3,911 matches
-
-i contamina pe cei somatici. Cu șapte secole înainte de Cheia viselor a lui Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mine În dimineața asta ca să facem testul de determinare a sexului copilului, Însă pînă acum tot ce-am făcut a fost să vorbim despre Luke. Din fericire, toții copiii sînt În sufragerie, mănîncă sandvișuri și se uită la Teletubbies, În transă totală. (Lucru cu care Suze a fost de acord, dar doar după ce am jurat că n-o să-i spun niciodată lui Lulu.) — Nici mie nu-mi vine să cred! zic, Întinzîndu-mi larg brațele. Dar se-Întîlnesc toată ziua bună ziua, ea Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe pilot automat, ca o zombie. De fiecare dată cînd Îmi amintesc scena, Îmi vine să vomit. Erau Împreună. Erau Împreună. — Bex? Cumva, nu știu cum, am trecut de ușile de sticlă și mă trezesc stînd În picioare, Într-un soi de transă, În timp ce chelnerii mișună În jurul meu În toate direcțiile și oamenii de la mese vorbesc. — Bex, ești ok? se grăbește Suze să mă Întîmpine. Îi cad ochii pe picioarele mele dalb Înciorăpate și nu-și poate reveni din șoc. Ce naiba sînt ăștia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e nici un loc liber la masa respectivă. Luke m-a mințit. E În altă parte. E cu altcineva. Luminile puternice și zgomotul de la ceremonie Îmi zgîndăresc nervii, așa că sting televizorul. O clipă, rămîn privind absent În tăcere, apoi, ca În transă, iau telefonul și mă trezesc formînd numărul alor mei. Trebuie să vorbesc cu cineva. — Alo? În clipa În care aud glasul familiar și de Încredere al mamei, Îmi vine să izbucnesc În plîns. — Mamă, sînt Becky. — Becky! Ce faci, iubito
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de pe ochi. Elinor l-a părăsit pe Luke. Iar acum, Luke Îl părăsește pe copilul nostru. Istoria se repetă. Oare Luke Își dă seama de asta? Dacă și-ar da... dacă ar Înțelege ce face... — Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor pare că mai are un pic și face plici. — Vai, Elinor... Îmi pare rău, zic, uitînd orice ranchiună. A fost foarte drăguț din partea ta că ai trecut pe la mine, Însă acum sînt destul de obosită. Te rog treci odată pe la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sîngele În cap. Toate stresurile zilei par să se adune Într-un acces răvășitor de furie. M-am săturat. PÎn-aici. O să trimit pachetul ăsta direct Înapoi... Ba nu. O să i-l returnez personal. I-l dau chiar eu. Ca În transă, mă ridic În picioare și-mi iau haina. O s-o găsesc pe Venetia și o să pun punct final acestei povești. Odată pentru totdeauna. DOUĂZECI În viața mea n-am simțit așa un chef să fac un scandal de pomină. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui de desfacere a tehnicii delirului sunt foarte bune, dar textele lui poetice nu sunt prea grozave), deci pentru a se forța să iasă din propria lui făptură, Își propune să scrie Într-o simili-transă sau, mai exact, Într-o transă forțată, În care să nu dea voie părții raționale și coerente din el să intervină. Așa cum am și cazuri de poeți autentici, care participă la acest atelier și care, uneori, produc texte mai puțin inspirate decât cei care nu sunt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin prisma acelei părți tenebroase din ei, și nu prin prisma a ceea ce se vede. Continuarea acestui atelier de poezie oniric-delirantă va fi un altul pe muzică psihedelică: muzica va trebui să le creeze participanților un fel de stare de transă, iar ei să scrie texte, nu neapărat poezii. Ar fi posibil, de pildă, ca cineva să producă o pagină goală și pentru el acela să fie rezultatul absolut. Pot să accept și așa ceva. Ștefan Borbély: Eu aș face o distincție
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor frenezii halucinante, face obiectul unui comentariu ce dă măsura aptitudinilor de critic de poezie ale lui D. Apropiindu-se și de dramaturgie, criticul detectează în „temele-obsesii” din unele piese ale lui Horia Lovinescu o sursă existențialistă. Cea mai surprinzătoare
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
După șapte interviuri cu regizorul Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori în care F. găsește formule sugestive pentru a-i caracteriza: Eliza Petrăchescu, care impresiona prin vocea ei „cu inflexiuni de violoncel”, Maria Botta, care „juca în transă, ca hipnotizată, care cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic-tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit”, Emil Botta, al cărui demers actoricesc ținea „discret ascunsă poezia”, Mircea Constantinescu, actor cu roluri de mici dimensiuni, din fiecare
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
temă raportul scriitorului cu scrisul, D. a tratat poetic inserția creatorului în universul ficțional instituit de limbaj. A experimentat toate atitudinile poetice cunoscute: romantismul gesturilor simbolice, clasicismul formelor disciplinate, barocul căutărilor proteice, intelectualismul ermetizat prin aluzia livrescă și conceptualizarea trăirilor, transa mistică. În prima etapă a creației sale, sub influența baladei romantice germane și a prietenului Radu Stanca, baladist modern, a cultivat mai ales tema metamorfozei în formă baladescă. Această etapă, depășită, a creației sale va fi cel mai lesne receptată
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
pierdere, ca o iubire (1976) și Reverberata (1978) continuă pe linia subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei, condamnată la dăruire îndoit, ca poetă și ca
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
este și a mea. La drept vorbind, ieșit dintr-un popor al cărui blestem e mediocru (dar totuși blestemat) - eram făcut pentru a intui blestemul prin excelență. Cît îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O microproză erotică, estet
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
este o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfârșit - să apară subiectul propriu-zis al textului. Ceea ce o interesează pe dna Zerlendi este enigma soțului ei, „tainele” despre care el Îi vorbea. Naratorul face doi pași În loc de unul spunându-și că e vorba de „cazurile de «moarte aparentă», de transă yoghinică, de levitațiune, incombustibilitate sau invizibilitate”. Un autor clasic pentru enumerarea sa e Patañjali, iar pentru cititorii săi, cei care ținuseră minte (și recunoșteau acum), Însuși Eliade, cel din Folclorul ca instrument de cunoaștere: „Foarte greu de explicat cuiva care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prin care Întregul univers i se prezintă, continuu și rămânând lucid, transformat. Meditația din acea noapte fiind asupra focului 1, caracterul schimbător al materiei și obiectelor constituie fundalul unor descrieri În care totul se poate reuni, experiența yoghinică veritabilă și transa halucinatorie, extazul narcotic și manierismul literar. O vie și poetică experiență a de-limitării (cu parțial rilkeanul „răspunzând parcă dorinței mele de a le privi, lucrurile”), care deocamdată se mărginește la câteva indicii (Zerlendi vede nu prin ziduri, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ton moralizator. Interesantă este Micul lustragiu, unde în viața banală a unui băiețel se deschide o breșă onirică: o halucinație al cărei personaj este tatăl său mort. În Vadul negru se asistă la o încercare ratată de sinucidere, trăită în transă de protagonist, tematica fiind complicată cu motivul pseudofolcloric al locului rău. Captivantă ar fi putut să fie, prin sugestiile livrești, Omul care și-a împușcat umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un sublocotenent care urma
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
umbratilul: „În astă-seară / umbrele altfel coboară. // Pasul lor moale. // Când răsare luna / sosesc câte una. Nu le auzi, parcă e toată / lumea de câlți sau de vată”. După definiția lui Eugen Simion, poetul, „bolnav de suavități” și aflat în perpetuă transă, descoperă minunea mai ales acolo unde semenii săi nepoeți nu văd nimic ieșit din comun. De altfel, a revela miracolul cotidianului și al obișnuitului, a „insolita” banalul este o veche misiune a poeților. U. o preia cu uneltele sale în
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
oraculare, precum și prin sistematizarea datelor comparate de antropologia culturală, în special a celor de etnopsihologie și psihiatrie transculturală (M. Eliade, H. Ellenberger, E. Kraepelin, Y. Pelicier, H. Ey, M. Sendrail, A.V.S. De Reuck și R. Porter). Extazul șamanic și transa oraculară au constituit primele manifestări culturale, dar și primele „modele de comportament” ale nebuniei ritualizate și cu o funcție socială bine precizată. În această accepțiune, „nebunia” este „poarta de trecere” într-o „altă lume”. O lume a misterelor, a miracolului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de opiu, cel mai cunoscut și folosit în medicină este morfina. Opiaceele produc o stare de liniște, sentimentul de „bine” general, fizic și psihic, desprinderea de realitate, destindere musculară, distanțare de orice fel de preocupări, tensiuni psihice emoționale, stări de transă onirică etc. Din America provine alcaloidul cocaina, extrasă din frunzele de coca, drogul sacru al incașilor, utilizat în Europa inițial de P. Mantegazza și, ulterior, și de S. Freud, pentru efectele sale antidepresive și euforizante, ca anestezic, excitant intelectual și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și evoluția clinică tranzitorie, legate de un anumit regim de integrare funcțională a conștiinței identității și comportamentului motor al bolnavului respectiv. Acestea sunt următoarele: - amnezia psihogenă, - fuga psihogenă, - personalitatea multiplă, - somnambulismul, - depersonalizarea. Tulburările disociative atipice trebuie considerate ca „stări de transă” sau de „exaltare mistică” consecutive unei inducții sugestive (ședințe de spiritism, îndoctrinare fanatică, aderarea la secte, detenție, brain washing etc.). La cele de mai de mai sus, E. Régis adaugă tulburările de conștiință de tipul „stărilor crepusculare” descrise și de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
probleme deosebite și mai ales, impune o redefinire a acesteia. Încă din opera lui Platon (Charmides, Gorgias, Protagoras, Banchetul, Legile) remarcăm faptul că Socrate făcea distincția între „nebunia culturală”, considerată ca un „dar al zeilor”, o stare de „inspirație poetică”, „transă oraculară”, „eresul” sau „entuziasmul bachic” și nebunia ca boală - tulburare a minții care ține de sfera medicală. Dar, odată cu aceasta din urmă, Socrate aduce în discuție și „latura socială” a nebuniei subliniind „periculozitatea antisocială” a actelor de conduită ale bolnavilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
queue pour la bastonnade. Qu’est-ce qu’il se passait après cette longue attente? Quand c’était mon tour je restais dans la chambre pleine de spectateurs - soldats et gradés ensemble - et je me suis soumis au rituel comme en transe. Au dixième coup, je n’ai plus résisté. J’ai poussé un cri... Ces témoignages sont importants parce que les auteurs, des scientifiques ou des écrivains, bien que marqués par l’humiliation et les émotions qui les avaient accompagnés, gardent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]