880 matches
-
Împărat, pajul Îi cere fetei să spargă cercul de la curte și să-l Însoțească În lume “ ... o vin odorul meu nespus și lumea (cercul) ta o lasă” simt vorbele de ademenire ale zeului. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. “el asculta tremurător / se aprindea mai tare / și se arunca fulgerător / se cufunda În mare” Sintagma „fulgerător” ne trimite la o scolie jungiană după care fulgerului „Îi revine funcția iluminatoare, Însuflețitoare, fertilizatoare, transformatoare, respectiv vindecătoare”. Arhetipal fulgerul „semnifică o modificare de stare bruscă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pentru epigon de a deveni emul“1. „Propriul teren“ al lui Gogol este, firește, Petersburgul, despre care Dostoievski scria că este cel mai „premeditat“ oraș din lume, iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a felinarelor. Din acest punct de vedere, ne‑am aștepta la consonanțe numeroase între nuvela Nopți albe și povestea pictorului Piskariov din Nevski Prospekt. Ei bine, reminiscențele sînt aproape inexistente, poate tocmai datorită unei mize conștiente a lui Dostoievski pe
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
dăm seama prea bine de ce o facem, să alunecăm ușor și să ne afundăm în el timp de cîteva ore, uitînd esențialul: care au fost motivele, bune sau rele, care ne-au condus la deschiderea cărții. Titlul, primele rînduri, vocea tremurătoare a lui Harry, naratorul care ne șoptește la ureche despre iubirea lui pentru Jackie Rourke, cîntăreața de blues, despre New York-ul torid din acea vară, despre soția sa Muriel, care nu reușește să-l părăsească, despre filmul care trebuie să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
văzută a fost pentru prima oară recunoscută prin observația unui om. Observatorul a fost profesorul W. C. Roentgen; locul descoperirii: Institutul de cercetări fizice al Universității din Wurzburg în Bavaria; ceea ce a văzut cu ochii săi: o slabă iluminare verde și tremurătoare pe o bucată de carton acoperit cu un produs chimic fluorescent. El a mai văzut pe ecranul slab luminat și o linie de umbră. Toate acestea s-au petrecut într-o sală riguros obscură, în care pătrunderea oricăror raze de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
înveselit de râs, iluminat de entuziasm. Sunt stăpâni pe ei înșiși; sângele lor rece e netulburat, calități ce îi transformă devreme în diplomați. Nu se însuflețesc decât la joc; cine nu i-a văzut apucând cărțile cu o mână nervoasă, tremurătoare, febrilă, nu-i cunoaște. Cine nu i-a văzut mânuind, cercetând cu atenție, lansând, întorcând, mototolind, sfâșiind cărțile n-a văzut nimic. Aici își petrec zilele și nopțile, uitând de tot, de toaletă și masă, de funcții și îndatoriri, de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Femeile dnei K... o apucară pe Bl... Aceasta e târâtă înnebunită pe peron, și acolo slujitorimea feminină o biciuiește din toate puterile. Doamna K..., palidă de furie, într-o poză magnifică, apucase părul blond al dușmancei sale; cu o mână tremurătoare, o ținu pe Bl... sub nuiele în timpul execuției, până ce aceasta ceru iertare. După această dublă corecție, cei bătuți fură aruncați la poartă. A doua zi, Bl..., furioasă și jurând să se răzbune, o urmări pe doamna K... în grădina publică
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Euras. Frecv., z.step.-se.fa.; L8T6C5U4RXN7, Sisymbrion, Caucalidion, Arction, Lolio - Plantaginion, Tx. ORD. SALICALES FAM. SALICACEAE *Populus alba L. (Plop alb) - Ph., Euras. Frecv., z.step.-se.go.; L5T8C7U5R8N6, Salicion albae, Ulmenion, Me., In., De. *Populus tremula L. (Plop tremurător) - Ph., Euras. Comună, z.silvost.-e.bo.; L6T5C5U5RXNX, Prunetalia, sambuco - Salicion, Querco - Fagetea, Me., In., De. *Salix alba L. ssp. alba (Salcie, Răchită) - Ph., Euras. Comună, z.step.-se.fa.; L5T6C6U7R8N7, Salicetalia purpureae, Salicion albae, Fr., Me., Md., In. -Salix
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros, tremurător. Mâinile îi atârnau țepene, aproape uitate. Caporalul îl primi cu un salut milităresc, bătîndu-și zgomotos călcâiele bocancilor. Ofițerul se opri la câțiva pași, răspunse dând din cap ușor și, mereu cu privirea la ștreang, întrebă: ― La ce oră e hotărâtă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții, își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de soare... În primul moment Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon, ca să corecteze tragerea tunurilor, nu-și mai putu întoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o schiță cu planul frontului și cu pozițiile tuturor unităților ce țineau de divizie. Atunci se așeză la masă, înviorat, parcă i-ar fi dat o băutură fermecată, sorbind din ochi harta cu semnele albastre și roșii, încercînd cu degetele tremurătoare să urmărească liniile capricioase. Dar capul îi era atât de tulbure de emoție, că nu se putu dumeri și, sculîndu-se iar în picioare, zise nehotărît: ― Nu pricep nimic... Îmi huruie creierii. Am să mă orientez mai târziu... ― Desigur, nici vorbă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dusă, tu, sufletul meu! {EminescuOpIV 12} PHYLOSOPHIA COPILEI Glasul plăcerei dulce iubit Chiamă gândirea pe a mea frunte, Ce sboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse lui Zebaot, Ce ard topirei și re-nvierei. Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce Ii pare legea de a iubi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mistere, Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei. E rău numai că ziua stați pe mâncat și bere Și sara pe minciune și noaptea pe femei. O drăngăniți pe gânduri voi musici; voi sculptor, Îmi pipăiți cu mâna un corp tremurător; Și, voi, artiști dramatici strîmbați-vă la lună, Pictori, eternitatea v-așteaptă c-o cunună. Tu, timp, nu poți cununa în degete s-o sfermi Căci zugrăvir-atîta de bine saci de viermi. O, regi, ce puși pe tronuri de Dumnezeu sunteți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Parcă ar vrea să spună ceva deodată, dar se simt pierduți, Băiatul urcă la geam și o privește cu duioșie: “Draga mea, ești chiar tu, femeia ce am așteptat-o de-o vecie” Fata, timidă, îi răspunde cu un glas tremurător: “Ești chiar tu, băiatul pe care l-am așteptat cu atâta dor” Fericiți, ei își zâmbesc și se sărută atât de fierbinte, Nici focul făcut cu lemne, atât de tare nu s-ar aprinde. ... Trec zilele și lunile, și anotimpurile
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și cad pradă gândurilor sale, Aș vrea să fug, să fac cumva să scap, Căci poate într-o zi nu va mai răsări același soare. Mă vrea la el în brațe, eu mă mișc încetișor Și mă întorc cu spatele la el, tremurătoare. Ce vrea? Ce vreau? E un mister, ca o iluzie tulburătoare. Sunt ca o prințesă iar el e prințul meu, Cel pe care l-am așteptat o viață întreagă. Aș da orice să mor acum cu el, dar să nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ceață. Dar de unde ceață în deșertul uscat? - Nu vezi? mai zise o dată sclavul și-i arătă soldatului măgurile de nisip, adineauri nemișcate, ale căror vârfuri acum fumegau, ca munții înalți din Atlantida. De pe vârfurile măgurilor de nisip se ridica fumul tremurător, până când aceste măguri, irosite de vântul care creștea, se mutară de pe pământ în cer. Norii de nisip întunecară soarele. - Hai în cort! spuse Auta cu gura plină de nisip. Scoase dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și grasă sub părul creț, încărunțit ușor, părea îngrozită. - Tela?... Te-am recunoscut. Ce ai? Îți pare cumva rău că rămîi? - Nu... Am venit la tine pentru altceva. Mânia zeului se preface în urgie! Și Tela arătă cu o mână tremurătoare spre miazăzi. Auta nu pricepu. - Care zeu? întrebă el în silă. - Zeul nopții, cel care și-a deschis spre noi ochiul mâniei. Prea obosit ca să se mai gândească și acum la steaua necunoscută, Auta nu-i răspunse nimic. Dar vrăjitorul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui dintre sclavii Atlantidei i s-ar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zid, neștiind nici el bine de ce, dar în aceeași clipă scaunul preotului fu oprit în poartă și preotul se întoarse în scaun spre soldat, privindu-l cu ochi de foc. Soldatul se cutremură. În ochii lui se ivi groaza. Mâna tremurătoare ridică lancea și o înfipse în ceafa unuia din robi. Robul gemu și, când lancea îi fu smulsă din rană, se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul. Celălalt rob își aruncă uneltele și vru să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iar oamenii, trecîndu-le spaima, începură să umble din nou pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese înainte câmpie, acum băteau valurile mării în stânci; vechea punte de pământ o înghițise marea. Auta strânse cu degete tremurătoare sulul cronicii și îl băgă în cutie. Era îngîndurat. Atlantida, în care trăia acum, era o țară unde nici căldura nu era niciodată prea mare, nici frigul. Apele nu înghețau, cum se spunea că ar îngheța în țările de miazănoapte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mărunta stea roșie a războiului. Arătând cu degetul spre ea, străinul roti apoi mâna prin încăpere. Pe urmă, străinul deschise un soi de dulap din peretele rotund și scoase o placă subțire neagră, pe care bătrânul o luă cu mâini tremurătoare și, tulburat, o scăpă. Se făcu palid și nu îndrăzni să se mai uite jos, dar străinul se aplecă și o culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zărea printre ei pământul negru, galben sau verde. După ce-i trecu tulburarea, greu de stăvilit chiar după cele câteva luni de când trăia ca într-o adevărată țară de basm, sau Ta Nuter din istorisirile oamenilor rome, Auta întrebă cu voce tremurătoare: - Cum zburăm? Văd că aripile nu se mișcă de loc. - Uită-te în spate, zise străinul cel mai vârstnic; și întorcîndu-și capul cât îi îngădui strânsoarea curelelor de pe piept, rostul cărora l-a înțeles bine când se urcau și trupul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rotea în văzduh, ca pajurile, dar destul de sus. Fără să mai spună ceva, bătrânul îi dădu pământeanului un lucru ciudat, alcătuit din două țevi unite într-o pâlnie largă și-i arătă cum să se folosească de el. Cu mâna tremurătoare, Auta apropie de ochi cele două țevi și, cu buzele întredeschise de tulburare și plăcere, începu să se uite jos. Vedea deslușit până și frunzele copacilor, dar pe robii fugiți nu-i zărea nicăieri. - Nu-i găsești? întrebă cârmaciul. - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]