1,604 matches
-
cu sărutul lui Cuza pe obrazul brăzdat într-un ochi de țară despre șomeri pribegie diaspora... vremuri au trecut ne amintim de tine... Scrisoare către Veronica Micle Scriu cu pulbere de stele pe cununa de mirt robia iubirii strigătul șoaptelor tremurul apei vremea... trece-n amintiri Scriu cu vise de gheață pe focul durerii tăcerea scânteii fuga gândului iertarea noptii anii... trec în amintiri. Scriu cu lacrimi de gene pe rochia de mireasă dorința răsăritului mirarea crângului veșnicia iubirii... clipele... trec
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
o colindă apoi, aprind iar și iar, lumânări. ard. scântei se ridică în palmele mele. două cruci de lemn, ascunse sub piatra de hotar dintre sânul plin de laptele universului și golul umanului, așteaptă coroana de brad. sfoara își continuă tremurul, pe crucea casei oaselor albe. las lumânările să ardă până când trupurile lor iau forma somnului. topesc zăpada amintirilor. lasă iarba să învețe inima să bată în liniște... Referință Bibliografică: sărutul polilor / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
pe sub frunze incandescente ca într-un joc ”de-a pierderea realității”, te ascunzi, te adâncești pe poteci îngândurate, departe, tot mai departe, în hățișul unui tăvălug de amintiri fără culoare, aplatizate sub greutatea infinită a necunoașterii prin cunoaștere, cuprins de tremurul unei alte zile rătăcite, cu umerii uimiți și coloana gotică în forma semnelor de întrebare, cuprinzi tot hăul zgomotos al lumii în lacul tulbure al ochilor, uitând calea. Referință Bibliografică: DE-A PIERDEREA REALITĂȚII / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE-A PIERDEREA REALITĂȚII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342663_a_343992]
-
au rămas Fără baterie sau glas, Când te-am luat de mână, În ritmuri grave, Pașite încet de contrabas. Mi-ai gravat ușor În gânduri, Buzele tale grăbite, Strivite de claviculă calde, adormite... Și-n baletul degetelor tale Simt Un tremur innecat. Tot ce îmi doresc e ... să nu te fi uitat. NAUFRAGIU CROMATIC În câte lumi n-am fost noi doi!? Exceptând ziua de joi, Când m-am trezit naufragiată Pe pat. Felie de amintire creponată Tăiată de o oarecare
POEME GRENA de ANDREEA CRISTINA VÎRLAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340591_a_341920]
-
îl răsfăța, chemându-l Tobi sau numai Bunul To. Era omul ei drag, ținea la el, chiar și atunci cînd era ursuz ca bătrânii. În ultimii ani, părul i s-a rărit, ochii fugiră adânc în orbite, mâinile aveau un tremur ușor, fața căpătase o paloare pământie. Și totuși, pentru Linda acest om era încă șarmant, demn de admirat, omul alături de care viața avea un sens profund. Nu l-ar fI schimbat cu nici un alt bărbat din lume. Se întâmplă adesea
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
numai cu dânsul. Așa că...te rog să nu pleci! Cu lacrimi în ochi, ce s-a mai rugat șeful de el, aproape în genunchi. Dar, l-a trecut primul pe listă. Dacă așa a fost să fie!..se scuza cu tremur în glas șeful, în fața celorlalți. Și așa s-a pomenit Mototolea mare șomer, cu două sute de milioane în cont. Când a aflat madam Firuța ce ispravă a făcut scumpul ei bărbățel, l-a pupat în creștet, pe chelie: așa, Tricuță
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
relatarea concretă a faptelor și reverie colorată.Textul se construiește pe măsură ce se naște, însoțindu-se de comentariu precum melcul în cochilie, romanul fiind o realitate în oglindă. De la început până la sfârștul fericit al narațiunii, prozatoarea ține ștacheta ridicată, fără nici un tremur al mâinii. Spiritul analitic funcționează ca un bisturiu.Prin tehnici narative destul de rafinate, travestiri naratoriale, descrierea romantică, Dora Alina Romanescu arată un talent cu totul remarcabil în disecarea societății în care trăiește, încât acuitatea observației pare nu o dată un mijloc
CELULA VIEŢII CA ILUMINAREA DESTINULUI ÎN ROMANUL DISTANŢE DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343795_a_345124]
-
cu mare grijă alese, frământările nobilului său suflet: [...] te-ai îndrăgostit / și-ai trădat statornicia / prin zbor. / Ce ai să faci / cu atâta libertate? / Mi-e dor de aripile tale!” (Mi-e dor de aripile tale) sau “Caut amintirea / și tremurul tăcerilor pline. De mult pe o inimă mută / mai suflă un vânt de la tine. / Iubite, pe vremuri urcai / ca aripa întinsă de vânt / în larg și sfânt orizont / de vise și vise, de cânt... / Astăzi, când pare că ieri, / zadarnic
VAVILA POPOVICI, “SCRISORI DE DEPARTE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343768_a_345097]
-
nou la gură să mai ia o înghițitură să prindă mai mult curaj. Ștefan îi urmărea cu atenție gesturile. Îi simțea nervozitatea și lipsa avântului necesar de a începe discuția. Vedea cum mâna ce ținea paharul cu whisky avea un tremur ușor. Poate ar fi bine să o ajute el un pic cu ceva. - Ai vești neplăcute de acasă? S-a întâmplat ceva cu soțul tău? - Aa, nu, nici vorbă, totul este în regulă cu el. - Atunci? Poate că relațiile dintre
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
se păru că vede apropiindu-se de stație un tramvai galben condus de un Nicu țanțoș și plin de sine. Șinele străluceau sub burnița rece, ca niște linii fără început și fără sfârșit. Vasilica atinse o linie cu piciorul, simțind tremurul metalic al acesteia până în adâncul inimii. I se părea că nu mai purta botinele cu toc, ci papucii de gumă furați de la bătrână. Din pachet se ridica spre ea mirosul unic al micilor. Cât timp putea să mănânce mici, putea
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
pe sub perdea o boare răcoroasă. În stânga ferestrei, sub un baldachin străveziu, o tânără dormea profund. Pletele-i negre se revărsau agale pe așternuturile fine, iar veșmântul alb, vaporos lăsa să i se întrevadă trupul zvelt, pe alocuri dezgolit. Un ușor tremur o cuprinse, iar respirația din ce în ce mai sacadată trăda tulburarea ce o acaparase pe nesimțite. Mirosul acela de sulf, atât de cunoscut, perdeaua care flutura neîncetat, deși nu știa de ce, deveneau mai mult decât perceptibile. Scârțâitul ferestrei îi confirma că era aproape
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
începerea competiției, își schimbă locul, căutând să aibă un câmp vizual cât mai deschis asupra zonei din care se dădea startul. Tresări puternic când auzi vocea crainicului anunțând cursa copiilor născuți în anul în care se născuse Rareș. Își simți tremurul mâinilor instalându-se odată cu teama că băiatul nu va putea înota. Doar nu îl văzuse niciodată înotând, nu? Silvia, în schimb, ori de câte ori el încerca să-i spună că aruncau banii pe geam, îl asigura că băiatul începuse să înoate destul de
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
Acasă > Poeme > Emoție > REFRENUL PAȘILOR DESCULȚI Autor: Bianca Aură Buta Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Refrenul pașilor desculți Tristețea culege tremurul câtorva raze rămase din cioburile unor vise ușor nepermise, se pare! Netezește cu ele umbră încercănata de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolva toate nedurerile ce
REFRENUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343353_a_344682]
-
prințesă din casteliubea un băiat sărac.Tainic ei se întâlneaupe ale dorului poteciși săruturi își furauprintre zidurile reci!... V. REFRENUL PAȘILOR DESCULȚI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Refrenul pașilor desculți Tristețea culege tremurul câtorva raze rămase din cioburile unor vise ușor nepermise, se pare! Netezește cu ele umbra încercănată de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolvă toate nedurerile ce
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici că îmi mai pasă! Te privesc printre genele sufletului și, în firave ... Citește mai mult Refrenul pașilor desculți Tristețea culege tremurul câtorva razerămasedin cioburile unor vise ușor nepermise, se pare!Netezește cu ele umbra încercănatăde stingerea doritelor fericiriadunate în târziul acesta de timp.Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară,iar recompunerea noastrădizolvă toate nedurerile ce adânceschotarul abisului,în ostenirea unei
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
București, am auzit... - Da, este la București. Dar, dacă-l vezi acum pe uliță, îl recunoști, știi că este el și nu altul? Anița nu a vorbit. A înclinat și mai mult capul, ce părea că s-a oprit din tremurul ce-l avea la sosire, cu urechea stângă către în sus, de parcă se forța să audă cu ea, apoi a încuviințat prin acea mișcare repetată ce-i pe înțelesul tuturor. Polițistul i-a făcut semn lui Gabriel să se apropie
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
să ne întrebăm despre noi și despre sufletele noastre, cu o tandrețe sfâșietoare, gravă. Citind poemele pe cursul lor, uneori noaptea târziu, mă rup cu greu din lectură dar somnul așteptat nu-și găsește spațiul, aducându-mi sub pleoape un tremur de ore strivite cu teamă, care-și lasă uneori semnul la colțul ochiului. Teama de frumos, dragul de visare, îmi relevă lutul și timpul cu care poeta creează strălucirile color ale acelui fortuna labilis, desenând cu mână sigură semnele de
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
aici sunt doar cei din generația ta. Ți-e rușine că ești cu mine? - Ce-ți veni? Vrei să mă superi? - Nu, de ce aș face asta? Mie îmi place prezența ta și mă simt bine cu tine. Tu? - Din cauza asta tremur. De emoție, nu de rușine. Nu crezi? Ștefan o strânse în brațe și o sărută pe creștet. Dalia se plie pe trupul său ca un maieu subțire, pe un corp umed, abia ieșit din baie. Era lipită complet, ca o
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
curmă Și în mine iar te cerni Tângă de un an urmă Și durerea altei ierni. Și iar vrea să mă apuce Un păcat pitit în gând Geamul cum apasă-n cruce Vina lemnului flămând. Pe neprins, pe draperie Năvăli tremur ușor Pășind tihna străvezie Intri tu ca viitor. Tu vei sta în ușă toată Dalbă, simplă ca-n trecut În văl limpede-mbrăcată Fulgi din care s-au țesut. 1931 Traducere Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Boris Pasternak*** Nimeni nu va fi
BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344159_a_345488]
-
aflăm de Marea lume a satelor, de pașii mărunți și iuți care se îndreptau spre poartă, când dincolo de ea se auzea unul din glasurile care cerea apă... Autorul s-ar fi întrebat , pe bună dreptate -Ce a mai rămas din tremurul adevărat din lacrima curată a cântecului popular și ar fi exclamat irizând cu fior prozodic -Fără frumusețea ta , frumusețea lumii ar fi scrum și cenușă! Referință Bibliografică: GEO BOGZA SI ȚARA DE PIATRĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GEO BOGZA SI ȚARA DE PIATRĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344184_a_345513]
-
Glasul ca pe-un stăpân ce le-ar face să tacă. Sunt numai zdrențe și friguri, ca un copil bântuit de umbre orfane, ce-și caută mama în necuprins. Doamne, auzi-mă, vino și cântă-mi de leagăn, adoarme-mi tremurul și frica, alungă-mi neliniștea ori fă-o să tacă, leag-o în lanțuri și arunc-o la câini! Cântă-mi de soare, nu de obsesii, vorbește-mi de ceruri, nu de concesii, Alină-mă, Doamne, și fă să nu mă
LA TINE MĂ ÎNTORC CU SPIRITUL FÂȘII de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343159_a_344488]
-
este un poet adevărat și, mai ales, important în peisajul liric românesc: „De ce mă vrei?/ M-ai întrebat. (...) Nevăzute albine/ Îți desenau pe buze o inimă./ De ce mă vrei?/ M-ai întrebat./ Nevăzute albine/ Se trudeau să poarte prin aer/ Tremurul inimii tale.” Ioan LILA 28 mai 2011 Franța Referință Bibliografica: Cronică - Baki Ymeri / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 147, Anul I, 27 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BAKI YMERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343173_a_344502]
-
pântecul tău rotești soarele. MIERE De ce mă vrei? M-ai întrebat. Pe buzele tale Erau polen și nectar. Nevăzute albine Îți desenau pe buze o inimă. De ce mă vrei? M-ai întrebat. Nevăzute albine Se trudeau să poarte prin aer Tremurul inimii tale. BLESTEM CU MIRESME Numai zeițele se pot lăuda Cu același cutremur Al sânilor Atunci când pășesc! O, ce vârtej De dorințe și magice arte Ale descopcierii Diafanului veșmânt de mătase Ce cade la picioarele tale! Nici un blestem Nu-i
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
Iscoditor în ale cunoașterii, discret simțitor și fin observator al stărilor sufletești articulează cu blândețe versul, însă deplin și curat. Neodihnit și frământat își exprimă cu franchețe trăirile care se balansează cu eleganță între speranță și melancolie, între liniște și tremur. „Propun să lustruim speranțele din noi / și să ieșim cu ele la plimbare, / le vom purta cum poartă veteranii de război / strălucitoare decorații-n sărbătoare. / Iar seara le vom pune înapoi / în oasele cu frică tapetate / chiar dacă vom trăi în
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
Temându-se de foamete, bătrânii Din Mânăstirea Iviru, pe vremuri, Strâns-au merinde multă, poame, gemuri Și n-au mai dat pomeni, de Hram, la unii Ce-au năvălit flămânzi și răi ca hunii Să ceară-o bucățică. „De nu, tremur Și mațele se strâng ca niște ghemuri De-ajuns-am să vânăm chiar și lăstunii” ... A doua zi, văzut-au miliarde De harnice furnici cărând pe spate Boabe de grâu, spre Mare, revanșarde ... „Vai, Maică, suntem plini de răutate!”, Strigat-au, flagelându
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]