3,521 matches
-
lume. Profesorul Brumaru se sculă cu o durere neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise prostești, pe care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
dată, răspund așa: habar n-am cât o să mai alerg, știu doar că azi am alergat. Habar n-am cât o să mai pot ține sabia în mână, dar azi am ținut-o. Am să trag de sârmele basului, beat sau treaz. Unii mi-au spus că dacă fac atâtea lucruri, nu pot face nimic bine. S-ar putea, dar pe mine mă interesează doar să mă bucur făcându-le. N-am spus niciodată că le fac bine. Egoist? Bine. Când am
Fața luminoasă a înfrângerii [Corola-blog/BlogPost/96786_a_98078]
-
șir de ani, pînă cînd, ca prin miracol, am fost angajat redactor al proaspăt înființatei Familia, în 1965, n-am mai putut tipări aproape nimic, ocolit de reviste și de edituri ca un lepros. Era nevoie, spre a se menține treaz duhul combativității partinice, de-o pildă negativă, inclusiv din rîndul celor mai tineri autori, și aceasta a fost găsită în persoana mea. Mă gîndesc mai cu seamă la rolul nefast pe care l-a jucat Ov.S. Crohmălniceanu nu doar în
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
a-mbărbătare și mă-ndeamnă să nu mor. Pe o creangă de timp moale Stă zâmbind iubita mea. A plecat să mă răscoale De prin ceruri că o stea. Ea se plimbă-n căi astrale și mă ține tot mai treaz. Amintirea-i pe-a să cale Mă-ncălzește de necaz. TRECERE Simt prin ochii de fecioare Cum ne-ndeamnă mai cu spor și ne ard cu ce nu moare Chiar când moartea-i în pridvor. Ne descos și ne îmbată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
o colaborare minimă din partea lui, este imposibil de ajuns în stare de tranșă hipnotica. Nici o sugestie nu se realizată dacă ea nu devine autosugestie, deci dacă nu este acceptată. În starea dintre veghe și somn, subconștientul este cel care rămâne treaz. În tranșă hipnotica, pacientul aude în mod clar zgomotele din jur și vocea terapeutului, el comunica constant cu terapeutul, fiind capabil să-și reamintească toate experiențele trăite în timpul ședinței. Prin hipnoză pacientul devine mai creativ, poate să descopere cu surprindere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fi vrut să se trezească. Am început să plângem împreună, să-i chemăm și pe ceilalți, îmi amintesc aglomerația care se crease deodată și țipetele Bunicii care plângea nu numai moartea primului ei născut, ci și faptul că nu fusese trează, lângă el, în momentul plecării. Nu avea să mă mai ierte niciodată pentru somnul la care o obligasem. Iar acea durere în plus, cu asupra de măsură, avea să adauge pentru mine acelui moment tragic o vinovăție absurdă pe care
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
ochii mei căprui. Mă urc în căruță cu Marcello Mastroianni. Mă privește... ar vrea să am ochii negri. Și fluieră, clătinîndu-și ușor corpul după mersul hurducăit al căruței. Țiganii murmură un cîntec de leagăn. Nimeni nu doarme, nimeni nu e treaz. Cheful s-a terminat. Sau abia începe. Osteneală, dulce lene... în aburii albăstrui ai dimineții, cineva ne învăluie în ceață. Împrăștie vălătuci de nori alburii dintr-o tingire chiar în spatele nostru. „Căruța iese acum. Merge drept, așa, așa, iese...” Lîngă
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
cârpe începu să plângă, dar nici unul dintre adulții prezenți n-o băgă în seamă. Fără ca măcar să salute, accabadora ieși din casă. Când, după mai puțin de o jumătate de oră, motocicleta cu ataș se opri în fața casei Bonariei Urrai, Maria, trează, era teribil de speriată. - Unde ai fost? Eram îngrijorată. - Am ieșit. - Asta văd și eu, tușă... Cine-i bărbatul ăla? - Nu-l cunoști, Maria. Și n-ar trebui să fii trează la ora asta, mâine e luni. Fata făcu un
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
cu ataș se opri în fața casei Bonariei Urrai, Maria, trează, era teribil de speriată. - Unde ai fost? Eram îngrijorată. - Am ieșit. - Asta văd și eu, tușă... Cine-i bărbatul ăla? - Nu-l cunoști, Maria. Și n-ar trebui să fii trează la ora asta, mâine e luni. Fata făcu un gest de iritare, fără să-i pese că bătrâna o vede. - Ce-mi pasă mie de școală? Unde ai fost? Bonaria Urrai, acoperită încă de praful călătoriei pe drumul neasfaltat, nu
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
de viața concretă, căci subiectul care e chemat să intre în pielea arbitrului e chiar spiritul uman, căruia îi lipsește o regulă prin care să despartă tărîmul realității de cel al reveriilor. E cu neputință de precizat cînd anume sîntem treji și cînd anume visăm, și nimeni nu simte mai bine acest adevăr decît sfîntul, care, așteptîndu-și moartea, știe că abia atunci se va trezi la realitate. A fi în lume e a te complace într-un vis chinuitor, nuanță care
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
mixturi aproape implauzibile de întâmplări, glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și când nu, când digresiunile vor avea impact maxim asupra cititorilor, cum să te țină treaz și viu până la capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje secundare neconvingătoare și a căror legătură cu protagonistul rămâne un mister
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
divinatorii. Profesorul Baroni îl crede ,un băiat distins, bine crescut dar moale, un timid care strălucește prin absență" (p. 55). Viziru remarcă ,înclinația lui spre farsă, știută de toată lumea" (p. 63). Ce e straniu e că Antipa vrea să rămână treaz în noaptea solstițiului de iarnă, atribuind probabil acestei nopți accepții oculte (e doar o presupunere). Viziru își imaginează la un moment dat că Antipa i-ar fi telefonat să-i atragă atenția asupra luminii acelei zile de decembrie, fiind el
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
mixturi aproape implauzibile de întâmplări, glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și când nu, când digresiunile vor avea impact maxim asupra cititorilor, cum să te țină treaz și viu până la capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje secundare neconvingătoare și a căror legătură cu protagonistul rămâne un mister
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
scundă și, îmbrăcată național, purta un coș mare pe cap. O asemenea făptură, mi-am zis eu cînd a trebuit să povestesc cum a fost cu traversarea Atlanticului, nu poate să aibă Ťrău de mareť. De aceea am făcut-o trează și veselă nevoie mare, în timp ce restul trupei, cîntăreți și cîntărețe de toate neamurile, se zvîrcoleau pe punte dîndu-și duhul". Erau motive suficiente spre a-mi trezi curiozitatea pentru debutul abscons al apreciatului prozator. Am deschis așadar volumul Amintiri de Elena
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
vânt Cu mișcări ușoare în ritmuri inelare. O aripă albastră m-acoperă în vis In fantezii de noapte vocea ți-o aud... liniștea vibrează. Nu mai respir... ascult. E doar închipuirea dorului nestins... Ochii vor să doarmă însă gându-i treaz Inima îmi plânge, sufletu-mi te cheamă Trupu-mi te dorește, doar gându-mi e viteaz Te caută în noapte zburând făr' de teamă. Luna îmi trimite o rază despletită Să-mi lumineze calea din vis întunecat Clipa se așează pe
PE CER O STEA SE STINGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373744_a_375073]
-
tulburat mereu când mângâiai cu drag sufletul meu și inimii-îi șopteai calde cuvinte ce mă făceau mereu să mă-nfior și începeam prin amintiri să zbor ca să-mi aduc de tot ce-ai fost aminte. Tandrețea ta mă ține-n destin treaz foșnind în mine patimi și extaz și pare-a fi o ploaie de lumină când dragostea învinge-orice impas, iar armonia dulcelui tău glas e-n mine o vibrație deplină. Tandrețea ta e tot ce am mai scump când par vulcan
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373782_a_375111]
-
E regal de poezie, Chiar acum la Curtea Veche... Dintr-o liră fermecată Se desprind mereu acorduri, Note ample de iubire Scriu temeinic iar pe corduri Harfele sunt mângâiate, Doar de mâinile curate Și oftează când vibrează Lumea pare toată trează... Toamna a umplut decorul Furios se plimbă norul, În trăsura lui de foc Prinde cerul de mijloc. Domnele puțin fricoase Au cerut altă regie, Doar cu flori și poezie Pentru nopți de feerie... 30 octombrie 2015 foto sursa internet Camelia
NOAPTE DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384708_a_386037]
-
din ochi Încununează astăzi atat de multe gropi... Prea multe zboruri frânte în nopți de căutare, Eșarfe de întuneric ne strâng parcă mai tare, Dar sunt atâția îngeri ce încă mai veghează Să ne păstrăm Lumina și mintea cât mai trează! Doar umăr lângă umăr putem lupta cu moartea, De noi încă depinde cum vrem să scriem cartea Genunchiul să-l plecăm pios pân' la pământ, Iar Vieții să îi facem astăzi un legământ! Nu aruncăm cu pietre în crucile ce
CU SUFLETU-N GENUNCHI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384713_a_386042]
-
Dimineața, în holul hotelului, așteptând autocarul care ne va conduce la aeroportul Charles de Gaulle. Carul întârzie, așa că ne trecem vremea măsurându-ne din priviri. Toți sunt mulțumiți - concertul a fost triumfal -, dar sleiți de oboseală. Emil Mihaiu a stat treaz toată noaptea, muncit de o Reisefieber. Vasile Soporan și-a înfășurat grijuliu gâtul și glasul, în perspectiva unui nou turneu. Costică Lupu își trage mecanic cușma pe-o sprânceană. Jelu, mai agitat ca niciodată, recită pentru toți și pentru fiecare
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
pe tine.” (13) “Noapte de noapte te visez însă, și visurile parcă sunt aevea. Multă bucurie îmi aduc nopțile. Ca de altfel întotdeauna.” (87) “Luci, eu trăiesc într-un fel de miraj continuu. Nici nu știu cum trec zilele. Nopțile parcă sunt treaz. Visurile parcă sunt aevea, lumea reală pare transfigurată într-un vis uriaș. Și asta numai pentru că te iubesc, și iubirea a devenit atât de adâncă încât uneori, când simt că sunt trist de tot, râd de veselie.” (88) Iubirea lui
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
el ar fi reușit să nu altereze prin luciditate intuiția magică a copilului din el, să păstreze continuitatea dintre real și vis: “De la 2 ani nu reușesc să deosebesc ceea ce mi se întâmplă în vis de ceea ce mi se întâmplă treaz fiind și-am rămas așa până azi”5. În felul acesta, poetul a fost capabil să mențină integră capacitatea infantilă de a sublima realitatea, de a transfigura sordidul diurn în feerie. Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
fel de agitație stînjenitoare ce sporește cu atît mai mult cu cît piedicile de înfruntat sînt mai mari. Inspirația, ca să n-o mai lungesc, nu e nici licăr descins din Parnas și nici revelație luminoasă căzută din cer, ci panică trează și grea, ca aceea a animalui la pîndă, și agitație lăuntrică și multă, ca aceea din aura epilepticului. Scrisul de mînă e ritual... Poate aceste stavile puse în calea scrisului de mînă sînt cele pe seama cărora se naște ritualul. Scrisul
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
pe tine.” (13) “Noapte de noapte te visez însă, și visurile parcă sunt aevea. Multă bucurie îmi aduc nopțile. Ca de altfel întotdeauna.” (87) “Luci, eu trăiesc într-un fel de miraj continuu. Nici nu știu cum trec zilele. Nopțile parcă sunt treaz. Visurile parcă sunt aevea, lumea reală pare transfigurată într-un vis uriaș. Și asta numai pentru că te iubesc, și iubirea a devenit atât de adâncă încât uneori, când simt că sunt trist de tot, râd de veselie.” (88) Iubirea lui
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
el ar fi reușit să nu altereze prin luciditate intuiția magică a copilului din el, să păstreze continuitatea dintre real și vis: “De la 2 ani nu reușesc să deosebesc ceea ce mi se întâmplă în vis de ceea ce mi se întâmplă treaz fiind și-am rămas așa până azi”5. În felul acesta, poetul a fost capabil să mențină integră capacitatea infantilă de a sublima realitatea, de a transfigura sordidul diurn în feerie. Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă. Stelele rânduite solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă. Istoria se teme. Copilul cântă. Adevărul alungat de oamenii mari îi e dădacă - Copilul cântă! 1961 Toast Cine știe de mai vii! Numai anul
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]