înainte"! O poftă de viață vajnică îi clocotea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sufletul său se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
păscut, așa încật ucenicia într-ale socotitului mi-o făcusem de mult. Continuam cu lucru manual, meșteșugind roți mari împletite din pănuși de porumb sau paie de grậu, ori cuseam cu acul pe gherghef adevărate grădini de margarete, butonași sau trandafiri. Nu ezitam să folosesc fiecare clipă și fiecare secundă o consideram valoroasă în pregătirea mea pentru viață. Dintotdeauna am abordat școala ca pe o problemă de voință puternică, de plăcere inefabilă, de satisfacții enorme și, mai ales, de principii. Eram
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ascuțisul tăios al timpului, ele, amintirile, mă chinuiesc amarnic. Peste pustiul inimii apune mereu soarele amintirii. Un drum... Două drumuri... Și toate sunt atật de departe!... Ce sunt în definitiv drumurile? Sunt viețile noastre, sunt rolfilmurile bucuriilor și necazurilor, sunt trandafirii ai căror spini înțeapă uneori...sunt viața mea și-a ta, și părul tău devine pe zi ce trece mai alb, tot mai alb, și mai alb... În acea dimineață, cu naivitatea unui copil care a uitat că e matur
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu una cu două. Declanșează un nou asediu. Conașule, fercheș ești, să mor dacă te mințesc, du-te la cocoana cu bochetul, să se bucure și inima ei de prințesă din povești, nu te zgârci la bani, că la mine trandafirii e și buni, și mirositori și ieftini. La Carolina nu e criză, sunt făcută numa’ din suflet! Gicu ia o mină serioasă și spune ducând halba către gură: Carolino, oi avea tu suflet mare, că ești destul de lată, ca să zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald - cu stînce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le-nnalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii sfinte mișcă a lor frunză De-argint de-asupra apei și se oglindează În fundul ei - astfel încît se pare Că din aceeași rădăcină crește O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile frumoase, Trec a soarelui copile printre aerul cel cald; A lor păr e ca și ambra, ca și crinul a lor față, Abia-atinse-s a lor umbre de o tainică roșață - Auroră trandafirie prin ferestre de smarald. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate, Florile stau ca topite, râurile limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
senin. Stejarii cei rupți sunt podețe pe râuri, Lumine de fulger cărări îi arat-, Deși cerul lasă a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marmură neagră, întinse și lungi. Pilastri de aur pe muri se coboară, Pe jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii. Prin hala cea mare cu pasure line, Ei trec și prin bolte săpate-n granit Ei intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prunc. În zori, când luceafărul de ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu pământ negru numit Ta Kemet. Acolo îi plăcuse lui Iahuben cel mai mult, mai ales că oamenii locului vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu a sa. Erau puțin mai scunzi decât cei din poporul lui Iahuben, care avea pielea trandafirie, aproape roșie. Aici nu erau palate prea mari, însă erau case bune cu bogății, era vin și bere, cântăreți pe ulițe, oameni blajini și femei îmbietoare cu ochii lungi și mijlocul subțire. Și de astă dată se vorbea că se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care putea să-i adăpostească pământul Atlantidei, îngrijite zi și noapte de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo drumul era făcut din trepte șlefuite de granit, între parapete de marmură trandafirie. Sclavul merse acum singur. Sandalele lui loviră cu sunet plăcut uriașele lespezi. Le privea, cu toate că de atâtea ori le mai văzuse. Un zid de marmură neagră înconjura curtea palatului. Muchea zidului, sus, era îmbrăcată în plăci de argint. Palatul era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
preț în toată Atlantida pentru dulceața lor deosebită și pentru puterea lor de a hrăni. Spre înălțimile mai mari erau păduri de pini și mai creșteau tufe nenumărate de ienupăr, totdeauna verzi, cum și tufe foarte înalte de iarbă-neagră înflorind trandafiriu. În aceste ținuturi muntoase și împădurite locuiau neamuri de oameni înalți ca toți atlanții, însă cu pielea mai mult brună decât roșiatică și cu părul uneori aproape galben; vorbeau alt grai decât atlanții, totuși orice atlant putea să se înțeleagă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe cerul plin de stele... „Cât‟îs di
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline de voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să-i spuie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fardată și fuma o țigară. Aceste obiceiuri nu sunt privite cu ochi buni de BdM, Liga Femeilor, care le consideră nepotrivite cu idealul nazist de feminitate germană; totuși, eu sunt băiat de la oraș: poate că fețele simple, bine spălate și trandafirii sunt tot ce trebuie la o fermă, Însă, ca aproape toți bărbații germani, eu prefer ca femeile mele să fie fardate și pudrate. Desigur, Ilse Rudel trăia Într-o lume diferită decât celelalte femei. Probabil că ea Își Închipuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
străbat văzduhul ca niște săgeți. Ele se pregătesc de plecare spre țările calde, în urma lor rămânând cuiburile triste și goale. Gospodarii satului vor ieși în curând la culesul roadelor din grădini, din vii, de prin livezi și de pe câmp. Soarele trandafiriu își pierdea din strălucirea de astă vară,dar cu toate astea cerul era senin. Mă gândeam cu tristețea specifică toamnei, la ploile reci care vor veni. Toți arborii erau triști deoarece toamna le luase hainele de împărați. Harnicile furnici se
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]