1,097 matches
-
devine amenințător. În cele din urmă, "a ieșit, tropăind din cizmele grele". Profilul de anxioasă al protagonistei este dublat de unul eminamente mistic. Pasajul următor este o remarcabilă radiografie sinestezică a unui desengaño erotic. Este o metamorfoză a senzualului în trivial; o subită maculare a universului intim, de a cărui puritate, cu doar câteva clipe înainte, femeia fusese atât de sigură: "Mireasma care plutea încă în aerul iatacului era acum acră, respingătoare. Sanctuarul fusese profanat". Necroza fenomenologică se generalizează prin enumerarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu Cezar Petrescu este, simultan, unul dintre prozatorii cei mai polifici și mai inegali din istoria literaturii române. Texte de valoare (din ce în ce mai puține după 1947, anul instalării dictaturii comuniste) se amalgamează cu producții inferioare, chiar triviale, răspunzând fie unui gust public senzaționalist, tipic interbelic, fie, mai târziu și cu egală disponibilitate din partea autorului, unor cerințe oficiale șablonizante, tipice realismului socialist. Aranka, știma lacurilor (1929, apărută în volumul de nuvele cu titlu omonim, publicat în 1930) se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
considerații privitoare la posibilitățile reale de continuare a întreprinderii exegetice. Și mai întâi, ca o măruntă paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să scriu acest volum, deși, cunoscându-vă intuiția redutabilă, mă tem că vă voi confrunta cu secretul lui Polichinelle. Misterul rezidă în teama de întuneric pe care eu am simțit-o în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și organizațiile politice de dreapta față de esticii tot mai numeroși. Mobilitatea unidirecțională dinspre est spre vest poate slăbi atracția spre unele idealuri de înțelegere și unitate a oamenilor. Simțul și gustul artistic sunt alterate prin cântece cu vorbe și ritmuri triviale (manelele), prin jocuri de tâlhărire (alba-neagra), completate prin dansuri și gesturi obscene, redate live ori prin filme, prin fotografii, reviste și broșuri pornografice multiplicate continuu, fără restricții moral-juridice. Dacă tradițiile au un rol esențial în religii, atunci ele nu ar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fiind considerată la început doar un mijloc, ea ajunge să înlo cuiască treptat ordinea în care se înscrie: din mijloc, ea devine scop. Răsturnarea guvernelor prin grevă (greva proletară deve nită grevă politică) sau impunerea voinței învingătorului sunt exemple aproape triviale. Concluzia acestui prim moment produce o primă deplasare subtilă a discuției: „Alle Gewalt ist als Mittel entweder rechtsetzend oder rechtserhaltend. Wenn sie auf keines dieser beiden Prädikate Anspruch erhebt, so verzichtet sie damit selbst auf jede Geltung. Daraus aber folgt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat pe convențiile picturii cu element mitologic, însă codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-un rit de pasaj subtil. Arnold Böcklin, spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în condiții meschine, ultimii ani din viață trăiți în condiții extrem de modeste, ca și o iubire neîmplinită care-l leagă de Veronica Micle, contribuie la forjarea martirologiei romantice eminesciene. Nefericit în dragoste, cu lira sfărâmată, într-o lume mult prea trivială pentru a găzdui și recunoaște geniul, înzestrat cu o capacitate vizionară asociată geniului poetic, și care suportă o reconversie maladivă în nebunie, cum sună clișeul sentimental romantic, Eminescu dobândește în foarte scurt timp chipul emblematic al propriei sale ficțiuni poetice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume; cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați spre nuditate, și un dor mai mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii maestrului, în schimb, asocierea cu Böcklin devine interesantă. Francisc Șirato este unul dintre acei critici pictori care respinge literaturizarea picturii, un pictor care vine cu o critică însoțită de argumente tehnice. Șirato remarcă și caracterul anecdotic, în paranteză, trivial, al picturii lui Loghi care literaturizează pictura, extrăgând-o din sfera reprezentării, și pentru care poezia constituie un accesoriu, fără a fi consubstanțială cu compoziția. În ceea ce privește asemănarea cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor compoziționale, "lacuri și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Deși Păcatul ocupa acolo poziția unui panou al altarului creștin, în același timp, el forma centrul feței templului, loc sacru de veche venerație grecească. Cu toate acestea, contextul practic în care întregul tablou stătea, permite să tragi concluzii cu privire la indiferenta, triviala și ludica manipulare (de către artist) a formelor și motivelor "sanctificate" de tradiție: Structura ascundea o cabină pentru schimbatul hainelor, destinată modelelor"586. Așa cum mărturisea în memorii, Cecilia Cuțescu-Storck vizitase atât casa lui Stück, cât și pe cea a lui Lenbach
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezvolta față de cultura populară. În general, cultura populară este privită drept o cultură simplistă și exclusivistă. Partizani ai culturii populare, Nachbar și Lause o descriu ca formă cu sensuri multiple, complexe și adânci prin reiterarea miturilor, ritualurilor și iconilor. Nici trivială nu este, deoarece, privită în complexitatea ei, aparține unei grile culturale foarte diversificate, al cărei studiu este serios și destul de complicat. Nu pare să fie nici iminentă și nici exclusivistă, alte două prejudecăți, pentru că nu se integrează în "canonul cultural
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un corp de copil de 4 ani, iar cel de-al doilea - o copilă uriașă”. Descriind spectacolul ce se derula în fața privitorului, criticul și istoricul literar Constantin Călin, în monumentala sa lucrare „Dosarul Bacovia”, concluzionează: „domina o atmosferă de defulare, trivială, isterică. Finalmente, pentru foarte mulți, îndeosebi pentru creduli, mersul la iarmaroc constituia o experiență amară”. Printre modalitățile de agrement, s-au aflat și participările la spectacolele de circ - denumite în epocă „circ de varietăți” sau „teatru de scamatori și ilusiune
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din Detractorii lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bătrîna proxenetă sulemenită, cănită și magiunită și să se hotărască odată a-i da un categoric adio-oriental, precum merită o așa paciaură lipsită de cea mai elementară omenie [...]. Așadar, meditează, spălîndu-te de urmele necuratului contact [...]. Scuză-mi, dragă Mihalache, poliloghia (trivială, poate)." Cu trei ani înaintea morții, pare că Ion Luca își face mea culpa într-o scrisoare de felicitare către bătrîna proxenetă: "Un școlar puțin însemnat, care a știut mai mult să te supere decît să se folosească de învățăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
comediografului ("grosolănia lui Caragiale și naivitatea mea mă făceau să sufăr groaznic.") pînă cînd va remarca "infinita nestatornicie a simțirii sale"; nu l-a iertat și îi subliniază trivialitatea chiar și în deznădejdea pierderii celor două copile: "Era așa o trivială deznădăjduire în bietul om." Pe Heliade-Rădulescu, Caragiale îl numea în zeflemea "Părintele Literaturii Române" comunicînd lui Zarifopol că "D-ta nu-ți poți da seama bine de calitățile fiicei dacă nu cunoști de aproape pe părintele ei" iar pe Odobescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
snob persoană care, pentru a se distinge, pentru a epata, etalează maniere, un mod de viață, de exprimare etc. împrumutate fără discernămînt dintr-un alt mediu care i se pare mai distins, mai original, mai la modă decît al său; trivial 1. comun, de rînd, obișnuit; 2. de prost gust, vulgar, grosolan; 3. obscen, indecent; trivialitate 1. caracterul a ceea ce este comun, de rînd, obișnuit; 2. lipsă de gust, vulgaritate; 3. lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte), necuviință, obscenitate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea nației: "Am scris de nenumărate ori și aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
jaloane ("Cinste și gramatică acestea sunt cele dintîi condiții ale unei prese bune. Cine vrea poate să aibă și idei. Dar nu e obligatoriu."), viziunea caragealeană produce o degradare continuă a universului și, nu de puține ori, o deplasare spre trivial: patruzecioptismul devine pazopt, poporul bobor, revoluția rivuluție, Wagner "doar poate la restaurante proaste să se potrivească", Ruy Blas de Hugo se metamorfozează într-o "superbă copilărie dramatică", în Hatmanul Baltag (operă bufă în trei acte, în colaborare cu Iacob Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
umbli cu delicatețe și cu conveniențe sociale, ori chiar să ții seama de opinia publică a bîlciului [...]; să mănînci bine, să bei bine și să iubești bine este chiar formula lui; se ușurează imediat cu un potop de cele mai triviale înjurături și nu păstrează ranchiună; Caragiale e trivial și pornolog." Ar mai fi de adăugat observația călinesciană conform căreia "corespondența sa este în stil molavo-rostoganesc-miticesc" domeniu din care mă limitez la o singură exemplificare un scurt extras dintr-o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chiar să ții seama de opinia publică a bîlciului [...]; să mănînci bine, să bei bine și să iubești bine este chiar formula lui; se ușurează imediat cu un potop de cele mai triviale înjurături și nu păstrează ranchiună; Caragiale e trivial și pornolog." Ar mai fi de adăugat observația călinesciană conform căreia "corespondența sa este în stil molavo-rostoganesc-miticesc" domeniu din care mă limitez la o singură exemplificare un scurt extras dintr-o scrisoare către rafinatul și mult mai tînărul Zarifopol: "Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oferă plăceri elementare. Un epicureism grosier uneori, șiret mai adesea se desprinde din felul de-a reacționa al eroilor din comedii și Momente la împrejurări; viața n-are nici o taină, totul se petrece afară, sub privirea oamenilor și a societății... Trivială e, în acest context, afișarea cu onestitate a relațiilor de adulter oficializate, acceptate și prezentate ca atare: "Directorul a plecat de la șapte de acasă... Nevasta lui a rămas să se gătească și să vie mai tîrziu la gară cu copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mine; suntem prietene; și dumnealui (arată pe Bubico), curte teribilă! (Către Bubico:) Craiule!... [...] Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, care era soră cu Zambilica a Papadopolinii, ceea ce, care va să zică, însemnează că Zambilica este mătușa lui Bubico după mamă..." Panoplia trivialului se întregește și cu celebra înjurătură națională in extenso într-un raport oficial al procurorului, Telegrame: Atunci Costăchel Gudurău care sta la altă masă criticînd guvernul gura mare, sculat și apostrofînd directorul strigat ba pe al mă-tii și ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Turtă dulce panorame tricoloruri bragă [...] miniștri pungași de buzunare [...] cai vite jandarmi [...] Deșteaptă-te, române sacîz sifoane [...] porci mătănii paiațe..." Alexandru George crede că atașamentul pentru această zonă "nu e decît rodul prea directelor contacte ale autorului cu o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să fi făcut parte"; poate de aceea și eroinele sale au poezia trivialității iar apărarea lui Maiorescu pare neconvingătoare: "...în lumea artei adevărate nici nu poate fi vorba de trivial. Trivial este o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să fi făcut parte"; poate de aceea și eroinele sale au poezia trivialității iar apărarea lui Maiorescu pare neconvingătoare: "...în lumea artei adevărate nici nu poate fi vorba de trivial. Trivial este o impresie relativă din lumea de toate zilele..." ceea ce subzistă însă în lumea de toate zilele poate deranja în artă, așa cum s-a întîmplat cu farsa D-ale carnavalului despre al cărui subiect revista Doina scria că "e
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să fi făcut parte"; poate de aceea și eroinele sale au poezia trivialității iar apărarea lui Maiorescu pare neconvingătoare: "...în lumea artei adevărate nici nu poate fi vorba de trivial. Trivial este o impresie relativă din lumea de toate zilele..." ceea ce subzistă însă în lumea de toate zilele poate deranja în artă, așa cum s-a întîmplat cu farsa D-ale carnavalului despre al cărui subiect revista Doina scria că "e de-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]