3,382 matches
-
principale greșeli strategice care ar putea abate China de la drumul ales în viitor Provocarea SUA-China În vizită în China Apelul de deșteptare ChoicePoint Cialis Orașe în China Citigroup Ținte civile, terorism Viitorul civilizației Tehnologia curată Bill Cleary Clima, viitorul Pădurea tropicală America și Biodiversitatea Crăciunul la New York City: ianuarie 2035 Industria tehnologiei curate Democrția și Sisteme de avertizare din timp Prosperitatea economică și Război ecologic, criza nucleară (India, Pakistan) Schimbările mediului Evadare din LA: 2035 Schimbările extreme ale climei Testul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai departe, în noua eră a tehnologiei? Răspunsul poate părea eretic, dar iată-l. Imaginea de pe ecran se schimbă dramatic, apărând acum o pădure. Copaci uriași se înălțau spre cer, umbrind solul. Apoi apăru un vârf muntos înzăpezit. O insulă tropicală, un arc de nisip, apă cristalină, palmieri. Și, în final, un recif subacvatic, cu pești înotând printre corali și bureți. — Lumea naturală nu conține nici un fel de reclame, spuse Koss. Lumea naturală nu a fost îmblânzită încă. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sări, pe jumătate zbură prin aer și ateriză pe o tufă de ienupăr, cam la un metru deasupra solului. Stând pe acea stinghie improvizată, poate că ar adormit, dacă temperatura nu ar fi fost mult prea scăzută pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
stratului de ozon din atmosferă și legătura dintre curenții oceanici de suprafață și structura atmosferei. Reținuse toate informațiile pe care le putuse aduna despre circulația stratosferică de la latitudini Înalte, caracteristicile mezosferei, vânturile montane și brizele marine, cicluri solare și latitudini tropicale, despre forma și mărimea pământului. Apoi, repeta acasă tot ce Învățase la școală, condimentând fiecare conversație cu informații despre atmosferă. De fiecare dată când făcea paradă de cunoștințele ei de geografie fizică vorbea cu un zel neobișnuit, plutind departe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dezghețate ar veni să-i propună cu glas scăzut o mică ședință de body rubbing. Un astfel de spectacol, logic posibil, i-ar fi modificat viziunea asupra lumii, Însă imaginea unor fete tinere din niște insule exotice propunîndu-i pe ritmuri tropicale un nemaipomenit body rubbing nu făcea În mod evident parte din program. Dacă ar fi avut de ales, ar fi preferat să vadă În jurul patului pe cîteva dintre femeile la care nu se putea opri să nu se uite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
milion are șansa de-a da lovitura, se trezi Kitty susținând contrariul. — Da, cam asta e momeala! râse el. Taxiul Întoarse pe Sunset Boulevard și trecu pe lângă o clădire maiestuoasă, de culoare roz, Înconjurată de palmieri și de o grădină tropicală luxuriantă. — Acesta e faimosul Beverly Hills Hotel, zise Carlos. Multe vedete și mulți conducători din toată lumea au trecut pe aici. Kitty Îl privi absentă. — Nu prea mă interesează genul ăsta de hoteluri. Există hotelul California, din cântecul celor de la Eagles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm din nou pe bietul Găsit în părăsire, o dată i-a ajuns, în clipa aceea în gândurile lui Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
posesor al acestei minuni va avea la dispoziție o gamă de sunete care îi va permite, cât timp își contemplă peștii fără mațe sau solzi, să se înconjoare de ambianțe sonore atât de diverse ca o plajă caraibeană, o junglă tropicală sau o furtună pe mare. În Centru nu vor câini, se gândi din nou Marçal, și observă că această preocupare o ștergea, în anumite momente, pe cealaltă, Îi vorbesc de asta, nu-i vorbesc, la început înclină spre da, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e milă de dumneata, n-o să înțelegi niciodată. Ajutată de soț, Marta începu să strângă masa. Mâine sau poimâine o să mă duc la plajă, anunță Cipriano Algor, Și eu am fost o dată acolo, spuse Marçal, Și cum e, În genul tropical, foarte cald și apa e plăcută, Și nisipul, Nu e nisip, podeaua e de plastic, dar de departe pare autentic, Dar nu sunt valuri, bineînțeles, Te înșeli, în interior e un mecanism care produce o ondulație exact la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de Chagall, chiar și o schiță a modelului de lenjerie de noaptea trecută și un model redus la scară al faimoasei Familii Tipice sans bărbat, montată pe un soclu sub un clopot de sticlă. În Încăpere domnește o căldură aproape tropicală. CÎțiva din oamenii Companiei au ajuns deja, Îmbrăcați lejer, În haine de safari, kaki. Wakefield se simte ciudat, excesiv de elegant În costum și cravată. Strînge cîteva mîini și se ciucește pe pernuța indiană. Maggie se așează lîngă el, sprijinindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
peștera lui din Balcania, pentru niscai R și R. Oamenii din ziua de azi pot fi așa de obositori! Oh. Flutură o copită pe deasupra sălii și publicul Își recapătă bunurile dispărute. Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze. Eu am Învățat o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la Cambridge sau ca un tinerel agitat, de parcă limbajul Însuși ar fi un soi de climă, de stare de spirit sau de alcool. Lui Wakefield i se face dor de acasă, de lălăiala cu Ivan la băute În orașul lui tropical, tolerant, corupt și la-ntîmplare. Următorul e-mail este de la editorul unei noi reviste, interesat de un articol de călătorie despre orice, 1500 de cuvinte la 2 dolari bucata. Asta face 3000 de dolari, dar Wakefield arareori mai scrie articole, transformîndu-și cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e trist. Nu tu ai probleme cu capul, este un defect al Universului, spune Ivan, luîndu-i peste picior greața. Ia să vedem, ce ai făcut ca să meriți asta? Seduci bogătași neliniștiți și Îi determini să-și ducă neliniștile În insule tropicale și orașe exotice, crescînd costul imobiliarelor și valoarea afacerii mele, iar eu Îți mulțumesc pentru asta! Ești un soi de proxenet, adaugă, mai comandîndu-și o vodcă În contul lui Wakefield. Nu poți fi pește și să te trezești brusc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de a dispărea din lume. Într-o bună zi prinde o frîntură de conversație cu informații tulburătoare. În cîteva zile, primăria va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să nu întârzie la întâlnirea cu Takamori. Se întâlneau la o cafenea în Yūrakucho. Ca niciodată, el a ajuns la timp. Când a sosit ea, el stătea jos, rezemat de perete, fumând o țigară și privind un acvariu cu pești tropicali. — De ce-ai vrut să ne întâlnim în oraș? — Ei bine... Pun pariu că-i în legătură cu Gaston. Takamori își privea sora, zâmbind ușor. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că și eu m-am gândit la el toată ziua. — Oare ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vazele de cristal și peștii de sticlă și soldații de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
casă de trei zile. — Azi n-am mâncat, remarcă el, puțin surprins; continua să țină cartea În mână. — Huxley a publicat Insula În 1962, e ultima lui carte, continuă el amestecându-și orezul cleios. Acțiunea are loc pe o insulă tropicală paradiziacă - vegetația și peisajele sunt probabil inspirate de Sri Lanka. Pe acea insulă s-a dezvoltat o civilizație originală, departe de marile curente comerciale din secolul XX, foarte avansată pe plan tehnologic și În același timp respectuoasă cu natura: pacificată, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai văd mașinăria aia În viața mea. Mergea singur - nu chiar echilibrat, dar era o Întruchipare a lui Lazăr, dacă a existat vreodată una. Te‑ai sculat din groapă și dai peste un Întreg trib de papagali verzi, niște păsări tropicale care supraviețuiesc În iarna din Midwest. Ravelstein a rânjit și mi‑a spus: - E o performanță cu un oarecare aer evreiesc. Pe urmă, deși științele naturii nu‑l interesau aproape deloc, mi‑a cerut să‑i explic Încă o dată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și farfurii din plastic. Cumpărase un nou echipament video - dernier cri - spunea el (până și eu preferam expresia asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și Îndeajuns de puternic pentru a scrie biografia lui Ravelstein. - Eu nu mă gândesc la o vacanță de lucru, mi‑a replicat Rosamund. Bănuiesc că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar eu am fost mai mult prin Porto Rico. Hardughii de localuri cu jocuri de noroc, o imensă lagună puturoasă, Întunecoasă și vâscoasă... puzderii de băștinași cu mutre prospere. Și europeni care vin buluc cu avioane charter. Și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un călător bine dispus, dar acum, când mă duc la culcare Într‑un loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i tenta pe turiști. Simțeam că paradisul ăsta tropical n‑o să‑mi meargă niciodată la inimă. Și În timp ce Rosamund Îmi cânta cu vocea ei plăcută „Trăiește veșnic!”, eu mă gândeam la Ravelstein În mormântul lui, la talentele lui, la caracterul lui labil, infinit de schimbător, și la intelectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
termin bibanul. Cina părea că nu se mai isprăvește. - E o seară anormală - nu‑i posibil să se gătească mâncăruri atât de infecte Într‑un decor superb ca ăsta, a apreciat Rosamund. Nu poți ingurgita mâncăruri necomestibile lângă o mare tropicală, caldă Încă, și cu o lună Înfiptă În fundal. Un restaurant aflat la zece minute de casă era un vis - nu mai era nevoie să faci cumpărături, să cojești zarzavaturi, să servești, să speli vase, să arunci gunoiul. Spre miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
venisem din nord - un soi de tulburare sau de confuzie - ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În urmă, când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]