1,362 matches
-
integrală a operei lui Horațiu (1980). În studiul introductiv reconstituie biografia lirică a poetului latin, urmărind devenirea interioară a unei personalități aflate mereu în căutare de sine - ca artist și cetățean -, de la contemplarea reținută a lumii derutante și nesigure, care transpare în epode, până la descoperirea echilibrului interior și revelarea esenței umane din epistole. Pentru a identifica elementele determinante ale viziunii poetice horațiene, cercetătorul, un erudit înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază opera prin raportare la biografie, precum și la contextul
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
tren, un tânăr bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
, revistă apărută la Turnu Măgurele între 25 februarie și 1 mai 1937 (cinci numere), sub îngrijirea lui Const. Ene, N.I. Crăcea și T. Diuclea. Așa cum transpare dintr-un scurt articol inaugural intitulat Înainte..., unde se fac considerații despre dificultatea artei adevărate, arătându-se că „marea frumusețe a gândului se dăruiește scump, greu”, publicația are simpatii pentru modernism și ermetism. Conținutul ei rămâne însă foarte modest. Se
POEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288861_a_290190]
-
Divarius, Const. Jaleș, Const. I. Manea. De la numărul 2/1934 redactori rămân Leonard Divarius și Const. I. Manea, iar de la numărul 5-6/1934 publicația e redactată doar de primul. Lipsită de un articol-program, P. vădește o vagă orientare modernista, ce transpare atât din poeziile incluse în sumar, cât și din scurtele comentarii, recenzii și însemnări cuprinse în rubricile „Cronică poeziei” și „Reviste”. Printre semnatarii versurilor se numără, în afară redactorilor, Elenă Farago, Coca Farago, Al. Iacobescu, Tiberiu Iliescu, Ț. Păunescu-Ulmu, Eugen
POEZIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288868_a_290197]
-
Director: Mihail S. Vergulescu; din comitetul de redacție face parte și D. Popovici. În primul număr, într-o notă a redacției este enunțat cu modestie principiul călăuzitor al publicației, acela de a cultiva „comorile sufletești moștenite de la părinți”. Orientarea tradiționalistă transpare și din câteva articole pe teme generale (Problema culturii, Spirit suflet), ca și, într-o oarecare măsură, din sumarul literar al gazetei. Se publică frecvent versuri populare, se reproduc două scrieri ale lui G. Coșbuc (un fragment din basmul în
OLTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288530_a_289859]
-
analiză sociologică, și nu comentarii asupra modelelor normative propuse de un sociolog sau altul pentru practica colegilor săi. Alegerea exemplelor de analiză sociologică este făcută, în primul rând, după criterii ilustrative. Ele au fost selectate pentru faptul că lasă să transpară cu claritate structurile fundamentale ale gândirii sociologice. Din acest motiv, am considerat inoportună comentarea valorii lor de adevăr în calitate de ipoteze explicative particulare. De la început este necesar să fac o precizare asupra completitudinii analizei propuse în această carte. Nu stă în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
glasului acestor podgorii dulci dedați”) sau când, într-un sonet, omagiază ca Ion Pillat în Țărm pierdut Helada: „Purtând celestul neodihnei chin/ în grotele submerse, visătoare/ crești taina mută dintre zei și soare,/ balans dintâi, purificat senin // pe când sămânța robilor transpare/ din cei ce-am fost, în lujerul marin/ legi valul într-o floare de măslin -/ ființa pură și nescăzătoare”. Impregnate de lirism sunt, de asemenea, mai toate reportajele și însemnările de călătorie ale poetului. SCRIERI: Nopțile albe ale orașului, pref.
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
Dar numele lui O. se asociază mai ales romanului Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, care a cunoscut o receptare critică entuziastă. Ca și Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, Coaja lucrurilor... este o veritabilă bibliotecă a postmodernismului literar, în care transpar toate trucurile curentului: de la babilonia narației la pitorescul scientist, de la livrescul debordant la experimentul lingvistic, de la deconstrucția toposurilor epice la resemantizarea locurilor comune sau de la omniprezentul kitsch la revrăjirea lumii. Spre deosebire de Cărtărescu, O. mizează mai puțin pe arsenalul mitico-simbolic, cât
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
a unui proces mintal: posesiunea conștiinței, «prezența», stare destul de rară, mai rară decât s-ar crede, unica manifestare posibilă a Grației.” Dincolo de experimentul literar, impresionant prin aplicație și dimensiuni, poemele poartă pecetea motivelor lirice obsesive, dintre care acela al morții transpare ca într-un filigran în imaginile vaporoase ale figurilor grațioase de gimnastică: „Sala de gimnastică ne-așteaptă/ Vom păși pe vârfuri doar/ Nimeni nu va ști că-n noaptea asta/ Vom veni în sală iar// Carnea albă-n noapte o să
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
final al acestui gen de demersuri este același: un discurs fără subiect individual ajunge să prezinte generalizări despre mulțimi de subiecți și să tranșeze categoric și irevocabil tendințe sau structurări implacabile. De mult prea multe ori, acest gen de abordare transpare și în alte discursuri intelectuale, culturale și mediatice, astfel că rezultă un fatalism ubicuu: decalajul nostru istoric a existat dintotdeauna și din el nu am putea evada parcă nicicând sau poate doar prin revoluții violente, care ne-ar face să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer de fast și demnitate istorică transpare în aceste versuri corecte, cu trimiteri la peisagistica pillatiană sau la stampele solemne ale lui V. Voiculescu. Respiră din ele un vitalism profund, de tip dionisiac, în care figurile Turiei natale vin să îmbogățească panteonul clasic al Daciei romane sau
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Copacul cu 10 000 de imagini (1984; Premiul Uniunii Scriitorilor), de asemenea eteroclită, se concentrează totuși în jurul unor teme, motive și simboluri: moartea, trecerea timpului, memoria (individuală și universală), tăcerea, lumina, ochiul (orb). Un fel de Blaga - Stănescu - Barbu postmodern transpare în poeme unde cuvinte tehnice, neologisme din sfera biologiei, fizicii, filosofiei etc., aluzii livrești, ironice, ludicul, toate se altoiesc pe un imaginar („înalt”) modernist, încercând să se articuleze într-o tramă pseudoepică, orientată spre epifania inefabilului: „Jucam cu iubita mea
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
Calculatoare... Săli de clasă... Biblioteci” (elevă, 16 ani); „Se va ridica nivelul de trai pentru că va exista migrația forței de muncă... Și ceilalți vor veni la noi să-și investească banii” (pensionar armată, 45 de ani). Din discuțiile cu oamenii transpare ideea că UE ar fi un „frate” mai mare al cărui principal rol ar fi să ne ajute, iar contribuția proprie este minimalizată. Există și persoane (eurosceptici) care nu întrevăd nici un avantaj sau avantaje minime din aderarea noastră, dimpotrivă: „Sărăcie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
scurt, realitatea răului nu mai poate fi integrată la nivel speculativ. Meditația asupra regimului ontologic al vinei individuale sau colective nu mai rezistă. Când se vede clătinat din temelii, sistemul de valori occidentale fandează cu tot mai abstractă retorică moralistă. Transpare la fiecare pas incapacitatea de a asuma până la capăt povara perplexității în tot ceea ce reprezintă confruntarea naturii iraționale a răului. De aici derivă frenezia îngustă a autoculpabilizării. Aflată sub atac, gândirea vrăjită de perfecțiunile geometrice ale ingineriei sociale nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-ne nouă și slăvita Ta Înviere”. Oricât de solemnă ar fi simbolica răstignirii, în actul comemorării se ivește un moment de anticipație. Învierea nu este foarte departe. Aceeași îndrăzneală, izvorâtă dintr-o putere a dragostei care „pe toate le nădăjduiește”, transpare în primele stihuri ale Prohodului: „Dar cum mori, Viață/ Și cum șezi în mormânt/ Și împărăția morții Tu o zdrobești/ Și pe morții cei din iad îi înviezi (exanistas)?” (Starea I, 2). Intensitatea acestei nerăbdări cunoaște un crescendo în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
corelații legice, cum sunt cele formulate de știința matematică a naturii 14. Ce anume se urmărește prin acestă subliniere a irelevanței cercetării condițiilor de posibilitate ale unor enunțuri cum sunt cele ale științei matematice a naturii pentru elaborarea filosofiei transcendentale transpare cu mai multă claritate într-o lucrare din aceeași perioadă a lui Lothar Schäffer. Ca și Hoppe, Schäffer respinge orice asociere a filosofiei transcendentale cu fizica newtoniană și se referă apoi la consecințele unei asemenea asocieri, pe care le apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
opoziției dintre imperativul categoric și imperativele ipotetice, dintre legea morală, ca postulat al rațiunii pure, și principii ale acțiunii care pot fi justificate numai prin examinarea consecințelor aplicării lor, adică pe baza experienței. În multe pasaje din Imm și Crp transpare cu claritate preocuparea autorului de a evidenția opoziția dintre legitimarea sau invalidarea morală a unei maxime prin examinarea consecințelor statuării ei drept lege universală și evaluarea ei prin raportare la principiul necondiționat al moralității. Aceste pasaje pot fi citite drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
societatea unor oameni de la care putea învăța mai mult și cărora le putea oferi ceva semnificativ din resursele spiritului său. Acele reflecții după care pare să se fi condus Kant în viața de fiecare zi, în relațiile sale cu semenii, transpar foarte clar dintr-un pasaj al ciornei scrisorii pe care i-a adresat-o în primăvara anului 1792 Mariei von Herbert, o doamnă care îi ceruse sfatul în probleme de ordin personal. Iată acest pasaj: „Valoarea vieții în măsura în care ea constă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
temeiuri pentru a și-l alătura. În Tratatul de ontologie întâlnim pasaje în care este evident efortul lui Noica de a-l anexa pe Kant la acel fel de a vedea filosofia care îi este apropiat 81. O intenție care transpare clar în încercarea lui de a arăta că există un sens ontologic în tabela kantiană a categoriilor. Ajungând la concluzia că „... tabela kantiană a categoriilor este pe deplin în corespondență cu triada metafizică pe care am pus-o în joc
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Critica rațiunii pure. Astăzi cred că o isprăvesc. Mărturisește că este un tur de forță: în patru zile să cetești pe Kant.” (Apud Dora Mezdrea, Nae Ionescu. Biografia, vol. I, Editura Universal Dalsi, București, 2001, p. 271.) Dincolo de teribilismul tinereții, transpare aici convingerea viitorului profesor de filosofie că o lucrare ca aceasta nu merită prea multă atenție, o convingere care contrastează cu ceea ce au crezut unele din cele mai bune minți care s-au îndeletnicit cu filosofia, începând cu cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se muta în apartamentul cu o singură cameră în care-și duce zilele aproape orice detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu-și victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
într-un loc de promenadă pentru ofițerii germani, știrile contradictorii de pe Frontul de Răsărit, greșelile tactice ale comandanților Aliaților induseseră sentimentul că se încheia o lume și dispărea o civilizație. Chandler trăiește dramatic aceste episoade, iar ecouri ale tragediei planetare transpar în multe din paginile sale. Neîncrederea în propriul scris i se cronicizează, iar accesele de autodenigrare devin curente. Într-o scrisoare adresată lui Blanche Knopf, soția editorului său, Chandler își face un veritabil harachiri: The High Window n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
instituțională care nu se vede cu ochiul liber: abuzurile pe care copiii mai mari le fac asupra celor mai mici, abuzurilor deținuților „mai puternici” sau „mai vechi” exercitate asupra celor „mai slabi”. Toate aceste situații există, dar la suprafață nu transpare nimic. Doar atunci când se petrec accidente, se descoperă acest tip de reglementări informale. Invizibilitatea relativă a violenței instituționale apare atunci când angajații sunt perfect convinși că au acționat în beneficiul clientului, că și-au făcut datoria cum au putut mai bine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
existența morții, certitudine colectivă, deci aproape inofensivă („Cu toții o știm”, adică „Suntem cu toții muritori”), și această generalizare îi permite să evite conștientizarea morții sale iminente. Alte replici ale regelui, pe care ne vom mulțumi să le cităm parțial, lasă să transpară recurgerea la următoarele mecanisme de apărare: - raționalizarea: „Doar din cauză că nu mi-am dat toată silința s-a prăbușit totul. Simplă neglijență”; - refuzul: „Spuneți-mi că nu-i adevărat. E un coșmar”; - regresia: „Vreau să iau totul de la capăt. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ne referim acum la clinica adultului, este lesne de înțeles de ce Freud a ales să descrie proiecția ca mecanism de apărare prin intermediul psihozei și paranoiei președintelui Schreber, aceasta în măsura în care intensitatea proiecției este realmente suficient de puternică încât să lase să transpară eșecul refulării. Putem remarca faptul că ura nu deține monopolul asupra proiecției, iubirea putându-i fi la fel de bine obiect, așa cum se întâmplă în cazul erotomaniei (Kestemberg, 1962) sau al geloziei delirante (Lagache, 1947). Oricum, această manieră mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]