1,384 matches
-
la carte - într-un castron bucăți mari de somn, crap și știucă, în alt castron - zeama. Alături, mămăliguță și mujdei, pentru bucățile de pește. Deja suntem sătui, dar când vedem ce urmează, facem ochii mari - un platou imens, pe care tronează un crap umplut. Nu rezistăm și mâncăm câte puțin din minunăția de pește din fața noastră. Pe care îl înecăm într-un Aligote gălbui, sec și rece. După amiază, încercarea cea mare - pescuitul. Cătălin și Danflorea scot la iveală sculele lor
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
de invitați care coborau din trăsuri ,în perechi de câte doi sau trei,dintre familile cele mai cunoscute din zona.Coborand din trăsura,Karon observa opulenta dată de conacul impresionant și de invitații ca niște furnici colorate.Coloane de marmură tronau la intrare ,iar lângă fiecare câte o făclie aprinsă ce oferea o noata de mister. .Neasteptandu-l pe sărbătorit să-i ofere mâna ca să coboare,fata își făcu loc printre trăsuri și văzând o figură familiară în lumina făcliilor,se
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
o măsuță se apropie,ușor și îl mângâie pe clapele de fildeș,cu o atingere ce era menită unei iubiri de mult pierdute.” Nu știam că îl are,cred că a costat o mulțime de bani”Pianul,de culoare albă,trona în cameră,în semi-umbra și o încântă pe fata care învățase de la mama ei această artă a sufletului .Asezandu-se pe taburetul de aceeași culoare,fata mângâie că un salut clapele albe și negre iar apoi,după ce hotărî ce va
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
imaginea țării Ați fost atenți vreodată la imaginea țării și a poporului american în filmele făcute la Hollywood? Iankeul când vine acasă de la servici, intră în living-room-ul în care întotdeauna stă aprinsă o veioză frumoasă. În încăpere e curățenie și tronează în general mobilă clasică. Tradiționala bunăstare americană! Tablouri pe pereti, rafturi cu cărți... Omul, obosit după orele de muncă își umple un pahar de cristal cu „vizichi” sau își ia din frigiderul mare cât un elefant (și burdușit de mâncare
MEMORIA PENIŢEI (2) – CINE TRAGE SFORILE? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359110_a_360439]
-
19 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mănat din nou de un impuls străin Am vrut să cumpăr ceva din magazin, Mi-am dat viața cu încă o viață înapoi Și mi-am văzut acolo viața mea în doi: În fața mea trona, ca spumă mării O frumusețe și...în culmea disperării Mă-ntreb, ce mai pot face eu acum Să facem iarăși amândoi, acelaș drum? Privii la ea, înaltă și subțire că o sălcioara Mă-ndrăgostii pe loc precum întâia oară, Doi
ACUM,LA APUS DE SOARE? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359182_a_360511]
-
plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele printre maci într-o mică vază albă, se aplecau cu grație, parcă spre a privi mai bine cei câțiva stropi rubinii ce se scurgeau în farfuria pe care trona o uriașă felie de pepene roșu. În roșul acela intens, viața desena cu sâmburii aceia de un negru intens ca al ochilor de tătăroaice, hieroglife ce ascundeau înțelesuri pe care doar ea le putea pătrunde. Așezată în fotoliu, cu ceașca
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Tăcerii a lui Brâncuși. Când răsturna Zoica mămăliga și o tăia cu aceeași sforicică, prinsă-n cui, o felie era a mea. Într-o vreme, tata mi-a înterzis să mai calc prin ograda lor, plină cu pomi fructiferi unde trona leagănul făurit de domnul Grecu de creanga unui salcâm uriaș, și unde eu îmi făceam veacul. Bineînțeles că am încălcat consemnul și m-am dus să mă joc: Hoț, vizir și împărat, Bara-n foc, Omul negru și 9 pietre
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
Dacă face cum a zis de atâtea ori și de acum înainte va fi totul bine? Au trecut 5 ani, iar noi suntem în continuare în relația asta toxică și suntem mai blocați ca niciodată. Un sticker mare cu Bucureștiul tronează in continuare deasupra patului nostru. Traiul aici e sigur, dar mediocru. Nu suntem legați de nimic aici, timpul trece peste noi la fel în fiecare zi. Suntem oameni care vrem să ne implicam civic, ne pasă de atâtea lucruri din
Ce ne leagă atât de tare de România?! Suntem de 5 ani plecați în străinătate și zilnic ne întrebăm dacă nu e mai bine să ne întoarcem acasă () [Corola-blog/BlogPost/338379_a_339708]
-
blond pe care îl credeați, el chiar se bagă prin toate portițele fiscale pe care le vede în față. Chiar că ar merita să mergi la pușcările pentru o credință ca asta! Într-o ediție recentă a ziarului, în deschidere, trona o altă dovadă că Trump nu e ... Trump: din 27 de proiecte imobiliare făcute în parteneriat, 12 n-au mers și 8 au avut probleme. Articolul e simpatic, oricum zicea un fost consilier de presă al lui Trump - „îi dădeam
americanii, cu Trump, noi, cu Big data la găleata și Y combinator pe graham () [Corola-blog/BlogPost/338597_a_339926]
-
destulă greutate ușa masivă de stejar de la intrare erai imediat “înhățat” de un covor stacojiu aliniat perfect de-a lungul culoarului care te conducea ca într-o arenă romană direct spre “cușca fiarelor”, mai precis la o scenă pe care trona o masă lungă făurită tot din stejar masiv îndărătul căreia se aflau...”tartorii” adică marele șef flancat stânga dreapta de alți șefuleți mai mici. Ne simțeam practic ca o turma de mioare ce așteptau să fie ...sfâșiate. Obiceiul era ca
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
vezi, apa se dilată la temperaturi mici, pompe defecte, rugină, pânze de păianjeni și praf. Mult, mult praf. Curtea hotelului și căile de acces au alte probleme: dale de înlocuit, pavaj de pus, plăci de gresie crăpate. Iar la recepție tronau toate bilețele scrijelite sezonul trecut. Și nu funcționa un copiator/ imprimantă pentru că „s-a rupt ceva”. Indicațiile primite aveau, la bază, niște priorități. Doar că, în condițiile date, toate erau priorități și toate trebuiau făcute simultan. Cu o săptămână și
aventura deschiderii unui hotel la malul Mării Negre () [Corola-blog/BlogPost/339035_a_340364]
-
ai fi avut impresia că nu vede și nu aude nimic din ce era în jur. Pe masă erau așezate o față albă de mătase și înflorată, farfuriile cu lingurile, furculițele și cuțitele alături, pe un șervețel roz. Lângă ele trona elegant câte un pahar de cristal cu picior și în mijloc erau două castroane mari, de porțelan și un coș plin de pâine feliată. Unul din ele conținea ciorbă de perișoare și celălalt, sarmalele. Nu ai fi putut să-ți
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
Mămico, este curat în bucătărie și ne-am spălat dințișorii. Tata s-a retras în biroul lui.” Cele două femei, cu fundița țopăind după ele, s-au dus în dormitorul copiilor. Două paturi normale despărțite de o noptieră pe care trona o lampă cu două brațe. Spațiul până la pereți era umplut de alte două noptiere deasupra cărora se afla câte un raft de cărți, un fel de bibliotecă de noapte cu câteva cărți pe ea. În partea opusă paturilor o măsuță
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
de mama, care acoperea geamul ușii cu pături, astfel canici o privire curioasă să nu ne surprindă cu urechea lipită de difuzorul lui. Pe ușa ce dădea în camera din față cu mobilă albastră ca cerul senin, pe recamierul căreia trona, ca o adevărată împărăteasă ce era, singura păpușă pe care mi-am dorit-o vreodată și pe care nu am avut-o, se lăfăia fălos fileul de ață făcut, cu multă dragoste într-o vară lungă și fierbinte, de mama
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
cărei bun cunoscător a fost Stendhal. El transpune în, ,,Armance” decăderea ca ființă androgină. Constance e acel geniu neînțeles de o societate nihilistă aș putea spune deoarece, ca și azi, idea unui statut social cât mai evident în ochii celorlalți tronează, ba chiar frizează realitatea și capacitatea omului de a se opune tendinței de opacizare a rațiunii fără gândul inimii. În acea societate asemănătoare cu cea din România noastră Constance am spus caută un refugiu pe care îl găsește doar în
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în odaie, miroase-a
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în odaie, miroase-a
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]
-
în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei bântuiți de întuneric; mulți, foarte mulți pentru că în rândul acestora intră și cei doritori de cerșeală, de hoții mărunte, de vicii, sodomii, sărăcia voită a cerșetorului este egală cu păcatul îmbogățirii dorite a profanului: La infinit se naște
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
o tabără de nomazi. Îmi arunc privirea într-una din aceste case mobile, ce pare mai răsărită decât celelalte. În centrul încăperii se află o vatră din piatră, în care este aprins un foc. Deasupra acesteia, la loc de cinste tronează o statuetă din lut ars, frumos împodobită. O recunosc, este Taviti, zeița focului și a vetrei. Acum îmi dau seama, sunt transportată în timp, iar ceea ce văd este un sat al unor sciți nomazi, care au trăit pe malurile Pontului
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
Zinaida este foarte mândră, sunt lucrate în tinerețe de mâna dânșii! Pe masă, într-o vază de sticlă albastră se află permanent flori proaspete, culese din grădinița proprie, iar pe lada de la capătul studioului, acoperită și ea cu un mileu, tronează două fotografii: una care îmi reprezintă copiii, iar a doua părinții mei. Pe perete, deasupra patului, este agățată o gravură, care distonează cu restul încăperii: O ramă vopsită cu lac negru încadrează un cap de fată, înconjurat de patru aripi
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
vizită. Ulterior maimuțele au dispărut... o dată cu bunicii exterminați într-un lagăr. După 40 de ani, în 1979, familia Lungu a regăsit aceeași statuetă pe o tarabă de pe malul Senei, pe când se plimbau prin Paris. Evident că au cumpărat-o, ca să troneze pe bufetul din salonul lor din Haifa. Ca o amintire a trecutului, care poate să răscolească sufletul unui adult la fel ca și pe cel al unui copil. Maimuțele care nu au fost doar prima jucărie îndrăgită, ci mult mai
VIAŢA UNUI OM ÎN 134 DE PAGINI de HEIDI SIMON în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342402_a_343731]
-
pe obraz, o mirosi și îi șopti la ureche: - Frumoasa mea, te iubesc! Ce bine miroși! Îi acordă brațul și merseră la restaurant. Masa pe care o rezervase Ștefan prin telefon înainte să sosească în Sinaia, îi aștepta. Pe masă trona un buchet mare de orhidee albe pe care Ștefan îl luă și i-l dărui Ilincăi apoi îi așeză scaunul la masă și o pofti să ia loc. Ilinca îi mulțumi mai întâi și îl sărută pe obraji. - Spune-mi
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (X) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342404_a_343733]
-
o măsuță rotundă din împletitură ușoară și-un scaun confortabil confecționat din același gen de fibră, nu fac altceva decât să te îmbie la lectură. Setea de cunoaștere a lui Dumitru Sinu este omniprezentă în casa lui. În master bedroom, tronează un pat - mobilier antic (la mare căutare în America zilelor noastre!) și alte piese în același stil, mobilă făcută din lemn de culoare închisă cu sculpturi decorative, radiind parcă din fiecare ungher o liniște regească și armonie. Probabil că aici
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
îl vizitează. N-a condus niciodată mașina, i-a plăcut mult să circule pe jos ceea ce i-a fost de un real folos în menținerea unei sănătăți de invidiat. O altă cameră a casei găzduiește o bibliotecă impresionantă în care tronează, ca niște regine ale cunoașterii, o sumedenie de cărți aparținând greilor literaturii române și universale, dar și cărți scrise de cei cu care s-a întâlnit, a avut contact sau s-a împrietenit de-a lungul vieții,nea Mitică, pe
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
să se simtă bine, se retrăgea în el pentru a reflecta și a pune la cale planuri ca să fie mai bine. Nu suporta jigodismul, vedetismul și era un țăran sadea mândrindu-se cu asta. În holul apartamentului nostru din Tei tronează și-acum turme de mioare și munți pleșuvi din Rucărul natal pe care l-a iubit atât de mult și cu ai cărui oameni și înfătuiri se mândrea... Dac-ar trăi s-ar minuna câte lucruri bune i-ar fi
SCRISOAREA FAMILIEI LUI ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI CĂTRE RUCĂRENI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340620_a_341949]