837 matches
-
Hernani a fost ceea ce a fost Cidul pentru contemporanii lui Corneille. Tot ceea ce era tânăr, cutezător, îndrăgostit, poetic i-a primit suflul. Aceste frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai durează încă pentru cei care au fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spune Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de numele înaintașului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu trăinicie, oare nu dintr-un orgoliu nemăsurat mă supun acum conștient acestui tratament de trei zile în pustie, ca, odată întors în lume, să am ce povesti celorlalți banali prieteni ai mei, să apar înaintea lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah, Când am fost în pustie, să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să zâmbească la orgolioasele mele cuvinte, E adevărat că în meseria asta e nevoie de multă umilință, într-un fel se aseamănă cu darul sfințeniei, te afli permanent în lupta de abolire a eului creator, dar cu cât ești mai trufaș cu atât lupta va fi mai glorioasă, ca și în cazul sfinților care cu cât au păcătuit mai mult cu atât își impun penitențe mai aspre și amintirea lor rămâne mereu vie în imaginația oamenilor, Cu cât ești mai trufaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trufaș cu atât lupta va fi mai glorioasă, ca și în cazul sfinților care cu cât au păcătuit mai mult cu atât își impun penitențe mai aspre și amintirea lor rămâne mereu vie în imaginația oamenilor, Cu cât ești mai trufaș, îmi răsună în urechi cuvintele meșterului, Te ispitesc cu geniu! Te ispitesc cu sfințenie și umilință! Astăzi, Theo, vorbește meșterul adresându-mi-se tot mie, celui trufaș, astăzi și eu aș putea să pictez liber, fără cartoane, fără calc, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și amintirea lor rămâne mereu vie în imaginația oamenilor, Cu cât ești mai trufaș, îmi răsună în urechi cuvintele meșterului, Te ispitesc cu geniu! Te ispitesc cu sfințenie și umilință! Astăzi, Theo, vorbește meșterul adresându-mi-se tot mie, celui trufaș, astăzi și eu aș putea să pictez liber, fără cartoane, fără calc, aș fi în stare s-o fac după atâția ani de experiență, însă pictura în biserică se desfășoară asemenea unei sărbăptori, ține minte asta, retrăiești de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Gajus nu făcu nici un comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci era o copilă. Îi rămânea cel de-al treilea frate, ultimul bărbat din stirpea lui Augustus. Nu împlinise încă șaisprezece ani, dar a fost acuzat că-i nestăpânit, agresiv, trufaș din cauza puterii sale. Maștera a reușit să-l trimită în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi fost însă un excelent om de arme. — Unde-i Planasia? întrebă Gajus. — În Tyrrhenum, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soldații cu superbele armuri de paradă, strălucitoarea cavalerie ușoară și greii cataphracti, oameni și animale acoperiți de fier, și auxilia, corpurile de armată aliate, de la numizi la parți, germani și iberi. Învăluit în pulbere și urlete, extrem de lent, cortegiul arăta trufaș Roma ei înseși. Și o înfățișa, înspăimântătoare, dușmanilor. În acea zi însă, legiunile, blocate pe Rhenus, au avut o participare restrânsă la triumphus-ul lui Germanicus. „Lui Tiberius i-a fost frică să le aducă la Roma“, comenta lumea. Amestecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
distanță, fără simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu o senzație confuză de alarmă, impresia de perfidie amesteactă cu putere. Bărbatul provenea dintr-o familie puternică și trufașă până la insolență, un neam care, cu ani în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-a întors la Roma...“. În mod ostentativ, el nu schiță nici un gest de salut. Râse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acesta se înfățișă imediat. — Așteptam întâlnirea asta de săptămâni bune, declară obraznic în atriu. Ușa se închise cu zgomot în spatele lui. Încă de la primele replici, cei doi se înfruntară dur; Germanicus îi ceru lui Piso să se supună ordinelor lui; trufaș, Calpurnius Piso declară că el răstălmăcea dorințele Senatului. Glasurile lor ridicate și potrivnice, care se întrerupeau și se acopereau pe rând, se auzeau de afară; ofițerii erau alarmați. Ușa se deschise larg. Străbătând atriul, Calpurnius Piso amenință: — La Roma există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obicei, istoricul Cremutius Cordo. Acum Calpurnius e sigur că Tiberius își va folosi toată puterea pentru a-l salva. Calpurnius Piso avea, într-adevăr, motive să se simtă protejat, dar le-a utilizat prost. Se perinda pe coridoarele Senatului, imprudent, trufaș și răzbunător, ținând în mână un mic codex, un carnețel care conținea un mesaj. Cei care îl văzuseră șopteau că era scris de mâna lui Tiberius. Blândul Cremutius Cordo pronostică, cu înțelepciunea unui istoric: — Calpurnius Piso își închipuie că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Republicii. Odată zise acestea, încheie repede. Și toți fură bucuroși că prevăzuseră bine cum stăteau lucrurile. Modestia bine calculată a acestei alegeri fu confirmată de prima monedă din timpul noii guvernări, pe care el dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul în altă parte și se enervă. Zise, trufaș, că se inspira din faptele și cuvintele altora pentru o operă pe care o scria încet-încet și care avea foarte multe părți. Împăratul se ridică; avea senzația că se sufocă. Zise că voia să se odihnească. Medicul care aștepta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aducă mereu aminte de asta. Va trebui să anuleze toate legile nebunești: impozitele, comitia electorale, cetățenia romană, regulamentele cu privire la agricultură. Le va anula pe toate deodată, chiar din prima zi. Nu va lăsa nimănui timp să vorbească. Glasul îi era trufaș și amenințător. Asiaticus se gândi că era un aliat periculos. Pe când ceilalți se ridicau și-și aranjau faldurile togilor, le spuse calm că vorbiseră despre toate, dar că nu discutaseră despre felul cum aveau să-i ia viața celui din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la lumină după nouăsprezece secole în vechea Apollonia, în Anatolia, iar o treia la Antiohia, în Pisidia. Toate erau foarte deteriorate, dar, confruntându-le, s-a refăcut faimosul text. S-a descoperit însă o diferență importantă. Textul de la Ancyra spune trufaș: post id tempus, dignitate omnibus prestiti, Ădin acea clipă le-am fost superior tuturor prin demnitate. În textul de la Antiohia este schimbat un cuvânt, unul singur: în loc de dignitate apare auctoritate: le-am fost superior tuturor prin autoritate - o hotărâtă enunțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației sentimentale și descoperă concomitent sentimentul de gelozie turbată; el se lamentează, plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bucurie? 31 mai 1965 (luni) Iată, rup toate florile albe pe care le-am urât totdeauna și le presar Încet deasupra pământului sub care tu ai Îngropat Dragostea... Nu-ți plac darurile mele, mă alungi... te vrei gol, te vrei trufaș, dar va trebui, pentru că așa se face, să suporți povara cerului și-a tuturor florilor grădinii mele moarte. Toate drumurile sunt pline de reguli de circulație. Oameni au vrut să mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de-a Înălțimea al mulțimii de semeni. El fusese alungat și rănit, pentru că le arătase tuturor cu degetul undeva, departe, Muntele din el. În cele din urmă, i-a fost dat pasului său mărunt ca, nebun de extenuare, să supună trufașul vârf. Și acum, sus, deasupra, singur, simțind că muntele cel adevărat rămăsese În urmă, culmea Muntelui din el nu i se arăta Încă nicăieri. Gerul Îi Înghețase pe obraz neputința din lacrimi. Copleșit, se așeză o clipă, refuzându-și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scriitură inteligentă, obsedată de propria-i „autenticitate“, jocuri textuale și autoreferențiale, ironie și gravitate, lecturi și sensibilitate cenzurată, plus un final foarte bun, cu Însemnate resurse de redimensionare a Întregului; dar și: lungimi nejustificate, prețiozități inutile, ceva exces În poza trufașă a personajului principal și În cea ironică a naratorului. Important e că Intermezzo are, dincolo de defecte, substanță reală și rezistă la analiză. Romanul ar putea fi și psihanalizat, pornind de la indicarea repetată a unui „arhetip“ al iubirii lui M. („Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâlnire a avut loc la The Sanderson. În momentul În care Stella a pus ochii pe Ruby, s-a ridicat pe vârfurile pantofilor ei de piele cu toc pătrat cu gura-i ca o gaură purpurie schimonosită Într-un zâmbet trufaș. În timp ce-i strângea mâna, Ruby Îi observă ochii reci de un albastru spălăcit care o măsurau În spiritul Sloane Street 1. Ruby explică cum ea Își dorea un magazin În spirit egalitarist, cu tendință etnică - un fel de Mothercare combinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îi era de sluțită soția. Și după toate astea el continua să fie la fel de mândru de frumusețea nevestei, ridicându-i-o în slăvi față de toți, și mergea alături de ea, când ea îi devenise acum călăuza de orb, cu același aer trufaș și cu aceeași atitudine sfidător arogantă ca mai înainte. „Ați văzut vreo femeie mai frumoasă?“, întreba el, și toți, știind prin ce trecuse, erau cuprinși de milă față de sărmanul fogueteiro și-i proslăveau frumusețea soției. — Și ce, pentru el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dată a sunat la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați în mare ținută, cu căștile de nichel puse în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul Chihaia Gheorghe le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jefui. — Da... — După părerea lui Jung, dacă nu recunoști existența umbrei, aceasta te va domina. — Așadar, acum avem de-a face cu „umbra“ lui Harry? — Într-o anumită măsură, da. Harry simte nevoia să treacă drept „Domnul cel negru și trufaș care le știe pe toate“. — Și chiar reușește. Așa că, deși Îi este teamă că se află În acest habitat - și cui nu-i este? - nu poate să-și recunoască temerile. Dar, indiferent dacă și le recunoaște sau nu, acestea există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în flăcări, înarmat până-n dinți, că ea tot ar fi fost în stare să înceapă o conversație întrebându-l de unde-și cumpărase puloverul. Sau pe orice altă temă. Presupun c-o să trebuiască să mă torturezi nițel, i-ar zice ea trufașă. Ce-o să faci? Cred c-ai putea să-mi tai o ureche și s-o trimiți prin poștă ca să ceri banii de răscumpărare. Nu m-ar deranja foarte tare. Adică, în fond, la ce-mi trebuie mie urechea? Fiindcă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dezvoltăm. La Început personajele se află Într-o vilă din Carpați. Wanda este văduvă, deci adepta amorului liber, grecesc, el nu prea. În capitolul următor, sînt Împreună. Se recită poezii. Severin o cere de nevastă și-i spune să fie trufașă și despotică, iar ea pretinde să-i fie sclav. TÎnărul e de acord, vrea să devină nicovală (citat din Goethe), fiind supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]