3,564 matches
-
Zborurile sunt stări nevindecabile, Răni prin care pătrunde Boala altui fel de a fi, Depărtare aflată Prin însumarea felurilor de-a iubi. Aripile sunt o certitudine mai mare Decât a locului ajuns, Pletele neastâmpărării, Păr imposibil de tuns. Pe frunte, transpirația e stea, Cer nins cu cutele de a-ți păsa, De valul clipei Și de piatra sorții, În văzul vieții Și-n auzul morții. LA MULȚI ANI, RĂZVAN DUCAN! FELCITĂRI, DRAGI PRIETENI! MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Regal de luni, cronică
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
arăta ca o țărancă neîngrijită, deși era frumoasă și bine făcută. Pe drum oprise să ia benzină, șoferii o claxonau și îi arătau tot felul de semne obscene, îi cam încurca pe toți, era încă nesigură pe volan, o luase transpirația, dar instructorul o sfătuise să nu-i pese de cei din spate și nu o să aibă niciodată probleme, cine vrea să te depășească are loc destul, nu trebuie să intri tu cu mașina în șanțuri din cauza vitezomanilor. Se făcuse tîrziu
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
foarte categorică: - Nimic nu-i mai eficient decât ceaiul de flori de tei. Ajută și la tuse, e bun pentru sudație și în plus e calmant și sedativ. Trebuie băut încet, încet, dacă se poate fierbinte, ca să determine sudație si transpirație. Indulcit cu miere de albine de anul trecut, sau cu zahăr brun, sau melasă, face minuni. - Eu, dacă-mi permiteți, interveni un bărbat uscățiv care părea a fi un fost militar de carieră, socot că nimic nu ajută mai repede
SCHIŢE UMORISTICE (33) – LEACURI PENTRU RĂCEALĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357752_a_359081]
-
auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă speră să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele sau ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Adună cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi și băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la ora patru
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
acestuia, limba ei scotocind neliniștită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care deja simți cum îl cuprinse căldurile iar virilitatea i se făcu simțită prin materialul halatului. În timp ce se lipea de corpul tânăr și-n continuă fremătare, începu să-l cuprindă transpirațiile, așa că lăsă paharul pe măsuța din apropiere și-o prinse pe elevă de talie, adresându-i printre dinți o înjurătură obscenă, în timp ce-o strângea puternic la pieptul său. Emanuela chicotind se lăsă moale în voia impulsurilor deja de
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor de transpirație culese dintre sânii ei frumoși și mari, toate acestea mă urmăreau. Degetele mele încă se mai regăseau alergând frenetic pe spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcațiune pentru plimbat turiștii pe mare. Când ne-am revenit, eram transfigurați de plăcere amândoi, cu fețele roșii de emoție și plini de senzații fascinante și de broboane de transpirație. Dușul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul lângă altul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
să ne refacem rezervele lichide până la Tulcea. În gară am găsit pâine caldă, foarte gustoasă și ne-am luat câteva bucăți în plus, să fie, ori pentru mâncat, ori pentru momeală. Drumul a fost plicticos și neplăcut. Căldură, miros de transpirație, și mai ales, fiindcă ne nimerisem la capătul vagonului, miros insuportabil de la grupul sanitar... Cred că era un vagon de pe timpurile când s-au înființat Căile Ferate Române! Ușa nu se închidea, era sărită de pe șină, culoarul era aglomerat cu tot felul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
insesizabil. Fără să îmi dau seama. Primisem o temă la serviciu care mi se părea grea. Foarte grea. Chiar foarte grea. Deși nu era chiar așa. Îmi era frică. Parcă muream de grija temei. Îmi era teamă. Începusem să am transpirații reci. Muream pe picioare, de grija temei viitoare. Din nou, m-am spălat, m-am îmbrăcat, și, deși mort aproape, am mers la biserică. Am îngenuncheat. Preotul a ieșit, cu o măicuță cu o lumânare înflorată, din altar, cu potirul
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
de soră-ta pe drumul ăsta în sus, și își ridicase ochii holbați spre dealul cimitirului. Deși nu se așezase de multă vreme pe bușteanul vechi, simțise frigul dimineții pătrunzându-l prin pufoaica veche. Cămașa dedesubt îi era leoarcă de transpirație. Curând, frisoane începuseră să-l ia în răstimpuri. I se părea că așteaptă de o veșnicie. Peste coroanele copacilor dinspre răsărit începuse să mijească firav o geană de lumină. Nu uitase că medicii îi interziseseră să se expună prea mult
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
necaz... și chiar cu mătăluță, conașule?! - Nu știu ce am să fac, dar este destul de neplăcut ce mi s-a întâmplat: un accident destul de grav... chiar în ograda ta, pentru care te trag la răspundere! Naie a simțit că-l ia cu transpirație, deveni beat turtă, nu mai vedea nimic în fața ochilor. Se îngălbenea, se roșea ca racul și-n scurt timp fața lui căpătase culoarea pământului brun-roșcat. Îi tremurau maxilarele când se gândea că boierul o să-l pedepsească... tocmai acum când îi
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Din cauza ei. Mama mă privește cu ochii triști, rudele mă ocolesc, colegii îmi atrag atenția: - Ai devenit cam neglijent cu tine, Tudore! Nu curge apa la tine acasă? Mă miros întâia oară după mult timp și constat că duhnesc a transpirație ca un sconcs. Port același tricou de câteva zile bune, sunt nebărbierit, put deja a vodcă mucegăită, a boască stătută, a bețiv ordinar. Trebuie să termin cu ritmul ăsta, fiindcă nu-i a bună! Ce să fac, ce să fac
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
a început să-l privească cu dușmănie arătându-și colții, gata să se repeadă spre el. Prezența fiarelor libere prin curtea grădinii zoologice, l-a speriat atât de tare încât l-a făcut să se trezească din vis plin de transpirație. Ce poate să însemne toate acestea? se gândea Cris trezit sub efectul neplăcut al visului. Nu-i de bine sau este doar efectul oboselii acumulate din timpul nopții trecute și a faptului că s-a gândit la partenera sa? Dar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
care tremura, după ce rămăseseși La București, supărată pe mine, că plec, Partea aceasta de țară, pe unde mă aflu, Pare-a fi rudă cu munții tăi îndepărtați. Încărunțita, hodorogita mașină de scris ninsori Mașina înaintează prin ninsoarea nebună, Abundentă ca transpirația celor în comă, Înainte de a-și da obștescul sfârșit. Viscol. Și, cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-am afla în fața unei vechi mașini de scris, Care încărunțește pe măsură ce află veștile
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
provocare. Depinde însă, pe ce lungime de undă vibrează poetul. Eu, când scriu, ard, fac realmente febră. Arunc la gunoi tembelele acelea de teorii despre poeții care scriu cu vodca sau vinul sub nas, etc. Secretele artei sunt investigația și transpirația. O provocare? Mă provoc singur. Mă bag mereu în față, sar în foc pentru alții și nu dau socoteală, chiar așa, blând, cum le par unora. “Aezii privesc” - Ați început volumul de versuri “Aezii privesc”, cu o rugăciune către Homer
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
de ăștia au încredere în mine și m-au făcut comandant de grupă la cea mai sofisticată armă, rachete sol-aer, când puteam fi repartizat la direcția lopată, roabă și betoane, la care Turcu-mi răspunde, în tip ce-și lua transpirația de pe frunte cu dosul palmei: - Fiindcă n-au nevoie de proști; tâmpiți au destui, slavă lui Dumnezeu!... Ca un făcut, după trei zile și trei nopți de mers cu trenul-cuptor, nu am mai avut ocazia să-l văd pe Ceapaev
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
un braț pe umărul meu să se sprijine, pentru a se putea deplasa, iar eu îl ajutam cât puteam, ascunzându-l (fiind mai înalt) de-a fi observat cumva de cel ce preluase comanda batalionului nostru, fiindu-mi total necunoscut. Transpirația care nu se mai oprea, orbindu-mi vederea, devenise atât de sâcâitoare că la un moment dat am renunțat să o mai șterg; picăturile din barbă deveneau șiroaie supărătoare ce se prelingeau pe gât și-mi udau cămașa lipită de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
cum se mișcă haotic, cerul se cobora amenițător peste ființa mea, iar nori negri... brăzdați de fulgere incandecente, au declanșat un potop al umilinței peste trupul meu ce-l simțeam că se răcește ca un sloi de gheață, iar o transpirație urmată de o căldură înăbușitoare mi-a oprit respirație pentru câteva clipe, că abia am reușit să întreb: - Ce s-a întâmplat?!... Nu mi-au răspuns. Mi-au făcut semn să-i urmez. Când am ajuns în curtea unității, ofițerul
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
dădeau diferite amănunte: vârstă, țara de origine, numărul autocarului, cum este îmbrăcat, etc...) care furase tezaurul Franței iar acum, lejer, și cu un tupeu incredibil, îl scotea peste graniță. După alte două ore de cercetări și interogatorii vameșii, leoarcă de transpirație și profund frustrați în orgoliul lor de profesioniști, ca să nu mai vorbim despre măsurile de igienizare după răscolirea rufelor din sacul de voiaj, îl lăsară pe Verdunel să plece, ceea ce el chiar făcu, având o figură extrem de senină spre disperarea
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pe soțul meu sau să caut copilul. Am ales varianta a doua și m-am năpustit înapoi în magazin. Pe măsură ce cercetam magazinul și nu o vedeam pe Clara aveam reacții contradictorii: acum călduri pentru ca în secunda urmatoare să simt o transpirație rece. Și atunci am văzut o mânuța mică ce se chinuia să apuce un pantof cocoțat pe un stativ. După morala de rigoare și săpuneala aplicată soțului relaxat, ne-am continuat drumeția prin mall și am ajuns în sfârșit la
Acel moment în care soțul uită copilul în magazin () [Corola-blog/BlogPost/338244_a_339573]
-
Tu ai răspunsul gata, dar poți să-l dai? Acesta e-ntrebarea! De mic am avut un soi de frică și tot de-atunci și ei m-au mirosit. Exact cum simte fiara prada. E-un schimb de feromoni, o transpirație, ceva... De aia au nevoie ei de-o așa apropiere! Și d-aia put așa, mereu! De fiecare dată când ne intersectam, pornea pe dedesubt o luptă: bruta șmecheră contra ochelaristului isteț! Dacă se luau de mine, nu puteam să
N-ai tu puterea să mă ierți! () [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
ne rămâne doar amintirea. Cu siguranță, realitatea faptei este însă mai cutremurătoare și mai violentă decât orice mărturie. Chiar și așa, în ziua condamnării lui Vișinescu, să facem un alt act de dreptate și să dăm glas martorilor. Mirosul de transpirație, prima atingere de femeie și un sac cu oase Memoria funestă a închisorii de la Rm. Sărat a rezistat ca un schelet peste secolul pe care l-a traversat. Trupul închisorii este și el astăzi un schelet, ca toți cei care
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
Și ce mare deziluzie! Probabil prin 1961-1962, la Rm. Sărat a sosit un lot de deținuți, scena care transformă momentul într-o bornă de hotar a existenței în pușcăria lui Vișinescu: „Și simt, deodată, că intră un miros puternic de transpirație. Ce-o mai fi și asta? Și mirosea, mirosea a transpirație. Și atunci aud că zuruiau lanțurile. Le scoteau lanțurile și-i puneau, câte doi în celule. Îmi zic: „Slavă Domnului! După șase ani de izolare, poate îmi dă și
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]