1,983 matches
-
Și în miracolul ce se petrece chiar sub ochii privitorului, carapacea de mineral amorf se desface și din ea țâșnește unduind planta, vegetalul. Poate că mai pregnant decât în oricare alt tablou, acest lucru este vizibil în tabloul intitulat „Semn”. Tufișul de dimensiuni modeste se înalță din pământ și își etalează cu mândrie ramurile, în care însă nu mai irizează obișnuitul verde al clorofilei, ci sclipirea metalizată a materiei din care tocmai s-a desprins. Astfel, pictura Mariei Pelmuș reușește să
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
Franța); Ofelia Meza (Belgrad, Serbia); Simona Modreanu (Iași, România); Eugen Munteanu (Iași, România); Joanna Porawska (Cracovia, Polonia); George Roca (Sydney, Australia); Mirela Roznoveanu (New-York, SUA); Florența Simion (București, România / Tel-Aviv, Israel); Maria Șleahtițchi (Chișinău, Republica Moldova); Bogdan Ștefănescu (București, România); Dan Tufiș (București, România); Oana Ursache (Granada, Spania); Ofelia Mariana Uță Burcea (Madrid, Spania); Rudolf Windisch (Rostock, Germania). COMITETUL DE ORGANIZARE Președinte al Comitetului de organizare: Eugen Munteanu Directorul Institutului de Filologie Română „A. Philippide” secretariat philippide@yahoo.com ; eugenmunteanu@hotmail.com ). Membri
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „A. PHILIPPIDE” DIN IAŞI ORGANIZEAZĂ A XII-A EDIŢIE A SIMPOZIONULUI INTERNAŢIONAL ANUAL de OFELIA ICHIM în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346285_a_347614]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > RUGĂ ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugă Dă-mi, Doamne, o moarte blândă Să nu stea moartea la pândă Să se-ascundă în tufiș Să mă-nhațe pe furiș Să plec din lume domol Să am timp să dau ocol C-o privire să cuprind Pe cei iubiți să-i alint Aș fi vrut o amânare De la-ntâlnirea cea mare Cin' s-o dea
RUGĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346465_a_347794]
-
și-o pradă pân’ la sânge... surâde toamnei!, poate-i trece această suferință rece și nici nu știe, inocenta, cum iarna stă și o pândește... acum trimite o iscoadă: brumă peste trandafiri și tot îi face fițe-fițe, amăgind-o prin tufișuri, cu parfum de dumitrițe... surâde toamnei! s-o vrăjești și când va închide ochii și-o să cadă în extaz, o să-i fur trei dumitrițe și-o să crape de necaz... Referință Bibliografică: zâmbește toamnei! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
terasă cu trandafiri ce răspândesc în jur un parfum îmbietor, serele, casa grădinarului, toate înconjurate de plante exotice. Pe tot parcursul acestei călătorii te cuprinde o liniște sufletească și un sentiment de încântare și împlinire, iar păsărelele te însoțesc prin tufișuri cu trilul lor colorat și melodios. Referință Bibliografică: Il Giardino Inglesse / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
înapoiați că folosiți drept model un ”cal putere”! Dacă ați introduce în știința voastră „un drac putere”, ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
întîlnim pe omul care repară bărci. Nu știu cum arată, nu l-am văzut niciodată, dar o să ne luăm după sunet. El bate tot timpul pe fundul bărcilor cu un ciocan de lemn, surd, înfundat, și omul trăiește acolo, pe sub sălcii, printre tufișurile înalte, are un fel de adăpost sigur, nu i l-a văzut nimeni, niciodată. Ce frumos a fost atunci! Am mai intrat într-o cofetărie și am cerut cîte o jofră și o citronadă rece, din aparat. Femeia de serviciu
ULTIMA VACANŢǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376965_a_378294]
-
plutea din ce în ce mai încet, iar norișorii albi o învăluiau tot mai mult și o purtau spre mijlocul grădinii - Vă mulțumesc din inimă, norișorii mei! șopti Mărțișor după ce aterizară încet. Mai stați puțin să-mi strâng pana și să ne ascundem în tufișuri. - Prefă-te, pană, într-un fulg! zise apoi Mărțișor. Uriașa pană de vultur, cu tot calabalâcul de pe ea, se transformă într-un mic fulg, delicat, pe care Mărțișor îl înveli cu grijă într-o batistă, îl puse într-o cutioară
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
liber - în mijlocul șinelor aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate, umplu pentru o clipă spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe viața părăsea leneș trupul zdrobit al cerșetorului pe ultimele acorduri ale trompetei din concertul în Mi bemol major
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
ploaie unul din ei a remarcat la ceilalți o culoare pe chipul lor. Aceștia au spus că și el parcă s-a făcut mai curat la față. Au mai mers o bucată de drum și iată au trecut prin niște tufișuri cu lăstari tineri, înmuguriți, asta ca să scurteze un drum. Când au ieșit la loc deschis unul din ei a spus despre ceilalți că parcă nu mai aveau așa multe bube pe mâini sau pe față. S-au privit unii pe
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
Te descurci singur acum, dacă-l vrei cu adevărat. -Voi merge chiar mâine, în zonă să-l văd numai, spuse englezul hotărât. Și chiar a doua zi, urcă serpentinele Tâmpei, căutând pe Neânfricatul. Străbătu cu atenție toate serpentinele, cercetă toate tufișurile doar, doar va da de el. Și, într-un târziu, minunea s-a întâmplat. Ursulețul însetat, tocmai încerca să bea apă, din pârâiașul ce izvora din munte. Englezul se apropie de urs și dori să-l prindă cu un lasou
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
L-am păzit trei ore-n tihnă Și...i-a apărut un bot. A ieșit apoi în grabă De sub platoșa țepoasă Un căpșor, apoi o labă, Și-o figură caraghiosă. M-a văzut, s-a speriat, A fugit într-un tufiș Și de-acolo aciuat Mă privea, cam, pe furiș. Mai tarziu mi-am amintit Că în filmul cu pitici El, țeposul, s-a numit: ,,Rici, Arici și Pogonici’’. STRĂBUNICA Ce bună-i străbunica mea Și cât de mult mă mai
POEZII PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375900_a_377229]
-
situl NPA.) Faurul ieși din turnătorie, trăgând după sine ușa grea, metalică și se îndepărtă îngândurat. Purta echipamentul de coborât în galerii. Se îndreptă pe scara din spatele grădinii, către Peștera Urșilor și de acolo o coti pe cărarea invadată de tufișuri și iarbă, către intrarea într-o galerie părăsită, spre măruntaiele muntelui. Venise cu gândul de a prospecta locuri știute de el, în acea galerie ce-i aparținea. Venise să-și procure minereul necesar meșteșugului său. Dragu și Grace, cei doi
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Dar prințul era frumos și mândru... Numele său Kyparissos era. Iar în cerb avea un amic tandru, Așa cum legenda ne povestea. Însă într-o zi la vânătoare, Când ceasul rău,malefic,a sunat, Prințul zărește din întâmplare, Că-ntr-un tufiș,ceva s-a mișcat. Din arc,el sloboade-o săgeată, Ce crunta moarte aduce cu ea. Și cerbul este ucis pe dată, Fără să-l vadă și fără să vrea. Când fapta în față îi arată, Că el a ucis
LEGENDA CHIPAROSULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376750_a_378079]
-
-n jurul ciutelor el începu s-alerge... E-așa frumos, și mândru, și năvalnic, Impunător, cu coarnele-i coroană, Gigant, își ține capul sus, și-i falnic, Uitând că s-a ales și el cu-o rană. Pășește elegant printre tufișuri Și, când și când, mai stă să ia aminte, Dar n-a văzut lucind în ascunzișuri O țeavă îndreptată înainte... Când la izvor veniră să se-adape, Un pocnet zgudui întreaga vale Și mândrul cerb se prăbuși în ape, Dar
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
i-a dezlegat lui Ziky zgarda de la gât, strigându-i vesel: - Ești liber! Aleargă băiete: Toată iarba verde de la Casa Albă îți aparține! Scăpat de zgarda care uneori îl deranja, Ziky a luat-o la fugă prin iarbă și printre tufișurile dese din jur. După câteva minute s-a întors, sărind vesel pe bancă, lângă Președinte. - OK Ziky, ești băiat bun, hai să mergem în casă, i-a zis el și nu i-a mai pus zgarda la gât! La intrarea
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită în pădurea prietenoasă și prin tufișuri își va pierde urma s-a dat pe el dând iedului iar viață oprind pe lupi din cruda hăituire și-apoi se stinge ca o amintire a codrului topindu-se în ceață *** [imagine Karl Wilhelm Diefenbach] Referință Bibliografică: sacrificiu / Ovidiu
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
al unui copil. Se uită în jur, dar nu văzu pe nimeni. Își continuă lucrul, însă, după o clipă, auzi iar același scâncet. Atunci începu să caute prin împrejurimi și, în sfârșit, mare i-a fost mirarea când, într-un tufiș, dădu de un copil părăsit. Când îl văzu, nu mai știu ce să facă și se scărpină în creștetul capului cu o mână, în cealaltă ținându-și pălăria. Controlă imediat regiunea, poate, poate va vedea pe cineva, probabil, pe cel
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
soarta acestuia. Își aminti spusele răposatului său tutore, care îl părăsise pentru o lume mai bună, când Stump nu împlinise nici vârsta de cinci ani. Deși trecuseră ani întregi, bătrânul Stump își aducea perfect aminte. - Te-am găsit într-un tufiș, în pădure, erai înfășat doar într-o pătură murdară, iar la cap aveai o sticluță cu lapte. Cineva te părăsise, probabil mama, căci n-am găsit pe nimeni în jur. Tocmai când se afla în profunzimea gândurilor, Bobby lătră o dată
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
îl privi direct în ochi și se apropie de fața lui. - Hai să-l lăsăm pe idiot că l-a luat Sharp în primire, se auzi vocea umbrei cu bâtă în mână. Cei trei pitici (pentru că asta erau) dispărură în tufișurile apropiate. Inu rămase singur cu acel Sharp. Începu să îl privească temător, dar și cu oarecare curiozitate. Era o creatură minunată, cu ochi de foc și corp de mic dragon. Oare ce era? Să fie atât de amețit de la căzătură
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
îl simțeau că e undeva, dar...nu-l vedeau. Credeau că este acolo...în direcția aia, la vreo sută de pași, probabil ascuns în copacii ăia. Se uitau, dar...nu-l vedeau. Apoi, deodată, îl auzeau în cealaltă direcție, din tufișul de acolo. Când întorceau capul să-l privească, nu vedeau nimic. Insistau cu privirea, dar...strigătul lui se auzea acum din altă direcție, tocmai, hăăt...din depărtări. Nu le-a rămas decât să se lase cuprinși de această magie, să
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
și frăgari 2. Pe partea dreaptă a câmpiei grădinile oamenilor îți zâmbesc gătite cu flori de câmp ce nu se sfiesc să-și ridice coronițele deasupra firele de fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte de un tufiș cu mure. Lângă tufiș se află ușa ce te poftește în grădina cu meri. În partea de nord a grădinii curge un pârâu, Scoarța. Pe malul pârâului străjuiesc doi plopi crescuți din aceeași rădăcină, iar puțin mai sus, înainte ca
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
partea dreaptă a câmpiei grădinile oamenilor îți zâmbesc gătite cu flori de câmp ce nu se sfiesc să-și ridice coronițele deasupra firele de fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte de un tufiș cu mure. Lângă tufiș se află ușa ce te poftește în grădina cu meri. În partea de nord a grădinii curge un pârâu, Scoarța. Pe malul pârâului străjuiesc doi plopi crescuți din aceeași rădăcină, iar puțin mai sus, înainte ca merii să pună stăpânire
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
L-am păzit trei ore-n tihnă Și...i-a apărut un bot. A ieșit apoi în grabă De sub platoșa țepoasă Un căpșor, apoi o labă, Și-o figură caraghiosă. M-a văzut, s-a speriat, A fugit într-un tufiș Și de-acolo aciuat Mă privea, cam, pe furiș. Mai tarziu mi-am amintit Că în filmul cu pitici El, țeposul, s-a numit: ,,Rici, Arici și Pogonici’’. Referință Bibliografică: MOTOCELUL - GRUPAJ POETIC PENTRU COPII / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
am oprit la florărie, în drum spre casă și am ales un frumos buchet de crizanteme. A doua zi de dimineață am fost la cimitir. Mergând printre alei către mormântul său care se afla mai în spate la umbra unor tufișuri ruginite, am zărit în treacăt vreo două femei în vârstă care-și jeleau singurătatea la mormântul rudelor dragi. Am pășit mai departe cu sfială, ca nu cumva să tulbur somnul celor ce se odihneau sub acele tăcute lespezi albe, la
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]