852 matches
-
-se, zvârcolindu-se, strigând de plăcere și el trebuind s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i este sete, nu mai știa de ce se afla dincolo. Era doar o peșteră goală, se lumina pe măsură ce el înainta, arătându-se cât e de monstruos de goală. Călca pământul, simțea praful gros sub tălpi și în nări, dar praful trosnea, ca și cum ar fi fost sticlă. Apoi o lumină orbitoare și peștera nu mai e peșteră, ci într-o clipă o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă clipă un pustiu, în altă clipă un sertar... „Am alergat trei kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-ți pese și...“ „Oricum facem compromisuri. Totul nu-i decât asta.“ „Și de ce trebuie să mă gândesc mereu la așa ceva?“, întreba cu înverșunare, întorcându-și privirea de la el, spre tufa îndoită de la brâu, cu crenguțele ei subțiri și firave trosnind la fiecare suflare a vântului uscat, auzindu-l cum vorbește, încet și convins, dar fără să-l mai asculte, învelindu-se numai în glasul lui moale, gândindu-se: sunt mai mult de doi ani de când îl cunosc și doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acolo, n-avea curajul să i-o spună, dar simțea că trebuie să plece cât mai repede pentru că aerul și adierea erau prea reci, lacul înghețat urât și neprimitor, lumina cenușiu-lăptoasă apăsătoare, corbii croncăneau oribil, crenguțele firave ale tufei înghețate trosneau ca niște oase rupte. Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puțin - se gândea, cu răutate - nu sunt ca un coleg, ci ca un birtaș, vine și se așează la masă, dă comanda, bea, schimbă două vorbe și pleacă. Dar acum nu mai gândea, vorbea cu glas tare, ridicându-se și trosnindu-și genunchii și erau unul lângă altul în picioare și bărbia ei tremura ușor și evita să-l privească. N-a oprit-o, s-a îmbrăcat și nu-și mai spuneau nici o vorbă și el se uita la ea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Iar când pleacă și mă lasă Doru-n suflet mă apasă. Și mă iau răcori în spate Inima-mi n-o simt că bate, Aprind candela și-n sine Mă rog să le fie bine. Sunt de toate frământată, Ca focul trosnesc de- odată, De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată, Vreau în ușă iar să-mi bată Să-i am iarăși lângă mine Dorul meu să se aline. ÎMI VINE UNEORI SĂ PLÂNG Îmi vine uneori să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un scrâșnet de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată de ornament din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături, micul radiator pocnea și trosnea din cauza căldurii care îl făcea să se dilate. Ascultând în mod inconștient toate aceste sunete cu care își începea ziua de douăzeci de ani încoace, își aprinse prima dintre cele zece țigări pe care le fuma în fiecare zi. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu un mic vas cu cuburi de gheață, aranjă paharele ei cele mai bune pe poliță, în fața fotografiei mamei sale. Aflându-se aproape de fotografie, o înhăță din nou și o sărută, făcând cuburile pe care le avea în gură să trosnească la atingerea cu sticla. — Mă rog pentru tine-n fiecare zi, fetițo, spuse incoerent Santa, balansând un cub de gheață pe limbă. Și crede-mă că la biserica Sfântul Odo arde to’ timpu’ o lumânare pentru tine. Cineva bătu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fel și cea de după ea, dar Logan nu se grăbea. Dacă ucigașul era pe aceste liste, nu sărea singur În sus să-i spună. Într-un final, Logan puse ultima declarație deasupra teancului și se Întinse, simțind cum spinarea Îi trosnește. Un căscat amenință să Îi rupă capul În două, dar nu și-l Înăbuși; fu urmat de un râgâit scurt, aproape insesizabil. Era șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încercaseră să fie de treabă; Încercaseră să fie nesuferiți. Încercaseră să-l facă pe fostul profesor să discute cu ei, să-i explice cât de serioasă era situația. Nimic. Inspectorul Insch se lăsă pe spate cu scaunul, făcând plasticul să trosnească. — Așa, zise el oftând. Hai să mai Încercăm, da? Toți cei de la masă se strâmbară, cu excepția Hoitarului. El continuă doar să Îngâne. Îndură alături de prăpăditul de mine. Începuse să-l scoată din minți pe Logan. Profesorul ridică mâna. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spate.Veneau după el. Un zăvor mare ținea Închisă ușa cabanei, lângă un semn pe care scria „ATENȚIE: PERICOL DE PRĂBUȘIRE. ACCESUL INTERZIS“. Încruntându-se, făcu un pas Înapoi și pocni ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fără părere de rău) și luă În mînă un bici care se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fără numele victimei. Avem o misiune mare aici, la departamentul nostru. Depindem de turism și nu vrem să dăm totul peste cap pentru că un poponar l-a măcelărit pe un alt poponar drogat și sugător de trombon. Comprende? Danny își trosni degetele la spate, apoi îi turnă șefului una din maximele lui Vollmer: — Codurile uniforme de investigare constituie fundația morală a criminalisticii. Căpitanul Dietrich zise: — Gunoiul uman e tot gunoi uman. La treabă, detectiv Upshaw! *** Danny se întoarse la brigadă, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vă vom trimite o citație pentru el, iar băieții noștri în uniformă vă vor scotoci la sânge mica dumneavoastră locuință burgheză, deranjându-vă serios mica dumneavoastră familie burgheză. Eisler încuviință scurt din cap. Dudley se lăsă pe spate. Picioarele scaunului trosniră sub greutatea lui. Mal văzu o cutie cu șervețele pe polița geamului, o luă și i-o așeză lui Eisler în poală. Eisler strânse cutia lângă el. Mal spuse: Vom lua jurnalul cu noi, iar pe Minear îl lăsăm deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi răspunse: — Mă cam gândeam să te rog să mi te alături. Un căpitan scrântit are mai multă putere decât un polițai singuratic cu doar câteva doage lipsă. — Am marele juriu, Meeks. Iar poimâine e procesul de divorț. Buzz își trosni degetele. — Te bagi? — Nu. E o nebunie. Și nu te credeam în stare de gesturi teatrale. — Îi sunt dator. Amândoi îi suntem datori. Nu, nu e bine. — Gândește-te la avantaje, șefu’. Loftis, asasinul psihopat. Îl înhați pentru asta înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trecut? — O, Doamne... Mal îi arătă două degete, apoi își puse mâna stângă peste pumnul drept: E al meu, nu-l lovi. — Augie Duarte, Loftis. Ce zici de el? — Nu-l cunosc. O limbă uscată peste buzele uscate. Buzz își trosni încheieturile degetelor - tare de tot. Loftis tresări. Mal interveni iar: — George Wiltsie era o prostituată masculină. Ai avut de-a face vreodată cu el? Spune drept, altfel partenerul meu se va supăra. Loftis privi în jos, spre poala lui. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
învinși și i-a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care îl zăreau pe chipul misionarului. Tanaka îi îndemnă pe ceilalți, ca pentru a arăta că de acum el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de oasele morților, de necurăție și fărădelege! Lumina ne-a venit de sus! Lumina lui Christos luminează tuturor! La glasul de trăsnet al Răstignitului pentru Adevăr, trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea celor slabi și din nedreptate; se năruiesc tronurile celor ce au uitat povața Fiului lui Dumnezeu că : "Cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie slugă tuturor", dar se înalță maiestuos
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fața, ținând-o luminoasă și palidă, în orașul închis în inima întunecată a musonului. În timp ce făcea asta, îl simți pe Sampath lovind-o în burtă. Inima îi tresări, prinzând ritmul. O lovea din ce în ce mai tare. Prunul din curte să clătina și trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]