1,267 matches
-
o distincție Între simple convenții - aranjamente provizorii sau pur utilitare - și convenții instituționale sau instituții; acestea din urmă se legitimează și sunt justificate printr-un principiu fondator general, și nu În termenii interesului reciproc. Ele se Întemeiază pe rațiuni ce transcend sistemul social, „extra-sociale”, ce pot lua „diferite forme, de la strămoși sau Dumnezeu la Rațiune sau Natură Umană” (Mihăilescu, 2004:50). Instituțiile dispun de justificări sociale care le legitimează. „Avem de-a face cu o convenție instituțională atunci când, la Întrebarea „De ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de vicepreședintele unei firme atunci când s-a referit la legăturile consistente, de tip alianță, cu un furnizor. De altfel, vulnerabilitatea relației este dată tocmai de această fundamentare imanentă și empirică a Încrederii fără a apela la principii asiguratorii, contractuale, ce transcend relația propriu-zisă. De asemenea, pe lângă interesul economic reciproc, În istoria relației intervin ceea ce Swedberg numește „interese sociale”. Toate acțiunile sociale, incluzându-le pe cel economice, sunt infuzate de „motive umane centrale”, cum ar fi „sociabilitatea, aprobarea, statusul și puterea” (Granovetter
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și se constituie În modele teoretice cu grad mai mare de izomorfism față de patternurilor reale de cooperare Între actori decât piața concurențială sau integrarea ierarhică, fiindcă explică deopotrivă structurile intra și interorganizaționale de producere a cooperării social-economice. În plus, câmpurile transcend clivajul public - privat, deoarece organizațiile comerciale private funcționează În baza instituirilor și autorizărilor publice. În microcercetarea Întreprinsă, câmpul este acela al sectorului de export, dar nu putem spune că aparține În totalitate sferei private sau că avem de-a face
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În canonul gândirii politice de tradiție europeană 44, trupulxe "„corp", reproducerea, îngrijireaxe "„îngrijire" copiilor și alte responsabilități pentru familiexe "„familie" sunt percepute ca feminine. Consecința acestui tip de gândire este că femeile pot deveni actori politici doar în măsura în care reușesc să transcendă aceste roluri. De exemplu, în Republicaxe "„Republica" lui Platonxe "„Platon", femeile primeau un rol politic activ dacă se desființa familiaxe "„familie". Abia atunci ele aveau acces la spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public" al libertății. Doar cei ce se pot ridica
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
liberal, ținând cont că în liberalismxe "„liberalism" este complet legitim autointeresul. Acest tip de etică prescrie un devotament necondiționat pentru familiexe "„familie" și pentru sprijinirea activității publice bărbătești. Într-un fel, femeile sunt considerate superioare moral bărbaților, fiindcă etica lor transcende interesul egoist. Ele sunt agenții educației morale (apud Bălcescuxe "„Bălcescu,Nicolae"), din cauza capacității de jertfire. În calitate de „mume de familie”, femeile educă moral națiunea. Liberalii români au omagiat „femeia Madonă” a cărei puterexe "„putere" vine din iubire: „Ea este o «ființă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
femeia în urmă; după cum mergeau bunicile noastre, nici femeile să meargă înainte, și bărbații în urmă, după cum merg azi - din nefericire: ci mână în mână, pentru fericirea și binele comun.” (Ianculescu, apud Mihăilescu, 2002, p. 153) Cauza comună a femeilor transcende alte tipuri de afilieri. În același timp, evident este faptul că, la nivel normativ, concepția despre relațiile de gen este una partenerialăxe "„parteneriat" și nicidecum una hegemonicăxe "„hegemonic" (matriarhalăxe "„matriarhală"), așa cum susține antifeminismul preventivxe "„antifeminismpreventiv" în România tuturor vremurilor. Una
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
publică poate conduce la un risc major referitor la acțiuni de profunzime în privința exercitării drepturilor. Indiferent de diversitatea abordărilor feministexe "„feminist" și de diversitatea intereselor femeilor, problema dreptății în sfera publică și în cea privată reprezintă un interes general care transcende diferențele. Ideea intervenției statului este acceptată doar de către liberalismulxe "„liberalism" bunăstării generalexe "„liberalismulbunăstăriigenerale" sau, cum mai este numit, de către liberalismulxe "„liberalism" de stângaxe "„liberalismuldestânga" (vezi Isaacxe "„Isaac,Jeffrey", 2003), inclusiv de către acest tip de feminism liberal. Feminiștii atașați acestui tip
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
evolua spre un liberalismxe "„liberalism" democrat” (Ștefaniaxe "„Mihailescu,Ștefania" Mihăilescu, Lexicon feminist, 2002). Relațiile între feminismul socialist și cel liberal au fost rareori antagonice, dată fiind credința lor comună că a fi feministăxe "„feministă" înseamnă asumarea unei identități politice care transcende alte apartenențe. Un moment conflictual a intervenit totuși între asociația feministelor liberale Drepturile femeii (rezultată în 1913 din transformarea asociației Emanciparea femeii, condusă de Eugenia de Reuss-Ianculescuxe "„deReus-Ianculescu,Eugenia") și asociația feministelor socialiste, Cercului feminin socialist. Prima asociație, cea de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
dramatic și relațiile parentale. Maternitateaxe "„maternitate" și paternitateaxe "„paternitate", din alegeri personale, devin obligații politice. În aceste condiții, unii oameni realmente ajung să delege celui care e ales problema responsabilității pentru creșterea copiilor 37. Concluziile analizei rezultatelor unei asemenea politici transcend granițele unei societăți anumite: „Lecția fundamentală a politicii demografice românești, a cărei piesă centrală a alcătuit-o recriminalizarea avortului, este aceea că legea trebuie să protejeze avorturile sigure. Dosarele istorice comparative ale mortalității materne în țările în care avortulxe "„avort
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și simbolice îl menține, iar combaterea lor îl lezează, dar nu-l desființează. Poate fi identificat statistic, dar nu în fiecare caz în parte. Patriarhatulxe "„patriarhat" nu intră în competiție cu alte relații de dominare, ci este una care le transcende și intersectează pe toate, chiar și democrația politică. Chiar și atunci când ajung în politică, femeile reproduc de obicei modelul, îl perpetuează și îl legitimează. Modelul se reproduce, devine componentă a tuturor ideologiilor, conviețuiește cu societatea tradițională, cu capitalismul și comunismul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
că, fără astfel de politici, este greu de imaginat schimbarea stării de fapt. 3.3.2. Patriarhatul „de stat”tc " 3.3.2. Patriarhatul „de stat”" Patriarhatulxe "„patriarhat" de statxe "„stat" se referă și la relațiile de gen, dar le transcende fiindcă relevă în chip substanțial și relația stat-cetățean. Bărbații s-au dovedit „fii favoriți” ai statului în etapa de tranziție. Industria de statxe "„stat", redusă la câteva mari companii naționale, precum și administrația, dă forma patriarhatului de stat: cel din sectoarele
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu consider feminismul doar o teorie 2, ci în mod esențial și o ideologiexe "„ideologie" a emancipării femeilorxe "„ideologieaemancipăriifemeilor" dintr-un statut inferior. Ideologia feministă nu poate să fie substituită de nici o alta, deoarece, prin dimensiunea sa antipatriarhală,xe "„patriarhal" transcende agenda directă a liberalismului sau social-democrației. Chiar dacă feminismul își asumă uneori liberalismulxe "„liberalism"3 sau socialismulxe "„socialism"4, inamicul său rămâne prin excelență patriarhatulxe "„patriarhat", așa cum pentru liberali (de stânga, centru sau dreapta), inamicii comuni sunt colectivismulxe "„colectivism", dirijismulxe "„dirijism
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în măsură să justifice. Marcel consideră că revelația este în esență ceea ce nu poate fi găndit, iar problema lumii se reduce în ultimă instanță la problema revelației. Valoarea și semnificația supremă a afirmațiilor religioase constau tocmai în faptul că ele transcend orice reflecție. Marcel pledează pentru imposibilitatea unei determinări obiective sau noționale a conținutului spiritual al Lumii. Lumea rămăne „din punctul de vedere al cunoașterii metafizice locul incertitudinii, imperiul posibilului, ea rămăne contingentă în raport cu găndirea religioasă”. Potrivit lui Marcel, existența nu trebuie
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
un moment dat în viitor, poate peste un deceniu sau două, este posibil ca economia și comunitatea cibernetică asiatice să se extindă mai mult decât cele americane. Și ceea ce este mai important, revoluția informației creează comunități și rețele virtuale care transcend granițele naționale. Corporațiile transnaționale și actorii neguvernamentali (inclusiv teroriștii) vor juca un rol tot mai important. Multe dintre aceste organizații vor deține ele însele putere blândă, atrăgând cetățeni în coaliții dincolo de granițele naționale. Politica va deveni atunci în parte o
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
hierofaniei presupune o alegere mai mult sau mai puțin evidentă, o singularizare. Detașarea hierofanică se realizează numai În raport cu restul (care Înconjoară obiectul, dar și cu obiectele Însuși; continuând să rămână ceea ce este, acesta dobândește o nouă dimensiune, a sacralității). Sacrul transcende lumea vizibilă și În același timp se manifestă În și prin ea, Îi infuzează realitatea, viața. El nu se realizează niciodată total și perfect adecvat, după cum nici profanul nu se lasă complet transformat În sacru. Față de sacru, omul manifestă o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
constituție stabilă și regimurile non-liberale. Această distincție apare, de obicei, cu referire la o diversitate de caracteristici instituționale asociate cu democrațiile liberale. Totuși, această distincție nu mai este valabilă când teoria liberală este reformulată ca tendință macroistorică sau sistemică, ce transcende orice stat (Cederman, 2001; Harrison, 2002). Potrivit acestei perspective, statele ființează pe o axă graduală, și oricare stat se poate apropia, în cel mai bun caz, de idealurile liberale. Exprimându-ne în termenii lui Wendt, democrațiile liberale nu sunt kantieni
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
locuri, cartiere, situri, teritorii, moduri de viață, meșteșuguri, corporalitate, limbi, media, planetă, fonduri marine, umanitate... Proliferare care se potrivește cu teritorializarea lor: obiectele obișnuite și anonime, arhitecturile fără arhitect din regiuni particulare se amestecă de acum cu operele renumite care transcend națiunile și culturile. • Înscrierea și clasarea în patrimoniul istoric național Statul dobândește lucruri sau bunuri care îl preced și sunt moștenite din trecut. el le selecționează după criterii va-riabile în cursul timpului: interes național, estetic, artistic, istoric sau popular. Din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult prea intransigente. Sacrificiul era necesar în societățile arhaice, de aceea uciderea fetei devine un act public al cărui efect este absorbirea unei voințe contrare. Apiu a încălcat încrederea oamenilor, era nevoie, prin urmare, de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naivității colective, cea de-a doua ne descoperă o lume care mai are resurse să discearnă binele de rău și nu e dominată de un scepticism nihilist, dincolo de slăbiciunile morale ale celor ce ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mult prea intransigente. Sacrificiul era necesar în societățile arhaice, de aceea uciderea fetei devine un act public al cărui efect este absorbirea unei voințe contrare. Apiu a încălcat încrederea oamenilor, era nevoie, prin urmare, de o moarte simbolică, care să transceandă spre perfecțiune.856 „Castitatea și moartea devin astfel echivalente, ambele se orientează spre chintesență.” 857 Povestirea inserează conotații religioase: „așa cum Hristos și-a sacrificat umanitatea pentru a salva lumea, tot astfel procedează Virginius, sacrificându-și copila pentru a-i păstra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conferă unitate și legitimitate în reprezentare (xe "Butler"Butler, 2000, pp. 13-28). Potrivit lui xe "Butler"Butler, o altă „ficțiune fondaționalistă” este și presupunerea că termenul femei denotă o identitate comună. Acesta nu este exhaustiv, în ciuda faptului că o persoană nu transcende particularitățile genului; „nu este întotdeauna constituit coerent sau uniform în diferite contexte istorice; el se intersectează cu alte moduri indentitare constituite discursiv - rasiale, de clasă, etnice, sexuale sau regionale” (xe "Butler"Butler, 2000, pp. 15-16). Așadar, având în vedere că
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
el curge, de la trecutul infinit către viitorul infinit, același În tot universul, fără vreo legătură cu ceea ce se petrece de fapt. Schimbările se măsoară În unități de timp, dar timpul se presupune a avea o semnificație și o existență care transcend orice proces particular de schimbare În univers. În noua paradigmă cuantică, această perspectivă asupra timpului este la fel de incorectă precum imaginea newtoniană asupra spațiului. În noua fizică, timpul nu are o semnificație absolută. Nu există timp În afara schimbării. „Timpul este descris
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]