4,862 matches
-
și război; o a doua tradiție este cea lockeană, care accentuează relațiile contractuale, de schimb, din relațiile internaționale (cum sunt relațiile de cooperare economică); a treia tradiție este cea kantiană, a societății globale, care se concentează asupra proceselor de solidarizare transnațională și asupra a ceea ce astăzi includem în ideea de guvernare globală (global governance). Așadar societatea de state a ultimelor secole se structurează în jurul a trei procese esențiale: războiul (conflictul), schimbul (cooperarea) și solidarizarea (comuniunea). Celor trei fenomene le corespund, potrivit lui
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
piraților, flotele puternic înarmate ale companiilor navale engleze; astăzi, lumea se confruntă cu bande mafiote acționând pe plan internațional, mișcări de gherilă, grupări teroriste, firme private de pază, protecție și culegere de informații acționând în spații de conflict); ascensiunea organizațiilor transnaționale (Biserica Catolică, Liga Hanseatică - în Evul Mediu; astăzi, Crucea Roșie, Greenpeace etc.); unificarea tehnologică a lumii (Bull se referă la sfârșitul Evului Mediu, mai exact, la Renaștere și începuturile modernității, cu toate descoperirile în fizică, geografie, apariția tiparului etc.). Ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Situând teoriile în ordinea cronologică a elaborării lor, Școala engleză completezează, pe celălalt țărm al Atlanticului, pionieratul lui Robert Keohane și Joseph Nye (prin lucrarea lor Transnational Relations and World Politics, apărută în 1972) cu recunoașterea potențialului ideilor și interacțiunilor transnaționale. Raționalismul se distinge în acea perioadă prin importanța acordată instituțiilor internaționale, valorilor, normelor și regulilor, al căror rol în formarea, păstrarea și schimbarea societății internaționale constituie preocuparea primordială a tuturor autorilor acestui curent. Ulterior, instituționalismul neoliberal, ca un curent de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se impunea ca temă dominantă de cercetare, dacă disciplina academică a relațiilor internaționale dorea să-și mențină relevanța asupra politicii publice. Evoluțiile anticipate în anii destinderii nu se concretizaseră (încă) de o manieră convingătoare: impactul organizațiilor internaționale și al actorilor transnaționali rămăsese limitat, cel puțin în sfera securității, pe care realiștii o defineau drept esențială. Și totuși, în această lume „realistă” exista un grad semnificativ de cooperare între state - este intuiția fundamentală de la care pornesc teoreticieni precum Robert Keohane, David Baldwin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
liberale din secolul al XIX-lea, afirmă că statele democratice sunt mai puțin predispuse să poarte războaie; acest filon teoretic s-a concretizat, în ultimele decenii, în teoria păcii democratice. Liberalismul sociologic insistă asupra procesului prin care comunicarea și activitățile transnaționale tind să creeze noi solidarități și comunități, în lumea contemporană. Acest corp de teorie, influent în domeniul studiilor asupra globalizării, evidențiază presiunea exercitată de societatea civilă asupra guvernelor și interdependența tot mai accentuată între acestea din urmă, în diverse arii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în capitolul de față. Abordarea canonică a originilor teoriilor neoliberale debutează cu etapa studiilor funcționaliste ale intergării internaționale, încadrate în sfera mai largă a teoriilor modernizării. Astfel, David Mittrany argumenta că rezolvarea problemelor comune ale umanității va genera o cooperare transnațională, în paralel cu atenuarea naționalismului și consolidarea păcii. Fiind vorba în principal de probleme cu caracter „tehnic”, guvernele aveau să confere responsabilitatea soluționării lor experților. Succesul înregistrat într-un anumit domeniu va stimula statele să colaboreze și în alte domenii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială: relațiile transnaționale. În acest mediu, percepțiile și convingerile decidenților politici se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială: relațiile transnaționale. În acest mediu, percepțiile și convingerile decidenților politici se modifică, sporind astfel șansele cooperării internaționale, inclusiv prin instituirea unor „regimuri internaționale” - un concept care va deveni central
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială: relațiile transnaționale. În acest mediu, percepțiile și convingerile decidenților politici se modifică, sporind astfel șansele cooperării internaționale, inclusiv prin instituirea unor „regimuri internaționale” - un concept care va deveni central în cadrul programului de cercetare neoliberal. Lucrarea lui Keohane și Nye Power and Interdependence
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mondiale: interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); agenda relațiilor interstatale constă dintr-o multitudine de teme, care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau consistentă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
30-’50, considerând statul ca fiind egoist și maximizator de utilitate. În al doilea rând, tratând statul drept principal actor în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor nestatali, naționali și transnaționali (Martin și Simmons, 1998, p. 738). În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
conturează în spațiul internațional și se „umplu” de un conținut particular, prin procese de construcție socială. În același spirit, întâlnim în Școala constructivistă multe cercetări valoroase referitoare la construcția suveranității, identitatea instituțiilor internaționale precum ONU, NATO, UE, FMI, rolul rețelelor transnaționale militante în constituirea lumii internaționale contemporane ș.a. Se cuvine poate, acum, să aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este eclectismul lui metodologic - care include metode cantiative, calitative, pozitiviste, post-pozitiviste sau
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de inegalitate față de cea de clasă, dar reductibile, la rândul lor, la cauze materiale de tipul: distribuția resurselor, structura proprietății, regimul drepturilor de proprietate (vezi țările în care femeile încă nu au dreptul să dețină terenuri agricole, de exemplu), interesele transnaționale ale capitalului, structura producției la scară globală. Distinct și remarcabil la feminismul marxist este faptul că autoarele acestui curent realizează cel mai adesea o abordare combinată a relațiilor de putere la scară globală (centru - periferie, dezvoltat - subdezvoltat, metropolă - colonie, rasă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acest sens, NATO se deosebește fundamental de organizații cu un caracter pronunțat economic precum UE sau NAFTA. Un al treilea element al alianțelor se referă la componență; astfel, alianțele se formează numai între state, fiind excluse entitățile politice și economice transnaționale, organizațiile internaționale, ONG-urile, grupările revoluționare, de gherilă etc. Tocmai acest element al definiției elimină posibilitatea alianței dintre guvernele naționale și grupări sau entități subnaționale sau transnaționale ce pot activa la un moment dat în sistemul internațional. Alianțele au ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
astfel, alianțele se formează numai între state, fiind excluse entitățile politice și economice transnaționale, organizațiile internaționale, ONG-urile, grupările revoluționare, de gherilă etc. Tocmai acest element al definiției elimină posibilitatea alianței dintre guvernele naționale și grupări sau entități subnaționale sau transnaționale ce pot activa la un moment dat în sistemul internațional. Alianțele au ca principal scop concentrarea forțelor militare ale aliaților împotriva unui dușman comun din afara alianței. Ea scade considerabil și probabilitatea apariției unui conflict între aliați, ceea ce constituie mai curând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în mod necesar în contact unele cu altele. Scopul comun al activității i-ar face pe acești actori, afirmă unii dintre cercetorii în domeniu, să creeze și să mențină anumite reguli la nivel transfrontalier în relațiile dintre ele, creând „regimurile transnaționale”. Se observă astfel că teoriile regimurilor, ca și celelalte abordări din relațiile internaționale, iau în considerare o creștere a importanței actorilor nonstatali, în particular în procesele cunoscute ale globalizării. Cooperarea sub forma regimurilor poate fi întâlnită practic în orice domeniu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii 1990, mai ales prin opera lui Emanuel Adler și Michael Barnett, pentru care, în forma sa pluralistă, comunitatea de securitate desemnează o regiune transnațională compusă din state suverane, ale căror popoare mențin așteptări întemeiate asupra schimbărilor pașnice (Adler și Barnett, 1998, p. 30). Pornind de la opera lui Deutsch, ei identifică două forme ale acesteia. În funcție de natura legăturilor dintre statele suverane membre, ei deosebesc comunități
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt statele, în realitate, societățile sunt cele care o compun, iar în ultimă instanță, chiar indivizii. În termenii celor doi autori, potrivit definiției date de ei, „popoarele” sunt cele care nutresc convingeri, iar comunitatea de securitate este construită la nivel transnațional. Se afirmă astfel, în subsidiar, că formarea încrederii nu este un proces la latitudinea unei instituții rațional-instrumentale, cum este statul, ci a unui organism mult mai larg, cu o adevărată viață afectivă, cum ar fi societatea. Nu statul își redefinește
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
-o. Pentru Kant, în interpretarea lui Michael Doyle, obiectivul păcii eterne poate fi atins numai prin respectarea a trei principii („articole definitive”): principiul reprezentării republicane (articolul constituțional), principiul respectării și promovării drepturilor umane fundamentale (articolul cosmopolitan) și principiul interdependeței economice transnaționale (Doyle, 2005, p. 463). Înaintea primului război mondial - și mai ales în perioada interbelică - au existat numeroase scrieri subliniind natura pacifistă a democrațiilor în special în rândurile internaționaliștilor liberali din tradiția kantiană. Ipoteza pacifismului democratic avea însă să revină pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
limitarea la aceste unități politice particulare favorizate și de realism face obiectul uneia dintre rarele inițiative de a aborda fenomenul păcii democratice în contextul mai larg al globalizării și al noii fragmentări mondiale. Din coliziunea tematicii pacifismului democratic cu problematica transnațională, Barkawi și Laffey extrag concluzia că prin favorizarea statului suveran definit prin teritorialitate, teoria păcii democrate pare a fi incapabilă să considere atât efectele generale ale globalizării, cât și transformările sociale particulare, cum ar fi impactul procesului de decolonizare, al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și Laffey extrag concluzia că prin favorizarea statului suveran definit prin teritorialitate, teoria păcii democrate pare a fi incapabilă să considere atât efectele generale ale globalizării, cât și transformările sociale particulare, cum ar fi impactul procesului de decolonizare, al organizațiilor transnaționale ori transformările în ceea ce privește folosirea forței la nivelul sistemului internațional (Barkawi și Laffey, 1999, pp. 403-434). În sfârșit, o critică venită prin filiera teoriei critice a fost formulată de Michael Williams, care atrage atenția asupra rolului percepției subiective și al proceselor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de mercenari, alături de armate regulate și unități desprinse din armate regulate. În aceste circumstanțe, deosebirile dintre combatant și necombatant, atât de importante în războiul clasic, se atrofiază. Deși, aparent, aceste războaie au un caracter local, ele implică miriade de conexiuni transnaționale, astfel încât și distincția dintre intern și extern, dintre agresiuni și represiuni sau chiar dintre local și global este la fel de greu de definit (Kaldor, 1999, p. 10). Astfel, noile tipuri de războaie par a fi pierdut „simplitatea” obiectivelor - politice -, caracteristică înfruntărilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
O atare abordare conjugată a celor două mărimi permite ameliorarea unei prime diferențe recognoscibile în literatura de specialitate, aceea dintre două macrotipuri de definire a fenomenului globalizării: unul care focalizează creșterea interconectării și a interdependenței, a interacțiunilor și a fluxurilor transnaționale; și altul care accentuează anvergura (acoperirea geografică) a fenomenului, traductibilă în comprimarea simbolică a spațiului și timpului în așa fel încât evenimente locale pot fi rapid antrenate de evenimente produse la mare distanță. Asociate reprezentării globalizării ca fenomen deopotrivă intensiv
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
asupra guvernanței globale. În esență, termenul presupune crearea unor noi mecanisme și structuri de guvernământ la nivel local și global care să includă într-un proces decizional complex, extins și dinamic mișcări sociale și organizații civice, ONG-uri, companii multiși transnaționale, mass-media globale, piețele globale de capital, comunități științifice, mișcări religioase. Cât privește cauzele globalizării politice, hiperglobaliștii le asociază sfârșitului „războiului rece” și triumfului democrației occidentale asupra rivalului comunist, actuala configurație a sistemului internațional fiind posibilă ca urmare a anulării bipolarismului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
muncii, tendința de convergență, sincronizare și interconectare a piețelor sau tranziția de la un tip extensiv la unul intensiv de producție, în timp ce formele sale de exprimare sunt creșterea mobilității globale a capitalului, creșterea investițiilor străine directe și creșterea rolului companiilor multiși transnaționale. Finalitatea - mai mult teoretică - a procesului de globalizare este starea de globalitate. În mod specific, termenul definește o economie veritabil globalizată, nu doar internaționalizată, în sensul în care cea din urmă presupune intensificarea comerțului internațional, dar având economiile naționale ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]