5,746 matches
-
dureros, sunt forme de autoflagelare, de autocondamnare și de ispășire, ale unei structuri psihologice masochiste. Jurnalele de creație ale fiecărui roman important, pline de grafice ale redactării dificile, cu nopți pierdute, tăieturi în text ca în propriul trup, așteptări sterile, transcrieri și retranscrieri, stau mărturie. Ele reflectă foarte bine plăcerea durerii creatoare.
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
destine, istorie" pe care o făceam pe atunci la Radio ,Europa Liberă", convorbirea cu Augustin Buzura fusese înregistrată mai înainte cu aproximativ două săptămîni, la București, în biroul lui de la Fundația Culturală Română, al cărei președinte era în acel timp. Transcrierea înregistrării sonore a fost făcută de redactia revistei România literară, iar textul a fost revizuit stilistic de Augustin Buzura și de mine. Desene de Mihaela Șchiopu. (M.I.) Mircea Iorgulescu: Invitatul emisiunii de astăzi este Augustin Buzura, unul dintre cei mai
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
creiază" sau ,ideia", în loc de ,creează" și ,ideea"? Sunt convins că Sadoveanu însuși ar fi actualizat ortografia, după cum o dovedesc numeroasele sale preocupări academice în acest domeniu. Exista însă o soluție foarte la îndemână pentru editori: să adopte principiile filologice de transcriere a textului sadovenian, enunțate de Cornel Simionescu în prefața ediției sale critice. Altfel, în ciuda acestor imperfecțiuni de editare, volumul de texte inedite este o încântare pentru sadovenienii obișnuiți (din păcate, din ce în ce mai puțini) și o mină de aur pentru sadovenologi (și
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
modernismului. Aceasta e partea socială. Sensul negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
2 maini să ținem, 2 ochi să vedem, 2 urechi să auzim, dar de ce ne-a dat o sg inima? Pt că pe cealaltă i-a dat-o altcuiva că tu să o găsești?; Te iubesc pt k exiști? ? , cu transcrierea substitutivă a literelor cu diacritice ? ?itzi voi fură un minut shi te voi iubi o viatza? ? și chiar cu destule erori de ortografie ? ?din ochii lacrimi i-ti vor curge?. În cele ce urmează, mă voi referi în primul rînd
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
moral-intelectual al densității, complexității și clarității. Experiența românească și cea a exilului, dezamăgirile ori bucuriile personale, diversele episoade ale inserției într-o nouă lume, fără pierderea vechii identități: toate sunt trecute pe hârtie, în românește, cu o enormă dificultate a transcrierii. Rescrierea aceasta a vieții - la propriu și la figurat - secătuiește și împlinește, într-un dublet pe care îl cunosc și îl experimentează, cu fiecare filă, toți creatorii adevărați. Scrisul fiind cu totul altceva, orice altceva decât o umplere vioaie și
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață care vine/ te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile Floricăi Madritsch Marin se destăinuie în chip de descântec denotativ și transcrieri de vise, ca și cum poeta și-ar exorciza demonii unor amintiri corozive și urâtul prin autoidentificare și ultimatumuri. Floreta nu cruță sinele din oglindă, și nici eul privat, nocturn sau diurn, omologat în arena socială: ,ce atac frumos, ce superbă mișcare
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
de stabilirea textului după norme filologice moderne. Întrucât limba și ortografia lui B. P. Hasdeu erau îndatorate unei epoci neașezate, când se scria după alte reguli decât ale noastre din 1986 sau de astăzi, a fost adoptată modalitatea interpretativă de transcriere, care a luat timp îndelungat de cugetare și de aplicare. Stancu Ilin explică pe larg în nota editorului la primul volum cum a procedat și specialiștii domeniului au apreciat caracterul judicios al transcrierii filologice. Z. Ornea a elogiat acuratețea restituirii
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
astăzi, a fost adoptată modalitatea interpretativă de transcriere, care a luat timp îndelungat de cugetare și de aplicare. Stancu Ilin explică pe larg în nota editorului la primul volum cum a procedat și specialiștii domeniului au apreciat caracterul judicios al transcrierii filologice. Z. Ornea a elogiat acuratețea restituirii și fidelitatea cu care sunt respectate criteriile transcrierii interpretative, într-o cronică a edițiilor publicată la timpul potrivit și reluată în volumul său Interpretări (Ed. Eminescu, 1988, p. 209-214). Tot acolo, Z. Ornea
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
și de aplicare. Stancu Ilin explică pe larg în nota editorului la primul volum cum a procedat și specialiștii domeniului au apreciat caracterul judicios al transcrierii filologice. Z. Ornea a elogiat acuratețea restituirii și fidelitatea cu care sunt respectate criteriile transcrierii interpretative, într-o cronică a edițiilor publicată la timpul potrivit și reluată în volumul său Interpretări (Ed. Eminescu, 1988, p. 209-214). Tot acolo, Z. Ornea mai nota, în legătură cu finalizarea întregului corpus de Opere Hasdeu în ediția critică începută sub bune
Mersul ediției Hasdeu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10927_a_12252]
-
aceeași pagină, și badarans; cuvintele românești - și caragialești - sînt inconfundabile și e plăcut să ne imaginăm efectul lor misterios-eufonic asupra cititorului francez. Tot Al. Graur semnala, în 1947, pronunțarea Obeur, care s-a păstrat pînă azi, cu diverse inovații de transcriere: ,vedeam cozi (...) prin Obeurre & Pantelimon market / plazza" (Observator Cultural, 199-200, 2003); ,Magazinul Bucur OBEUR" (comentariu din forumul Gândul, 1.06.2005); ,el aducea vorba de Nicușoeur de la Obeur " (forum Ziua, 2.08.2005). Umorul care a contribuit la menținerea formei
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
și alte locuțiuni populare cu aparență franceză: pe nevé, a la fonfé; dintre acestea, doar prima se mai folosește, fiind simțită mai curînd ca o siglă. În ultima vreme, am întîlnit ceva mai des, mai ales în forumurile din Internet, transcrierea franțuzită sau hibridă a argotismului tradițional mișto: ,am primit un mesaj foarte michteaux pe mail" (weblog.ro/ aglomerarispontane); ,tot e michteau cînd stîrnești apele, așa, ca să-ți amintești că exiști" (montreal.ro); ,a fost michteaux de tot" (new.blog.ro
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
Călianu, în apărarea lui Mircea Eliade, semnată de canadianul Francisc Ion Dworschak. Cartea a trecut prin trei lecturi temeinice, „întâmplate” în Canada, Chicago și România, cu sublinieri și adnotări, care mai de care colorate. Așa că în vara anului trecut, scrierea / transcrierea am făcut-o cu atentă chibzuință și cu o reală grijă să nu încalc și eu regulile limbii române, așa cum, din păcate, am văzut că s-a întâmplat la mulți „de-ai noștri” aflați în exil de ani buni. Culmea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
naționale și universale”), a limbii stilului și limbajului po(i)etic eminescian. Interesantă - și asta singularizează lucrarea lui Mihai Cimpoi - este modalitatea de analiză a operei sale, pe genuri literare, incluzând, însă, și notele de curs și de lectură, excerpte, transcrieri, corespondența, în care „notele” la unele titluri sau versuri sunt migălos alcătuite. De pildă, Sonet satiric: „este vizat pe un ton virulent, pamfletar, istoricul și scriitorul V.A. Urechea”. Nu sunt uitate nici „exercițiile textuale” din manuscrise (considerate „moloz” de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în timp, modul cum, la un moment dat, prozatorul crede în lanțul cauzal, în cel mai pur spirit realist (,Logica în toate întâmplările, în șirul acestor întâmplări", p. 34), iar altădată imaginează un experiment în termeni complet diferiți, antirealiști, în transcrierea unui vis: ,Descrierea unui vis exact, cu toate săriturile și inconsecvențele, haotic și cu părți foarte precis conturate. Cum iese visul din neființă și lipsa de conștiință și cum se destramă apoi iarăși în neant" (p. 232). Tentația oniricului la
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
rămas până acum publicate numai acolo). În 2004, centenarul gânditorului a fost bine marcat editorial și publicistic. Marin Diaconu știa foarte bine că, după acumularea unui material atât de impresionant, totalizând mii de pagini (reeditări din reviste sau volume colective, transcrieri din manuscrise și dactilograme), împărțite în atâtea volume, cu variante și reluări, pricinuind derută cititorului obișnuit, trebuie să vină un moment al operei integrale, așezate și sistematizate într-un corpus unitar (o spunea în nota volumului din 2003, de la Humanitas
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
de analiza discursului și a conversației): aceștia pot utiliza un bogat corpus de limbă română vorbită în public, în mod mai mult sau mai puțin spontan. În fața acestei abundențe de informații, devine posibilă o operație foarte interesantă: de confruntare a transcrierii oficiale cu textul real, oral, pronunțat ca atare. Așa cum era de prevăzut, între coloana sonoră și textul scris apar unele diferențe, rezultate dintr-o procedură de stilizare și corectare în esență perfect justificată: nu e cazul ca bîlbîielile, repetițiile inutile
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
era de prevăzut, între coloana sonoră și textul scris apar unele diferențe, rezultate dintr-o procedură de stilizare și corectare în esență perfect justificată: nu e cazul ca bîlbîielile, repetițiile inutile, pronunțiile greșite (îndreptate imediat) să fie păstrate într-o transcriere care interesează prin conținut, nu prin litera sa. Transcrierea extrem de fidelă, de tip lingvistic, a înregistrărilor ar face multe texte ilizibile. Iar pe altele le-ar transforma în mostre comice, discreditîndu-le definitiv autorii. Oricum, confruntarea dintre cele două versiuni ne
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
apar unele diferențe, rezultate dintr-o procedură de stilizare și corectare în esență perfect justificată: nu e cazul ca bîlbîielile, repetițiile inutile, pronunțiile greșite (îndreptate imediat) să fie păstrate într-o transcriere care interesează prin conținut, nu prin litera sa. Transcrierea extrem de fidelă, de tip lingvistic, a înregistrărilor ar face multe texte ilizibile. Iar pe altele le-ar transforma în mostre comice, discreditîndu-le definitiv autorii. Oricum, confruntarea dintre cele două versiuni ne permite să observăm cum acționează - cu discreție - corectura gramaticală
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
și incoerențe pe care și le ține sub control în scris. În textele în discuție nu e însă vorba doar de asemenea accidente inevitabile. Am cules, din înregistrările ședințelor din 20 și 21 decembrie 2005, cîteva exemple de transformări: la transcriere dispare adesea ticul deci, repetat de mai multe ori în același enunț; conjuncția compusă ca să, din subordonările marcate excesiv (și caragialesc) - "riscăm ca să nu mai poată..." -, este redusă benefic la să; la legarea numeralelor de substantive ("231 prezenți") este introdusă
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
sau eufemistice, în insultă: secvența "era să-i zic..., să folosesc un alt cuvînt" dispare cu totul din textul transcris. Se remarcă o anume inconsecvență a variantei scrise în folosirea formulei de adresare către o femeie "doamnă președinte" / "doamnă președintă": transcrierea preferă prima variantă, în vreme ce vorbitorii o utilizează aproape exclusiv pe a doua. Stilizările nu pot, desigur, să reformuleze o frază prost construită, sau să suprime o contaminare ori o improprietate lexicală; rămîn astfel și în scris exprimări de tipul "astfel
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
mai gândească la această Întrebare Și transpirați sub bila de foc (adică sub soare) Își șterg chipul Înroșit cu o bucată moale, catifelată de apă curată Și zic: ˝Hai s-o lăsăm pe altădată˝ INEDIT: Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008 [transcriere după Înregistrare audio, partea Întâi] Constatări Această casetă va face un rezumat al constatărilor mele. Ea se poate oricând transforma Într-un interviu. După apariția În Jurnalul Național (marți 12 februarie) [link: http://www.jurnalul.ro/stire politic/cazul-ivanescu-o-nebuloasa-pentru-cnsas-116735.html
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și arestați. În Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (ediția a II-a, 2003), explicații asemănătoare primește forma diriblan: este vorba desigur de același cuvînt, într-o variantă mai dubioasă, produsă prin contaminare sau, poate, de o eroare de transcriere. Într-un studiu din 1982 despre argoul militar, Ion Moise înregistra termenii diribau și diribist (ultimul nu pare să se fi păstrat în uz) cu explicațiile "trupe de geniu", respectiv "genist". E ușor de urmărit legătura dintre munca în construcții
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
ei, publicat în volumul The Dogs Bark: Public People and Private Places (1973), e inclus în secțiunea Observations și urmează imediat după cel al altui mare nevrotic, Ezra Pound... Al doilea text apare în Music for Cameleons (1980) și reprezintă transcrierea unui dialog fabulos, la înmormântarea actriței de origine engleză, Constance Collier. Printre altele, aceasta fusese profesoara de dramă a câtorva din marile vedete hollywoodiene: Audrey Hepburn, Vivian Leigh și, desigur, Marilyn Monroe. În ciuda împrejurărilor - sau poate tocmai de aceea - dialogul
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
joase au de-a face cu cicatricile indecise, pentru că esențele cărții gravitează mereu în jurul fricii. Textele se construiesc prin chipurile identității incerte, dereglate din pricina fricii de umanitate. Până și secvențele erotice - amendate, în 1982, ca triviale - nu sunt altceva decât transcrierile vag poetice ale unei femei căreia i se amână, patologic, metamorfoza frumuseții (Fereastra). Împlinire ce are rădăcini în temerile fetiței captive într-o familie anapoda, lipsită de șansa refugiilor. Familia șvabă face baie în aceeași apă (Baia șvăbească), e sursă
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]