2,004 matches
-
1866-1914), În Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu”, Cluj Napoca, tom XLVII, Seria Historica, 2008, p. 143-156; Daniel Cain, Les relations diplomatiques roumano-bulgares en 1900, În Revue des Études Sud-Est Européennes, tome XLVIII (nos 1-4), Bucarest, 2010, p. 259-282; Idem, Un trimis al Majestății Sale: Nicolae Mișu, București, 2007; Ion Mamina, Diplomația românească modernă și reprezentanții ei - portretele unor Ghiculești, În Studii și materiale de istorie modernă, tom XXI, 2008, p. 77-82. </ref>, urmărindu-se identificarea atât a diplomaților români din diferite
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
informația conform căreia Hitrowo avea să fie Înlocuit de Fonthon era transmisă Încă din martie 1891. Se aprecia că noul diplomat rus era „de l’ecole de M. de Giers” și că nu va crea probleme guvernului de la București. Totodată, trimisul român din capitala Rusiei nu-și ascundea mirarea, care caracteriza de altfel și cercurile politice rusești, conform căreia Giers numea Într-o țară ortodoxă un ministru catolic. Dar ce mirare sau critici pot fi aduse, când Însuși Giers era protestant
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
cele două imperii centrale Îi susțin inițiativa. A urmat atragerea Austriei În problemă, Münster transmițându-i concluziile lui Deym, consulul vienez la Londra, pentru a le raporta mai departe. Așadar, Ion Bălăceanu, cel care a devenit, mai târziu, primul nostru trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, a găsit la Viena un teren foarte favorabil, Curtea imperială anunțându-l că este dispusă să-i acorde lui Carol onorurile unui „Mare Duce”, cu titlul de „Alteță Regală” <ref id="40"> 40 Scrisoare Carol c
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
practic, justețea gestului: „Carol aparține unei dinastii auguste, a devenit suveranul unui stat independent, care prin suprafață, populație și grad de dezvoltare este mai important decât multe state, care poartă chiar rangul de regat” <ref id="44"> 44 Kogălniceanu c. trimiși, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 10. </ref>. Apar acum o serie de argumente, care vor fi folosite și mult dezvoltate, inclusiv În negocierile pentru proclamarea regatului. Pentru a Înțelege pe deplin semnificația actului din 9/21 septembrie
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
49 Instrucțiuni Kogălniceanu c. Bălăceanu, 9/21septembrie 1878, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 7. </ref>. Recunoașterea noului titlu s-a făcut foarte repede deoarece, până pe 13/25 octombrie 1878, toate marile puteri au trimis confirmările la notificările trimișilor noștri; un al doilea val de notificări, trimise Serbiei, Greciei, Belgiei, Olandei și Statelor Unite, au fost onorate prin note oficiale până la sfârșitul lunii noiembrie <ref id="50"> 50 AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 47-48 și f. 60. </ref
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
În privința recunoașterii, după toate uzanțele, a titlului de „Alteță Regală”. Prin urmare, se solicită o a doua notă oficială de confirmare din partea Rusiei, după ce aceasta oferise doar una simplă, iar, ulterior, se revine printr-o circulară de atenționare ca toți trimișii noștri să aștepte note oficiale <ref id="51">51 Circulară Kogălniceanu, București, 20 septembrie/2 octombrie 1878, la AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 39. </ref>. Se dorea, astfel, manifestarea unui gest de voință specific unui stat suveran, nedorind
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Întârzie recunoașterea, pe motiv că Bismarck e la Köln și nu poate aproba nota de confirmare <ref id="53"> 53 Instrucțiuni Kogălniceanu c. Liteanu, 16/28 septembrie 1878, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 29. </ref>. Gheorghe Vârnav-Liteanu, trimisul nostru la Berlin, insistă, subliniind că România va respecta condițiile de la Berlin, că s-au Încheiat reglementările pentru Basarabia și Dobrogea și că urmează soluționarea „chestiunii sociale a evreilor”, iar recunoașterea titlului ar fi o „putere morală dată guvernului ca să
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Berlin, 17/29 septembrie 1878, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 33. </ref>. Iată, deci, cum, indirect, apare presiunea asupra guvernului român pentru a ceda În fața condițiilor germane. Fugitiv, Bülow se angajează să vorbească cu Bismarck despre urgentarea trimisului, dar „există mulți germani care amintesc cancelarului despre condițiile de la Berlin” <ref id="56">56 Ibidem, f. 33v. și urm. </ref>. În 1879, se prefigurează tot mai clar faptul că acceptul Germaniei, În primul și cel mai important rând, dar
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Regală, dosar 12/1879, f. 52.</ref>. Hoyös se baza pe cele declarate de informatorii săi, unul dintre ei fiind chiar un ministru, care niciodată nu Îi spusese că ar fi fost discuții pe această temă În guvern. După părerea trimisului austriac, actul de la 9/21 septembrie 1878 a izvorât din voința lui Kogălniceanu, dar I. C. Brătianu nu „vrea complicații pentru o «chestiune de formă», chiar dacă prințul Carol crede că ar fi un surplus de garanție” <ref id="61">61 Ibidem
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
să se facă progrese În privința proclamării regatului. Într-adevăr, turneul din martie 1880 al lui I. C. Brătianu la Viena și Berlin s-a dovedit a fi capital, deoarece a marcat apropierea României de puterile germane. În consecință, numeroasele demersuri ale trimisului nostru la Viena, Ion Bălăceanu, pe marginea problemei regalității, vin pe un teren foarte fertil. La fel ca și turneul diplomatic al lui V. Boerescu din 1879 și cel al lui I. C. Brătianu a provocat interpretări controversate printre trimișii la
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
ale trimisului nostru la Viena, Ion Bălăceanu, pe marginea problemei regalității, vin pe un teren foarte fertil. La fel ca și turneul diplomatic al lui V. Boerescu din 1879 și cel al lui I. C. Brătianu a provocat interpretări controversate printre trimișii la București. Era clar că vizitele lui I. C. Brătianu nu s-au ocupat doar de problema joncțiunii căilor ferate româno-austriece, așa cum se declarase oficial. Inițial, ambasadorii au fost convinși că pe lângă discuțiile menite să concretizeze, pe de o parte, relațiile
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
că momentul este prost ales, Europa nemaiavând nevoie de Încă o problemă. Bălăceanu răspunde că nu a cerut o soluție imediată și că nu se va trece la fapte fără consimțământul Vienei <ref id="71"> 71 Ibidem, f. 2-4. </ref>. Trimisul nostru și-a menajat interlocutorul exact În punctele „nevralgice”. Oricum, marele câștig este că Haymerle conștientizează că, În curând, va trebui să mediteze, să ia poziție oficială față de problema românilor. Așadar, anul 1880 nu aduce decât tatonări diplomatice În problema
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
În prim plan a pericolului rusesc, pe fundalul agravării situației În Balcani, impunându-se necesitatea menținerii „ordinii” la Dunăre. Apoi, mereu susține că țara este Într-o mare fierbere, că este interpelat În Parlament, Întrebat În guvern, În partid, de către trimișii diplomatici, fiind posibile manifestații de susținere a proclamării regatului <ref id="78">78 Ibidem, f. 11. </ref> (sic!). Și, de asemenea, amintește permanent despre pericolul atentatelor Împotriva lui Carol și despre acțiunile contracandidaților la tron <ref id="79">79 Ibidem
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Casa Regală, dosar 12/ 1881, f. 18.</ref>. De altfel, „zvonul” apropierii proclamării regatului interesa În mod deosebit Petersburgul, Giers cerând explicații oficiale lui Ion Ghica <ref id="91"> 91 AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 133/1881, f. 160. </ref>, trimisul nostru În Rusia. Acesta din urmă răspundea, la 27 februarie 1881, că, În cazul În care se va Îndeplini acest fapt, el va fi făcut Într-o „manieră constituțională și după uzanțe” <ref id="92">92 Ibidem. </ref>, deci, În
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Rusia, menținându-și nealterată imaginea În fața autorităților de la București. Se pare că Germania nu era dispusă să treacă și la măsuri coercitive concrete În cazul În care guvernul I. C. Brătianu nu lua deciziile cerute de Rusia. Dovadă e faptul că trimisul ei rămâne fără instrucțiuni, arătându-și de mai multe ori perplexitatea și neștiind de ce Întârzie recunoașterea, ce anume ar trebui să facă, dacă se impune a-și manifesta vreo reticență cu prilejul prezentării scrisorii de confirmare a notificării regatului etc.
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
89, tulburările deceniului următor, meandrele unei societăți debusolate de tranziție. Luate în parte, romanele lui Ț. au caracterul unor scenarii de succes: doi foști iubiți se revăd la Paris la începutul anilor ’90, el (căruia i se spune Popeye) este trimisul special al unui ziar din țară, ea (Anamaria) fugise peste hotare cu alt bărbat, în timpul manifestațiilor de la Timișoara (Iubire interzisă); un mut, batjocorit de cei din jur pentru handicapul lui, se îndrăgostește iremediabil și obsesiv de o tânără din vecini
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
se uita deasupra, el navigând în ape atât de înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate încă de la intrarea în scenă a personajului („Dar ce era Chiril? Păcătosul Chiril?... Nu era el eclerorul? Cercetașul? Trimisul Galeriei, arcă până la refuz de amintiri? Porumbelul ei singuratic și îndrăzneț, ce măsoară întinderea vastă, netedă în aparență, a conștiinței, ascunzând însă dedesubt atâtea prăpăstii și piscuri?...”), pentru a se vărsa în finalul ce aduce, laolaltă cu prospecțiile în „viitorul
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
care, convins că rostul său e să schimbe lumea, pleacă, pe motoretă, să facă minuni în satul Lunca Pașcani, dar se trezește pe o insulă, Republica Selenă. Aici întâlnește o lume ciudată și e perceput de preoții locali ca un trimis al dezmățului. În consecință, el și Antinoghen, „fost știutor de pomelnice și acatiste”, personaj picaresc ce completează și dă sens aventurilor lui Bostan, sunt transformați în măgari. Spațiul rural este reinterpretat într-o manieră amuzantă, populat de personaje cu nume
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
copiii săi, mai cunoscuți au fost Ioan (Iancu) Fănuță, autor de versuri și traducător din Al. Dumas, și maiorul Atanasie Fănuță, o figură memorabilă pentru Constantin Bacalbașa. În 1848 Z.R. este alături de boieri de vază la tratativele purtate cu trimisul sultanului pentru restaurarea vechilor rânduieli. Prin activitatea sa publică el cunoscuse o serie de personalități: Barbu Știrbei, Ioan Câmpineanu sau pe cei din familia banului Barbu Văcărescu, încredințându-i poetului Iancu Văcărescu parte din manuscrisele sale. Personaj întârziat între cronicarii
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
unde își agonisise o moșie la Milești, în ținutul Vasluiului -, a fost plină de „drumuri” făcute pe îndelete sau sub semnul precipitării. S-a numărat întâi printre elevii Colegiului de la „Trei Ierarhi”, înființat de Vasile Lupu, unde profesorii ucraineni (latinofoni) trimiși de Petru Movilă fuseseră înlocuiți cu dascăli greci, dar programul didactic rămăsese cel instaurat la fondare după modelul colegiului din Kiev. Studiile la Constantinopol, la Înalta Școală a Patriarhiei, unde îi va avea colegi pe Dosithei Nottaras (cel care, mai
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
-i era străină limba greacă. Călătorise la Constantinopol, avea relații strânse la Muntele Athos. Îi erau familiare realitățile din Transilvania, provincie unde avea câteva posesiuni pe care le vizitase în mai multe rânduri. Legăturile cu vestul Europei sunt constante, iar trimișii lui ajung de câteva ori, cu treburi negustorești și diplomatice, în Republica dogilor. Se vor duce la Veneția Hieronim Matievici din Raguza, medic la Curte și diplomat al voievodului, ori vistiernicul Oprea. Căutau probabil obiecte de preț pentru domnul lor
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
1938; Charles Dickens, O noapte de Crăciun, București, f.a.; Jules Lemaitre, Fecioarele martire, București, f.a. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Jurnalism și literatură, RL, 1974, 46; Alexandra Indrieș, „Trimis special”, O, 1974, 52; Victor Bârlădeanu, Itinerarul pasionat prin timp al unui trimis special, „Presa noastră”, 1975, 3; Constantin Călin, Jurnal de lectură, ATN, 1979, 4; Dana Dumitriu, Un roman demonstrativ, RL, 1979, 42; Paul Grigore, Secvențe critice, AST, 1982, 2; Al. Raicu, „M-am născut reporter!”, RL, 1982, 35; Alex. Ștefănescu, Geo
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
Nopților din Iunie prinde ființă. (Ă). Satul Mălini pe care ni-l Înfățișează romancierul trăiește Înfrigurarea, frământările ce preced Întemeierea unei gospodării colective. (Ă). Această Înfrigurare se desprinde din paginile - foarte multe - Închinate ședinței furtunoase cu care Începe cartea, când trimisul C.C. Iordache, rostind cuvântul partidului, le arată țăranilor muncitori - singura cale. (Ă). Din romanul lui Camilar, participarea țărănimii mijlocașe alături de cea săracă la Înfăptuirea colectivizării, se desprinde ca un adevăr rupt de viață. (Ă). Galeria eroilor pozitivi să se Îmbogățească
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Iunie e Înfățișată viața unui sat În preajma Întemeierii gospodăriei colective, e Înfățișată lupta dusă de țărănimea muncitoare călăuzită de partid pentru a pune bazele acestei gospodării.(...) Lucrându-și petecul de pământ Avram cercetează șoseaua pustie. Pe acolo trebuie să vină trimișii partidului cu ajutorul cărora se va Înfăptui marea schimbare. (Ă). Insistându-se asupra acestei „așteptări” se atribuie Însă oamenilor, din sat, o anumită pasivitate. Se minimalizează astfel importanța inițiativei țăranilor muncitori și hotărârea lor de a Înfăptui gospodăria agricolă colectivă. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
camera 4-spital, unde mai erau Țurcanu, Negură și Constantin Onișor, după care a fost repartizat într-o celulă din secția muncă silnică. Iarna dintre 1949 și 1950 a petrecut-o în celulă cu Romică Entușianu, Eugen Otparlic, Ion Popșa (toți trimiși apoi la Târgu Ocna), Constantin Văleanu și M. Stratulat. Spre sfârșitul lui august 1950 a fost mutat la camera 3-subsol, unde i-a avut colegi pe Eugen Măgirescu, Păvăloaie, Dumitru Bordeianu, Mihai Tufeanu, Dumitru Gheorghieș, Constantin Juberian, Nicolae Zaharia, Aurel
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]