1,736 matches
-
model explicativ pentru cunoașterea religioasă, tradiția fenomenologică inaugurată de Edmund Husserl s-a dovedit cea mai rodnică. Făcând analiza conștiinței interne a temporalității (Zur Phänomenologie des inneren Zeitbewußtsein), Husserl este în căutarea originii nediferențiate a unității experienței umane în ego-ul transcendental. Există însă o dificultate majoră datorată metodologiei husserliene: obligația de a investiga câmpul antepredicativ cu instrumentele limbajului categorial. Neomogenitatea a două registre, cel afectiv - indicat în protologia percepției de conceptul „impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și marca umanității. În Paradis, comuniunea între Adam și Eva nu îmbrăcase haina tăcerii. Dialogul era încă dinaintea căderii modalitatea de exprimare a dragostei. În condiția postlapsariană, limbajul omenesc, limitat la o funcție strict repertorială, își menține o secretă dimensiune transcendentală. Vorbind despre verbum cordis (sau verbum interius, sau verbum mentis), Augustin punctează dimensiunea hristologică a limbajului inseparabil legat de gândire. Dacă sensul oricărei expresii lingvistice este contextual, Augustin cunoaște și tehnica eliminării semnificațiilor parazite, care sufocă adesea speciile dialogului (între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani așa numitei „meditații transcendentale” (constând într-un exercițiu de vidare a intelectului de orice reprezentări pentru dobândirea unei stări generale de pace, calm și fericire; toate însă în absența unei conversații a minții cu Dumnezeu). Nu avem, din păcate, detalii despre identitatea precisă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelegerea ca interiorizare și absorbție a sinelui în viața veșnică a Cuvântului; pentru a înțelege însă consecințele acestui polinom hermeneutic, trebuie să percepem multiplele acorduri între textul și Cuvântul scripturistic. Cum se articulează consensul semantic în interpretarea și restituirea unității transcendentale a Bibliei? Pentru primii creștini, Scripturile erau un ansamblu organic ieșit din pântecele nevăzut al Bisericii. Ca revelație, Scripturile sunt opera lui Hristos. Ca autor al revelației, El se întrupează în cuvintele Scripturii (II Timotei 3, 16); ca exeget, El
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un text original la care exegeții pot face un ultim recurs? Dincolo de controversele istorice care privesc tradiția manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar. În practica interpretării, această disponibilitate a Scripturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adoptăm; de fapt, nici nu putem face altfel. Dar cum rămâne atunci cu autonomia individuală? Iar dacă respingem ideea unei path dependency (un determinism al trecutului), atunci nu revenim la punctul de plecare al societății moderne, autoinstituită (deci fără fundament transcendental), contractuală? Nu cumva comunitarismul este de fapt un asociaționism? Noțiunea de religie civilă, amintită în secțiunea precedentă, a părut să ofere, cel puțin în Statele Unite (unde, o știm de la Tocqueville, multitudinea de Biserici concurente și angajate în proiecte utilitariste elimină
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nostalgic al „comunelor” hippie din anii ’60); Robert S. Fogarty, Dictionary of American Communal and Utopian History, Greenwood Press, Westport, 1980; Michael Fellman, The Unbounded Frame: Freedom and Community in Nineteenth Century American Utopianism, Greenwood Press, Westport, 1973; Francis Richard, Transcendental Utopias: Individual and Community at Brook Farm, Fruitlands, and Walden, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1997; Frances Bartkowski, Feminist Utopias, University of Nebraska Press, Lincoln, 1989; Dolores Hayden, Seven American Utopias: The Architecture of Communitarian Socialism, MIT Press, Cambridge, Mass
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
celor zguduiți”, o posibilă experiență comună de durere și pierdere ce s-ar putea constitui prin meditația morală asupra tragediei Primului Război Mondial. Patoțka spera să se poată naște astfel o morală seculară a continentului, în care rolul ocupat îndeobște de referința transcendentală să fie jucat de suferință și oroarea față de atrocitate. Din păcate, s-ar părea că a mai fost „nevoie” de un război mondial pentru declanșarea acestui proces. 10. Povestea Congresului este fascinantă și complexă, nu poate fi decât schițată aici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cele spuse de Kant? Prima privește interpretarea și conflictul interpretărilor, cea de-a doua actualitatea mesajului. Încercări de a răspunde la aceste întrebări leagă cele zece studii reunite în acest volum. Sunt discutate atât teme ale filosofiei teoretice (relația filosofiei transcendentale cu fundamentele metafizice ale științei naturii, conceptul kantian al cunoașterii și al științei naturii, semnificația considerațiilor lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii), cât și ale filosofiei practice (raportarea analizei kantiene a fundamentelor moralității la rațiunea comună, rigorismul moral, idealul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legată în mod firesc de evaluarea unor interpretări alternative și nu o dată de angajarea în discuții asupra conflictului interpretărilor. Oricine încearcă să stabilească care a fost poziția lui Kant într-o problemă, fie ea relația metafizicii naturii corporale cu filosofia transcendentală și cu știința matematică a naturii din vremea sa, fie dreptul oamenilor de a minți cu intenții bune, nu se va putea limita la studiul textelor relevante ale filosofului. Va fi necesar ca el să-și confrunte concluziile cu punctele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofiei în cultura românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. În sfârșit „Ideea kantiană a luminării” din volumul Filosofia practică a lui Kant, Editura Polirom, 2000, este un text preluat aici fără modificări. O formă prescurtată a primului studiu, „Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii” a apărut în Revista de Filosofie, 3-4/2004. Îmi face plăcere să exprim și pe această cale mulțumiri unor colegi care m-au ajutat în diferite feluri. Alexandru Boboc și Cristian Hatu mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv - „Principiile metafizice ale teoriei virtuții”, a doua parte a Metafizicii moravurilor CUPRINS 1.Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii 2. Știința naturii și legile științei 3. Două concepte ale cunoașterii 4. Idei regulative ca principii ale cercetării 5. Despre rațiunea morală comună 6. Un sens al rigorismului moral 7. Idealul moral al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morală comună 6. Un sens al rigorismului moral 7. Idealul moral al lui Kant 8. Kant în cultura filosofică românească 9. O posibilă discuție între Blaga și Kant 10. Ideea kantiană a luminării Bibliografie Publicații ale autorului despre Kant FILOSOFIA TRANSCENDENTALĂ ȘI PRINCIPIILE METAFIZICE ALE ȘTIINȚEI NATURII Nume mari din tradiția exegezei operei lui Kant, ca și comentatori mai recenți, sunt de acord că două interese au stat în centrul preocupărilor filosofului, în perioada numită precritică: cel pentru analiza unor concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant curs acestor interese? Care este relația dintre întemeierea kantiană a metafizicii și elaborarea principiilor metafizice ale științei matematice a naturii? Răspunsul la prima întrebare este simplu. Legitimarea metafizicii ca știință a fost înfăptuită de Kant prin elaborarea filosofiei sale transcendentale, expusă în Critica rațiunii pure (prescurtat CRP) și în Prolegomene (prescurtat Pr.), iar cercetarea fundamentelor metafizice ale științei naturii a fost întreprinsă în mod sistematic în lucrarea Principiile metafizice ale științei naturii (prescurtat Pmsn). Această din urmă lucrare apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare.) Metafizica naturii este alcătuită, la rândul ei, din filosofia transcendentală și din fiziologia rațiunii pure. În filosofia transcendentală, intelectul și rațiunea se raportează la „obiecte în genere”, în fiziologie la „obiecte date”. Filosofia transcendentală formulează condițiile posibilității experienței, care sunt în egală măsură condiții ale cunoașterii naturii corporale și a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare.) Metafizica naturii este alcătuită, la rândul ei, din filosofia transcendentală și din fiziologia rațiunii pure. În filosofia transcendentală, intelectul și rațiunea se raportează la „obiecte în genere”, în fiziologie la „obiecte date”. Filosofia transcendentală formulează condițiile posibilității experienței, care sunt în egală măsură condiții ale cunoașterii naturii corporale și a celei sufletești. Condițiile experienței în genere sunt condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare.) Metafizica naturii este alcătuită, la rândul ei, din filosofia transcendentală și din fiziologia rațiunii pure. În filosofia transcendentală, intelectul și rațiunea se raportează la „obiecte în genere”, în fiziologie la „obiecte date”. Filosofia transcendentală formulează condițiile posibilității experienței, care sunt în egală măsură condiții ale cunoașterii naturii corporale și a celei sufletești. Condițiile experienței în genere sunt condiții ale posibilității obiectelor experienței. În exprimarea caracteristică a lui Kant, principiile oricărei experiențe posibile sunt legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atenția asupra distincției dintre fizică rațională (physica rationalis) și știința matematică a naturii, numită pe atunci și fizică generală (physica generalis)2. În Cuvântul înainte la Pmsn, autorul revine asupra unora dintre aceste distincții. Kant precizează încă o dată că „partea transcendentală a metafizicii naturii” nu se raportează la obiecte determinate ale experienței, ci formulează condițiile posibilității experienței în genere, legile universale ale naturii. În măsura în care se ocupă de obiecte date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu se raportează la obiecte determinate ale experienței, ci formulează condițiile posibilității experienței în genere, legile universale ale naturii. În măsura în care se ocupă de obiecte date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii gânditoare deoarece principiile transcendentale vor fi aplicate la două genuri diferite de obiecte. În acest sens, Kant distinge între filosofia transcendentală, ca „metafizică generală a naturii”, și „metafizica specială a naturii”3. Spre deosebire de natura corporală, Kant apreciază că natura gânditoare (sufletul) nu poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale naturii. În măsura în care se ocupă de obiecte date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii gânditoare deoarece principiile transcendentale vor fi aplicate la două genuri diferite de obiecte. În acest sens, Kant distinge între filosofia transcendentală, ca „metafizică generală a naturii”, și „metafizica specială a naturii”3. Spre deosebire de natura corporală, Kant apreciază că natura gânditoare (sufletul) nu poate să devină obiect al unei științe. Și anume deoarece obiectele simțului intern nu pot fi construite în intuiție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a priori a naturii gânditoare, așa cum există una a naturii corporale, rezultă că exemplele care oferă semnificație conceptelor și principiilor pure ale intelectului vor trebui luate din știința naturii corporale. Iată de ce generalitatea mai mare a categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale nu implică extinderea acestora într-un domeniu mai larg de obiecte ale experienței. În Pmsn, Kant își propune elaborarea metafizicii speciale ca parte pură a fizicii, ca „fizică pură”4. Autorul apreciază că în domeniul cunoașterii naturii corporale este important
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cum sunt cele de materie, mișcare, umplerea spațiului sau inerție. Ei postulează de obicei asemenea concepte și principii fără a le cerceta însă sursele a priori 6. Ce spune Kant despre relația dintre metafizica generală și cea specială, dintre filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii? Afirmația care revine în cartea sa este aceea că princpiile metafizice ale științei naturii sunt elaborate prin „aplicarea” conceptelor și principiilor pure ale intelectului noțiuni empirice de materie 7. Tabela categoriilor este schema care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
demonstrație trebuie „împrumutat” (entlehnt) un enunț al metafizicii generale. În tradiția mai veche a exegezei kantiene, caracterizarea dată de autorul Pmsn relației dintre metafizica generală și cea specială, potrivit căreia principiile celei din urmă sunt formulate prin aplicarea principiilor filosofiei transcendentale noțiunii de materie și constituie exemple in concreto ale acestora, a fost socotită neproblematică și nu a constituit obiect de discuție și de controversă. Apreciată drept un produs oarecum secundar al aplicării categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale, scurta lucrare publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aplicarea principiilor filosofiei transcendentale noțiunii de materie și constituie exemple in concreto ale acestora, a fost socotită neproblematică și nu a constituit obiect de discuție și de controversă. Apreciată drept un produs oarecum secundar al aplicării categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale, scurta lucrare publicată de Kant în 1786 nu a atras în mod deosebit atenția și interesul comentatorilor. Ernst Cassirer, în cunoscuta lui monografie consacrată lui Kant, o califică drept o nouă schiță a filosofiei naturii a lui Kant; referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
proporționalității cauzei și efectului și legea egalității acțiunii și reacțiunii - drept întipăriri speciale (bestimmte Ausprägungen) ale principiilor sintetice generale ale relației.”8 Și cu asta autorul trece mai departe. Expresii ca „aplicații”, „exemple in concreto” sugerează faptul că, elaborând filosofia transcendentală, Kant ar fi urmărit să stabilească acele condiții care fac posibilă experiența, altfel spus cunoașterea noastră despre fapte în genere. Ulterior, prin „aplicarea” categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale, Kant ar fi formulat principiile metafizice ale științei naturii. Metafizica specială s-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]