844 matches
-
lună pătrunse prin oblonul de lemn cum lăncile se-nșirară în linia primă, iar în [a] doua, peste umerele celor dendîi, se-ntinsese lucii puștile cele mici de munte. A fost fapta unui moment. In momentul acesta ușa cea mare trosni din țâțâni și căzu pe spate. - Foc! comandă Ioan, și dușmanii năvăliți prin ușa spartă începură a urla, cari răniți, cari izbiți de moarte, prin pocnetele și lătratul cel des al puștilor. - Înainte! comandă Ioan, și lăncerii se repeziră cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătrânul. Roțile începură a se-nvîrti și pietrele morii se-nvîrteau durduind și măcinîndu-se pe ele însele. Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vâjâitorul zgomot a roților, ce făceau să spumege apa ce le mișca, moara, ce începuse a se legăna și trosni în toate încheieturile, întreceau țipetele cele slabe și înfundate a celor legați. Vro câțiva voinici se suiră pe acoperământul morii și începură a da cu topoarele în el, zvârlind bucățile de șindrili tură în ap [ă ], în care s-acufundau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am făcut rău, pe sufletul meu să cadă! Aspect teribil. Urlau roțile, scrâșneau pietrele, trosnea înflacarată moara, țipa cu sălbătăcie morarul în mormântul de jar. Întreaga moară părea un bătrân și bolnav balaur de foc care scormolea urlând, cu aripile lui, valurile roșite de foc ale apei. Moara nota repede, dusă și de-nvîrtitura roții, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șeasă, cam lunecoasă și ninsoarea se-ntindea netedă. El îi da mereu înainte. Vrând nevrând trebuia s-ajungă undeva și ar fi deschiat din curele îmbrăcămintea de fier, dar ce știa unde va ajunge. Îi era și de cal. El trosni * cu palma peste frunte, parec-ar fi vrut să-și aducă aminte sau ș-ar fi adus de ceva. Astfel a mers într-una fără popas, obosit, pe un plai ce părea a nu mai avea sfârșit. {EminescuOpVII 245} " Ce pustiu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întâmplare, desigur - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj: mopete s-a instalat într-o seară comod, la marginea focului, să-și citească gazeta - în spatele lui scara care suia la pod trosnea când lumina focului își înfigea egreta pe câte o treaptă. mai foșnea și mopete când întorcea foaia să urmărească ce scrie despre una sau alta. din când în când își nota pe manșete câte o idee ca să poată mai târziu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
granițe. Căci dincolo de tonul ironic-livresc se întrevăd sugestii vag-fantaste, bunăoară chiar în primele versuri unde se vorbește despre zgomotele „reale”, iscate de jocul de lumini și umbre („ireal”, așadar), al flăcărilor din sobă: atinsă de „egreta” focului, scara de lemn „trosnea”. Oricum ar fi - chiar dacă admitem că am avea de-a face, în fond, cu un tip particular de récits inachevés, în care ponderea este deținută nu de narativitatea evenimențială determinată, ci de schițarea „cadrului” (să fi făcut parte dintr-un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
genere, liniștită. Scrisul este, pentru mentalitatea lui de fermier, o recoltă pregătită din vreme. Dacă nu intervine ceva (timpul rău!), recolta este, În genere, bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine pregătită de iarnă: soba ce duduie, lemnele ce trosnesc, ceaiul aromat, cățeii simpatici, jucăuși. „Iată-mă - scrie poetul amicului Ion Ghica - În sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca să ne decupeze corpurile. Ca un val care abia dacă îți ajunge până la tălpi. De aceea trupurile noastre nu aveau umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul umbrelor noastre. Încheieturile ne trosneau, fălcile se căscau, obrajii se scobeau, alungindu-se. Altă dată, creștetele se turteau, oasele apăsau la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să-i ceri iertare, spuse Tili și bău, nemaiînchinând pentru nimeni. Călăul e mai greu să-l găsești. Victimele îți stau la îndemână, pentru că nu se ascund. — Eu zic să-l întrebăm și pe bătrânul Coropciuc, insistă Jenică. Ușa trosni și namila se ivi iar în prag. Văzând halbele pline și farfuriile încă negolite, îi privi întrebător. — Nu pe tine te-am chemat, spuse Maca. Unde e bătrânul ? Spune-i că avem o vorbă cu el. Poate că a pus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alternate de Hergot și de Erminia, care își oferiră serviciile benevol. De câte ori Hergot scotea termometrul din subsuoara bolnavilor, Gonzalv întreba din ochi, se alarma de o întîmplătoare creștere a temperaturii. Nu mai mânca, ședea pe marginea unui scaun și-și trosnea mâinile, sâcâind totdeodată genunchiul unui picior, în vreme ce fălcile se mișcau mestecând în gol. Hergot oferi lui Gonzalv o băutură calmantă. În ziua când temperatura băiatului cel mare atinse o limită supărătoare și Hergot procedă la împachetarea bolnavului într-un cearșaf
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tot la capătul celălalt, scuturîndu-și tot bustul. 2 Sălbatic (fr.). Dar să știți că-i ceva bun! (fr.). G. Călinescu - E frig al dracului, domnule! observă. - Boreu devine pervers! Își dădu în petic Suflețel, făcîndaplicații mitologice. Hangerliu îl privi liniștit, trosnind în gură o sămânță, apoi aprobă: Da, da", și râse gutural. De fapt, nu înțelesese. - Am auzit, observă Hangerliu, că în casa dumitale seface o bucătărie fantastică, mi-a spus Dinu Gaittany, ești un gourmet 1. Am să viu o dată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altul, într-un amurg de iarnă, în casă, era agreabilă. Însă tăcerea Ioanei nu era o muțenie meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase, admirabile de la distanță, Pomponescu se simți foarte singur lângă pocnirea fălcilor statuare. El însuși voinic, nu gusta atletismul erotic, și când săruta avea un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trimis lui Relu Cioran la Sibiu. Legătura cu gravorul o făcea meteorologul din Păltiniș, un om tare cumsecade, care îi fusese de mare ajutor lui Noica în anii lui păltinișeni și căruia Noica, în lungile seri de iarnă, cu lemnele trosnind în sobă și la o țuică fiartă, ajunsese să-i facă și unele confidențe: despre uimirea pe care o resimțea, până târziu, în fața unui trup feminin, când anume trăise "ultima îmbrățișare activă" etc. Vrând-nevrând, "Puiu", cum îi spuneau meteorologului nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfânt Vorbesc păsăreasca Vorbesc totul înapoi în globul cel verde Prin botul spintecat al pământului înapoi în zeama fructului Da (râgâie, scuipă, își eliberează vocea tușind și urlă) Hei Președinte (strigăte tare de la ciocănitori) Preeeeședinte (frunziș și crengi rupte și trosnind sub labele fiarelor) s-a teeeerminat cu tine (se aude căderea unui uriaș copac și apoi un stol care își ia zborul) FEMEIA (de la fereastră): Iar strigi De câte ori strigi te aude un ghinion Ar trebui cât trăiești să nu strigi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apropiat din pricina reticențelor de ordin politic (împachetate în plângeri de ordin financiar) ale părții basarabene... Bine, să zicem că acceptăm - nici nu avem alternativă - să stăm trei ore într-un vagon suspendat care trebuie pus pe altă linie, un vagon trosnind amenințător din toate încheieturile, însă cred că se poate simplifica, respectiv civiliza, procedura controlului vamal, care acum este concepută ca un asediu asupra cetățeanului. Vameșilor moldoveni ar trebui să li se spună, dacă tot n-au înțeles până acum acest
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mișcări cu o singură mînă și mișcări ale brațelor. * Femeile se joacă cu părul sau rochia, își pun mîinile în poală și își lovesc ușor mîinile mai des decît bărbații (Peterson, 1976). * Bărbații folosesc gesturi ample, își întind mîinile, își trosnesc încheieturile, folosesc numeroase gesturi de ostensiune.. (Peterson, apud J. Pearson, 1991:140) Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surîsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Constanța, Târgoviște; Mitropolii la: Iași, București, Craiova, Sibiu, Timișoara. Patriarhului României ne adresăm cu apelativul: „Prea Fericite Părinte Patriarh”, Patriarhia aflându se în București Buna-cuviință cere ca, atunci când suntem în public (mai ales atunci când sunt și alte persoane): să nu trosnim degetele mâinilor; să nu introducem degetele în gură, în ureche, nas; să nu ne întindem de parcă atunci ne-am fi dat jos din pat; să nu ținem mâna (mâinile) în șold când vorbim cu cineva. Secretul unui comportament agreabil în
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
zbârnâit strident, cu aripile mari ca o imensă pasăre de pradă, apăru un avion inamic. Într-o clipă toată vraja se destrămă, ostașii redeveniră ostași. Mihu țipă strident: „La pământ” și se aruncă undeva în latura drumului peste ciulinii care trosniră frângându-se. Avu timp să observe cum Nenea înșfacă fetița în brațe și se repezi din car cu iuțeală spre marginea drumului. Pașii lui fură acoperiți de țiuitul insistent, nesuferit, al bombei ce cădea spre ei. Mihu gândi scurt: „Doamne
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu chiar imposibil să și-l imagineze pe omul acela mătăhălos, cu mâinile ca niște lopeți, răsfoind cartea ceea mică și mormăind cu glasul său gâlgâitor ca o furtună văratecă, grațioasele „Romanțe pentru mai târziu”. Podeaua din sălița de intrare trosni sub pașii săi grei și în cadrul ușii apăru, cu capul plecat ca să nu lovească partea de sus omul acela, cu brațele pline de lemne, pe care le răsturnă dintr- o mișcare lângă vatra joasă a unei sobe din lut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lui, gânduri începute și niciodată duse până la capăt. Izbucni pe neașteptate: - Să ajung la spital, nu vreau nici într-o mie de ani... Tăcu iar uitându-se cu mare atenție la flăcările jucăușe care mistuiau cu spor ramurile subțiri ce trosneau parcă veselindu- se. Omul zăpezii căută după capătul patului și veni spre masă cu o sticlă și un pahar. - E țuică făcută acasă de părinții mei, țuică trasă de două ori cum se face pe la noi, bea, o să-ți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mâinile de masă, cu o sclipire ciudată, neguroasă, în ochii săi cafenii și mai puse câteva lemne în gura largă a sobei. Suflă de câteva ori umflându-și obrajii în focul ce dădea să se stingă, apoi când flăcările crescură trosnind, se lăsă iar pe scaunul ce scârțâi prevenitor. Străinul nu zise nimic, dăduse demult mâncare la o parte și fără să se uite ce face cu mâinile, răsucea pe o parte și pe alta cartea ceea mică de Minulescu. Omul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
era de moarte, toți priveau cum fierătania ceea galbenă, care, ca un uriaș cu colți lucioși de oțel prindea copacul aproape de rădăcină apoi scoțând fum negru printre frunzele verzi ale copacului condamnat trăgea parcă fără un efort prea mare. Rădăcinile trosneau, încolăcindu-se prin aer, o parte din ele rămâneau în pământ pentru a fi acoperite de asfalt. Doar oamenii urmăreau coroanele verzi, falnice cu câteva minute mai înainte care erau aruncate ca niște lucruri nefolositoare în bena uriașă a camionului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur al dicțiunii simplisime, și truculența lui Dimov, la care discursul trosnește de încărcătură! Își dau întâlnire, la acesta, achiziții ale fostului student (în filozofie, biologie, teologie), neajuns în posesia vreunei diplome academice dar cu remarcabilă cultură de bibliotecă. Nu numai că poliglotul survolase prin câteva literaturi dar și tradusese din europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de saci cu grâu la târg să-i vândă. La intrarea în Botoșani, situat la 18 km de sat, se aflau în zilele de târg mulți angrosiști de cereale, care se repezeau ca un stol de ulii asupra căruțelor ce trosneau sub povara încărcăturilor. Cu niște sonde metalice scoteau probe de grâu din sacii țăranilor, se tocmeau la sânge asupra prețului, și după ce cădeau la învoială, conduceau căruțele la depozite. Acolo, țăranii erau păcăliți la procentul de corpuri străine, erau furați
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mai îngust și alte "virtuți" de acest gen. Societățile se văd astfel lipsite de coeziunea socială care să ofere stabilitate în bunăstare. Tensiunile au crescut extrem, iar eșafodajul economiei de cazino a baronilor escroci ai marii finanțe a început să trosnească din toate încheieturile. Prin urmare, avem nevoie de o schimbare de paradigmă, care să reconsidere importanța repartiției, de o nouă doctrină distributi-vistă, care să reintroducă criteriul moral în economie. Pentru că mercantilismul excesiv și inegalitățile prea mari pot ruina o economie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]