1,067 matches
-
asta, promit să dau la săraci salariul de săptămâna viitoare. Ce naiba a fost în capul meu? m-am întrebat îngrozită. El, dintre toți oamenii? Și cel mai grav era că mă refuzase, mă respinsese! Am revenit în prezent cu o tresărire simțind ochii taximetristului ațintiți asupra mea. Mi-era așa de frică, încât am decis să sar din mașină la următorul semafor. Dar tocmai atunci - din fericire - mi-am dat seama că probabil senzația de amenințare din mașină era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plece și-mi doream să fi murit deja. Să fii atentă, a continuat Luke rămânând pe loc. —O să fiu, dar să fii și tu. Apoi Luke și-a mișcat brațul un milimetru în direcția mea. A fost ca o tresărire abia perceptibilă. în clipa următoare, ca din pușcă, ne-am repezit unul în brațele celuilalt. Picioarele lui erau lipite de ale mele, brațele lui se încolăciseră cu putere în jurul spatelui meu, fața mea era îngropată în gâtul lui și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lăsai să cutreiere de la o persoană la alta timp de câteva minute, sorbind calm din pahar și trăgând din țigară, testând posibilitățile, căutând o ocheadă aruncată în direcția ta, poate chiar momind pe cineva, cu un mic zâmbet sau o tresărire din umăr, să înceapă să îți acorde atenție. Bărbați sau femei, pentru mine nu avea importanță. Pe vremea aceea eram încă virgin, dar mă cunoșteam destul de bine ca să știu că nu contează. O dată, Cary Grant s-a așezat lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mâncare lui Sammy, spune ea, dându-mi o cutiuță cu mâncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sunt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se uită ea și Îmi iau o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mână. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătând spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sunteți un cuplu absolut perfect. Când mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mândrie, când o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sunt demnă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea târziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta „pe care și‑a dorit‑o dintotdeauna“? Un client nou? Un birou nou? Vrea, poate, să‑și dezvolte compania? Mă frământ, încercând să‑mi aduc aminte dacă am auzit cumva ceva din întâmplare în ultimul timp și, cu o tresărire, îmi amintesc că l‑am auzit vorbind la telefon, în urmă cu câteva săptămâni. Vorbea ceva despre o agenție de publicitate și, chiar la momentul respectiv, mă întrebasem ce era cu chestia asta. Publicitate. Poate despre asta e vorba. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
noi nu zice nimic. Inima îmi bate nebunește și țin receptorul atât de strâns, încât începe să mă doară urechea. — Becky, trebuie să vorbim despre niște lucruri, spune într‑un final. Dar nu e momentul acum. — Bine, spun, simțind o tresărire de spaimă. Ce... fel de lucruri? Nu acum. Vorbim când mă întorc, da? OK? Sâmbătă. La nuntă. — Bine, spun iar cât pot de relaxată, încercând să‑mi ascund teama. OK! Păi atunci... ne vedem. Dar înainte să mai apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se ridică. Îmi cer scuze, Rebecca, dar avem o ședință la 2.30. A fost o adevărată plăcere. — Sigur, spun. Nici o problemă! Fac eforturi să mă ridic și să‑i urmez. În clipa în care trec pe lângă frapieră, am o tresărire de uimire când îmi dau seama că am băut aproape toată sticla. Doamne, ce jenant! Dar nu cred c‑a remarcat cineva. Ieșim din restaurant și Judd a chemat deja un taxi pentru mine. — Ne‑a părut bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deschid. Și e ca și cum aș fi primit un pumn în stomac. E o poză cu mine. O poză pe care n‑o recunosc; nu e prea flatantă. Merg singură pe stradă. O stradă din New York, îmi dau seama cu o tresărire. Și am în mâini o groază de sacoșe, pline cu cumpărături. Și, într‑un cerc, e și o poză cu Luke. Și una micuță cu Suze. Și titlul este... O, Doamne, nici nu pot s‑o spun. Nici nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să scrie. OK... bine... da. Da. Am să‑i spun. Mersi. — Deci, zic în clipa în care ea lasă telefonul jos, cine era? Și, știu că e o prostie, dar, când mă uit la ea, nu‑mi pot reprima o tresărire de speranță. Poate era producătorul altei emisiuni. Poate era cineva care vrea să scriu în ziarul lui. Poate era John Gavin, care a sunat să‑și ceară scuze și să‑mi ofere înlesniri nelimitate de creditare. Poate că totul o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vedea cum se numește strada. Și tocmai vreau să întreb un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă de ce simt un vag semnal de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oamenii să fie fericiți și să raporteze conducerii orice problemă... Ridică din umeri. Sincer, nu mă pot gândi la cineva mai potrivit ca tine. — Îmi... îmi oferi o slujbă? zic nevenindu‑mi să cred și străduindu‑mă să‑mi ignor tresăririle de speranță din piept; micul imbold de încântare. Dar... cum rămâne cu Daily World? Cu... cumpărăturile? — Și ce? Michael ridică din umeri. Îți place să mergi la cumpărături. Mie‑mi place să mănânc. Nimeni nu‑i perfect. Atâta timp cât nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai bun decât mine! Cineva cu experiență în PR, cineva care a lucrat în... — OK, mint, mă întrerupe Luke. Mint. Nu am nevoie de cineva ca tine. Am nevoie de tine. Mă cu sinceritate privește în ochi și, cu o tresărire, îmi dau seama că nu vorbește doar despre Brandon Communications. — Am nevoie de tine, Becky. Am nevoie de sprijinul tău. N‑am știut asta decât atunci când nu te‑am mai avut lângă mine. De când ai plecat, nu mă gândesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plăcere. Luke se gândește un pic. Sunt un om de afaceri britanic. Am sediul în Londra. Îmi întâlnește privirea. Dar mi‑am deschis de curând o filială la New York. Așa că îmi voi petrece destul de mult timp aici. — Serios? Simt o tresărire de surpriză, pe care încerc să mi‑o ascund. Ți‑ai deschis o filială la New York? E... foarte interesant. Fiindcă eu am avut impresia că anumiți oameni de afaceri britanici au avut ceva probleme în a‑și convinge investitorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cărturarul, pe care Luminăția Sa l-a primit de multe ori în casa asta. Iancu se înclină, luă mâna fierbinte a Marioritzei și i-o reținu căutându-i ochii, așteptând să-i întâlnească privirea ușor surprinsă, zâmbind apoi și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort interior numit chef de viață. După ce termină și cea de a doua porție de sarmale, Nicolae se invioră subit și strecură invitația Marioritzei, vorbindu-i entuziasmat despre apropiatul spectacol al celebrei cântărețe Nanone. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o discretă iluminare. Marioritza roti din nou lingurița, adunând mica spirală de șerbet, și transferă silueta prințului în decorul unui salon parizian, îl îmbrăcă după moda europeană cu haine care se mulau pe linia trupului, îi luă turbanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întrebarea și, după ce făcu un ocol prin salonul rotund, consideră că putea să-i acorde o oarecare atenție. Proceda în stilul inspirat din joaca pisicilor, atât de apreciat la Paris, numit „atingerea blănițelor”. Era mai amuzant. Reveni, deci, cu o tresărire de surpriză. ― Oh, vous êtes encore ici? ― Oui, madame! Je m’appele... Julien. ― Très bien... Julien!... Tu as... une certaine manière... de parler, bien sûr... mais... - aici, femeia scoase o mână albă de sub mantila de nurci și începu să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o înțelegere foarte clară. Situația financiară a Franței este departe de a fi înfloritoare. Cred că știți deja. Sau nu știți și, în cazul acesta, aflați de la mine că guvernul francez nu mai are bani nici măcar pentru nevoile armatei. Observând tresărirea lui Ledoulx, continuă: Ci doar pentru reprezentanții ei diplomatici, desigur. Contele se relaxă. Eu, personal, nefiind nici cadru al armatei, nici reprezentantul diplomatic al Franței, nu primesc nici măcar un frăncuț pentru serviciile mele. Ca atare, am toată libertatea de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dacă însuși împăratul apreciază... bâigui consulul și, încurajat de faptul că femeia se pregătea de plecare, îndrăzni să-i pună întrebarea care îl frigea la inimă. Dar... dacă-mi este permis, madame... Manuc va muri... nu-i așa? Ledoulx zări tresărirea voalului. Dar nu auzi râsul ei plin de sarcasm, ci doar răspunsul sibilic aruncat din mers: ― Excelență, vom trăi și... vom ști! Intermezzo informativ: Doi oameni diferiți gândesc diferit despre același personaj și despre multe alte lucruri. 1. În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]