1,282 matches
-
și să nu bată la ochi, veșmintele lor erau negre. Considerând obiceiul de a colora țesăturile prea costisitor și chiar un lux zadarnic, la Bobbio, culorile rămâneau cele pe care le aveau materialele brute. Îmbrăcămintea lor se compunea dintr-o tunică grosieră, scurtă vara și lungă iarna, având pe deasupra mantia cu glugă de cânepă lungă până-n pământ și pe care și-o scoteau doar atunci când trudeau, înlocuind-o cu scapularul. La brâu aveau o curea lată de piele, de care agățau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari a clătinat din cap. - Nu ești medic, dar te-ai purtat ca un medic. Am căutat să fac pe inocentul și i-am răspuns: - Mici trucuri pe care le-am învățat de la Garibaldo. Și-a tras pe el o tunică și-i tot frământa mânecile. - Așadar, n-ai nimic să-i spui prietenului tău? Am negat din cap. - Prietenul tău nu poate, desigur, să-ți spună ceea ce chiar soția ta nu ți-a spus. Nu mai avea mult până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunându-mi chiar mie enervant, am spus: - Tu ești regele, poți face ceea ce poftești, ești liber s-o faci. Masa s-a înălțat de la pământ și s-a zdrobit de un perete, după care Rotari m-a prins de piepții tunicii, sortindu-mi același deznodământ, moment când în prag s-a ivit Gaila, într-o cămașă lungă de mătase și sprijinită de două slujnice. Glasul îi era slab, dar ferm: - Încetează! Cu ce ți-a greșit atât de tare prietenul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul de la Aventino. Vă stau la dispoziție. Maja ridică brusc capul. Manichiurista căzu de pe scăunel și Îi pictă fără să vrea o dâră de ojă pe dosul mâinii. Părul, Încă Îmbibat cu apă, Îi umezi tunica de atlas. — Nu era nici o urgență, spuse repede, ridicându-se. Voiam doar niște informații. Ochii săi căutară un colț În care să se ascundă, dar salonul era plin. Printre prietenele ei - de acum era un lucru bine știut -, stilistul Michele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scaunul din fața chiuvetei. Își rezemă ceafa deasupra vasului din plastic. Manichiurista nici nu se mișcase. Închise ochii și tânărul Începu să-i șamponeze părul și să-i maseze tâmplele cu mâinile lui delicate. Dar nu reuși să regăsească plăcerea bine-cunoscută. Tunica umedă Îi dădea o senzație de frig. Atât de Îndrăgostiți, atât de Îndrăgostiți - continua să-și repete. Angelicul frizer o conduse spre un alt fotoliu, iar magul Michael Îi scoase turbanul. Șuvițele negre, fine-fine, Îi căzură din nou peste urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la pământ - trăsnită. Surorile o scoseseră afară pe brațe, și ea, care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea luni, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii și Între timp cine știe ce șmecher Îi Înghițea toate economiile. Un negru uriaș Învelit Într-o tunică albastră imperială părea să doarmă spăsit cu bărbia În piept. Emma se răsti la tânărul carabinier care făcea de planton În cabina de la intrare. — Ascultă, am așteptat destul, e o treabă urgentă. Sperase că vânătaia de pe obraz și cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce face cu cârpele sau cu fânul. Amândouă surorile erau însărcinate. Recolta de orz era uriașă. Ciobanii îl băteau pe Iacob pe spate și făceau glume pe seama potenței lui. Zeii le zâmbeau. Dar exact când pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat pe toată lumea cu țipetele ei. Lea și Zilpa s-au repezit la ea și au găsit-o suspinând, înfășurată într-o pătură plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mamă pe care o cunoscuseră surorile și fiecare dintre ele și-a pus cenușă în cap și au plâns-o. Lea i-a spălat mâinile și fața. Zilpa i-a pieptănat părul. Rahela a îmbrăcat-o în cea mai frumoasă tunică pe care o aveau, iar Bilha i-a împodobit brațele veștede cu cele câteva inele și brățări pe care le avea. Împreună i-au încrucișat brațele și i-au îndoit genunchii, așa încât să arate ca un copil în somn. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
visat și la fel m-au visat și mătușile mele. Bilha m-a visat într-o noapte când se afla în brațele lui Iacob. - Te-am visat că erai îmbrăcată într-un veșmânt de in alb și fin și o tunică bătută în pietre prețioase albastre și verzi. Aveai părul împletit meșteșugit și în mână un coș și mergeai pe o pajiște mai verde decât oricare alta. Mergeai printre regine, dar erai singură. Apoi Rahela a visat despre nașterea mea. - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urmărit un lup. M-am întors cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mult plecați, dar Iacob stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând să-l vadă pe Laban venind. Fiii lui Iacob mormăiau nemulțumiți. Zilpa se ducea și se întorcea de la bamah, își sfâșia tunica și își punea cenușă în păr. Se lăsa zăpușeala deja, iar turmele tăcuseră din cauza căldurii. Atunci Rahela a trecut printre Ruben, Simon, Iuda și Levi care stăteau la poalele dealului, s-a îndreptat spre bărbatul ei și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă culc până când n-au ieșit din apă și au lăsat fluviul în pace, să-și facă liniștit călătoria lui în noapte. Dimineața, tata și frații mei au intrat în apă fără să stea pe gânduri, doar ridicându-și tunicile să nu se ude. Mamele mele și-au dat jos sandalele și le-au ținut sus și au chicotit între ele pentru că era prima dată când picioarele li se vedeau atât de mult. Zilpa a murmurat un cântec dedicat fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însoțesc în cortul roșu toată copilăria, deși era împotriva obiceiului ca un fetiță înțărcată care nu era încă femeie să intre acolo. Când am ajuns la asta, ne-am uitat amândouă în jos la piepturile noastre și ne-am strâns tunicile ca să ne comparăm transformările corpului. Deși nici una dintre noi n-ar fi fost gata pentru alăptat, se părea că eu aveam să fiu prima care va deveni femeie. Tabea a suspinat, iar eu am ridicat din umeri și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și frații mei am fost trimiși la mamele noastre și ele s-au uitat cu atenție la ce haine aveam și le-au găsit nesatisfăcătoare. A urmat o nebunie de spălat, reparat, cusut. Rahela a vrut să-i facă o tunică nouă unicului ei fiu. Haina care a ieșit, cu panglici galbene și roșii, l-a făcut ținta unei bășcălii nesfârșite din partea celorlalți frați. El s-a ținut tare și le-a spus că îi plăcea de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tuturor femeilor care o serveau Debora, în cinstea femeii care fusese doica ei în copilărie și apoi o slujise întreaga viață, oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede cu pregătirile pentru masa de seară. Chiar când prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
arunce o privire în acea casă măreață. Dar eu mă dădeam în vânt după poveștile lui fanteziste. Chiar și minciunile despre acel loc mă entuziasmau și-mi imaginam că aș fi putut să simt parfumul femeilor de la curte impregnat în tunica fratelui meu când se întorcea de la piață. Mama a vrut să vadă locul cu ochii ei. Era convinsă că ar fi putut obține un preț mai bun pe lână decât Ruben, care era prea generos de felul lui pentru astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
regina lui Hamor a intrat și ea în cameră, curioasă să le cunoască pe moașele de pe dealuri. Regina, pe care o chema Re-nefer, era îmbrăcată cu o rochie strâmtă și dreaptă de in subțire, aproape transparent și pe deasupra purta o tunică din mărgele turcoaz - cea mai elegantă îmbrăcăminte pe care o văzusem vreodată. Dar chiar și așa, mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie tânără, asprită de soare și de muncă, ghemuită pe jos, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
patra zi de fericire, Shalem s-a ridicat din baie, s-a îmbrăcat și mi-a spus că se duce să vorbească cu tatăl său. - E timpul ca Hamor să facă aranjamentele pentru prețul miresei. Era așa de frumos în tunică și în sandale că ochii mi s-au umplut iar de lacrimi. - Gata cu lacrimile, nici măcar de fericire, a zis și m-a ridicat. Eram încă udă de la apă, m-a pupat pe nas și pe gură și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru, o femeie de vreo șaizeci de ani era așezată turcește. Sânii slabi și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia lui? Animatoarea atelierului de scriitură avea un păr lung și negru, o gură mare subliniată cu roșu carmin (tipul numit de obicei „bună de muie”); purta o tunică și un pantalon pană, negru. Femeie bine, avea clasă. Oricum, tot o parașută, se gândi Bruno așezându-se pe vine la Întâmplare, În cercul aproximativ format de participanți. În dreapta lui, o grăsană cu părul cărunt, cu ochelari groși, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lumea, așa cum o știa, ajunsese la un sfârșit. La micul dejun, cunoscu un soi de șaizecioptist breton care conducea atelierul de acuarelă. Era Paul Le Dantec, fratele actualului director al Locului, și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
probabil să imite actrițele din filmele porno. Poate că era spectaculos pe ecran, dar rezultatul tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu pe lângă ei și se așeză pe malul lacului. Bruno inspiră profund, se sili să nu ejaculeze. Christiane Îi surâse; soarele Începea să Înfierbânte. Bruno știu că a doua săptămână la Loc va fi foarte plăcută. Poate chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fetusul era strivit, malaxat, amestecat cu aluat și Împărțit Între participanți. David Înțelese rapid că sataniștii cei mai avansați nu credeau deloc În Satan. Erau, ca și el, materialiști convinși, și renunțau rapid la ceremonialul cam kitsch cu pentagrame, lumânări, tunici lungi și negre; acest ritual avea mai ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima fiind un bebeluș portorican. În timp ce David Îl castra cu un cuțit-fierăstrău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o veți uita pe Lola... Ce bine ar fi fost să și-o fi amintit în continuare pe Lola! Era o fată frumoasă. Poate cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu părul ei lung fluturând în vânt și tunica ei albă, transparentă, care îi scotea în evidență mugurul roz al sfârcurilor, ușoara arcuire a pântecelui și părul negru al sexului. Era o viziune care neliniștea spiritul și, cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]