902 matches
-
shvartze cîntă mai bine decît el, așa că s-ar putea să-ți găsesc un locșor vacant. Măcar un post de bodyguard la El Rancho. Tone de păsărică pe-acolo, fiule. Un taur ca tine poate să primească tratament complet: ras, tuns și frezat. — Tataie, ai terminat? Penzler se Înroși. — Pentru tine sînt „domnu’ Natsky“, Neanderthalule! Bud Închise ușa. — Am nevoie de contractele de concerte ale lui Cooley din 1951 Încoace. Vrei să mi le dai de bună voie sau de nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
venirea comuniștilor, i se schimbase viața prea mult ca să se mai gândească la parcuri. Era surprinsă de ce vedea. Nu era în stare să meargă prea mult, adesea se așezau pe câte o bancă. Dar îi era destul să vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o rochie neagră superbă, care fusese pe vremuri a bunicii, cu lănțugul de argint filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări zvâcnit-moale, izbucnind la răstimpuri: „ei asta-i, ei asta-i, ce spui dom’le?“, Răzvan Brancu, subțire și înalt, tuns foarte scurt, ca un soldat american, legănându-și umerii într-un mers larg, superb în haina închisă la culoare, mulată pe trup, pe care n-o lepăda nici pentru învârtejitele ritmuri ale rockului, strigând din când în când cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doctoriță pe nume Jane Gillam, care participase recent la o emisiune de radio interactivă și-i impresionase pe toți cu convingerile ei ferme și cu cunoașterea tuturor detaliilor. Îmi amintesc că era o femeie înaltă, cu părul negru ca abanosul tuns scurt și cu ochi căprui șocanți și combativi sub o pereche de ochelari mici cu rame aurii: și totuși a fost clar de la început că nu-i va ține piept lui Winshaw. Trecuse de mult vremea când îi luasem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a explicat că era o formă de cancer și părea în acest caz foarte avansat. — Cât de avansat? am spus eu. Adică nu e prea târziu ca să se mai facă ceva? Doctor Gilliam era o femeie înaltă cu părul negru-tăciune tuns scurt, ai cărui ochelari mici, cu rame aurii încadrau o pereche de ochi căprui șocanți și combativi. Se gândi mult înainte de a răspunde. Dacă am fi putut ajunge ceva mai devreme, am fi avut probabil șanse mai mari. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi n-o să fim niciodată de acord! Vocea lui se auzea clar acum; sala se potolise puțin după ieșirea domnului Garnish. Pe bărbatul din dreapta lui Watling Îl chema Hammond, era dezertor și arestat pentru jaf - se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-o lejer pe bulevardul central care unea nordul cu sudul Residenciei Costaso; era o arteră cu două benzi pe sens, mărginită de palmieri Înalți, care țineau umbră căilor de rulare pustii. Stropitorile desenau curcubee În aerul parfumat, irigînd iarba proaspăt tunsă care delimita cele două sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere care ne urmăreau trecerea. Scoarța ca o piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei? Nici așa, nici așa - cum e totul la mine! Uf, cât mă urăsc! Bretonul tuns prea scurt de mama (ca la grădiniță - doar mama e educatoare!) încă nu mi-a crescut. Georgiana și cu mine ne chinuim degeaba să-l facem să stea cum va, stă tot ca o mătură cu paie scurte pe fruntea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
are mâinile ocupate. A fost cât se poate de surprins și de alarmat, când băgă de seamă că în jurul său se aflau mereu niște tineri muncitori, în salopete (ajustate, nou-nouțe, scoase cu o zi înainte de la depozitele specifice). Tinerii muncitori, tunși corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lată pe brațul cât o pulpă de berbec, socotise că nici un om cu scaun la cap nu-și va face drum, pe aici, la ora aceasta a sfințitului. Dealtfel, supraveghetorul, un hipopotam cu spinarea cărnoasă și o țeastă mare și tunsă, părea cumsecade și nu arătă nicidecum că i-ar păsa de prezența lui Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul lor, impecabili: Înălțime medie, fețe rotunde, curăței. Leac alege o masă, undeva În fund, lângă raftul cu cărți, fiindcă, țineți-vă bine!, birtul meu e de fapt cafenea literară. Trec pe lângă tejghea și-mi Întind mâinile pe deasupra, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ciocnesc paharele, savurând amândoi arsura plăcută a coniacului în gură. Spune-mi, în legătură cu locotenentul Rădulescu, ce-ai hotărât? Ochii căprui, retrași mult în fundul orbitelor, privesc cu atenție concentrată către șeful și prietenul său. Colonelul își trece gânditor mâna peste ceafa tunsă mărunt, aproape perie. Sunt de acord cu tine. Disciplinat fără a fi rutinat, dornic de noi misiuni și cel mai important, loial. Însuși faptul că mereu s-a aflat în fruntea oamenilor săi în mijlocul iadului care este acum Crimeea arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în mână, trebuie să știi ce să faci cu ele. Îmi ești dator vândut, domnu' fruntaș. Mic de statură și slab, brunet, tuns scurt și cu o permanentă mină veselă pe fața smeadă, sergentul pare un puștan pus pe șotii din ultimele clase de liceu. Privindu-l, nimeni nu ar crede că de mic copil se lovise de greutățile vieții. Maică-sa murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e unu pe drum, dar eu nu am văzut-o de vreun an. Zi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă Într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fîntîni arteziene, cu pitici decorativi În iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată În viață, aparținînd altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai În adînc, sînt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ceea ce stârni un comentariu din partea lui Frost. ― Cuvântul magic. În sfârșit vom fi lămuriți. Poate că tinerețea lui Gorman îi îngrijora, deși era mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
credeai că ies încă trei mașini dinăuntru. Lumea care cobora din mașini trecea de poarta principală a palatului și tot acolo dispărea, parcă aspirată printr-o trapă secretă. Nimeni nu bâjbâia; grupurile se mișcau repede și sigur. Bărbați la costum, tunși scurt, militărește, păzeau parcarea și aleile, supraveghând orice mișcare. Când venea președintele, țâșneau trei coloane de mașini, identice, din trei direcții diferite, ca-n filmele americane. Cel mai puternic om al țării se-afla într-una din ele; nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de el, locuia două străzi mai încolo, în spatele sifonăriei, numele îți dădea o indicație destul de clară despre potențial și originea familială. Abia acum, însă, îl vedeam prima oară; semăna destul de mult cu ce îmi imaginasem: plinuț, puternic, măsliniu, cu părul tuns scurt, militărește. Genul care îți dă ordine și tu te conformezi. Sărise gardul dezinvolt, ca un animal mare și elastic, și-aterizase tocmai lângă banca muncitorilor. Doar marii jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese grijă să radă vopseaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
turi sau chiar una mai complex], iar fiecare dintre acestea trebuie p]strat] într-un anumit echilibru pentru a nu d]una echilibrului de ansamblu al rețelei. Din cauza greșelilor la golf ale țâț]lui meu sau a zgomotului mașinii de tuns iarbă folosite la prima or] va trebui s] m] comport foarte diplomatic în autobuz, dac] nu vreau s] am parte de o plimbare pe jos pan] la serviciu și o cin] nepl]cut] acas]. O viat] social] de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui milițian, care s- o ia la întrebări pe această cetățeancă „fără ocupație”, „de moravuri ușoare”. Ceea ce se și întâmplă, dar cu muncitoarea laborantă Bica. Disputată de doi flăcăi sondori, ea ascunde un secret, despre care dă seamă părul ei tuns foarte scurt : a fost arestată și condamnată la 6 luni de închisoare pentru prostituție. În aceeași perioadă, în Italia, Luchino Visconti realiza Rocco și frații săi, având o tramă asemănătoare : doi frați se bat pentru o prostituată. Dar în ce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
deținând informații de prima mână despre politica socială din prima jumătate a anilor patruzeci. Trecut bine de optzeci de ani, foarte proaspăt din punct de vedere intelectual, povestea întâmplări și anecdote din vremurile de demult. Se mișca cu agilitate, mustața tunsă, înfățișarea îngrijită oglindeau acel gen de siguranță în aspect, pe care o invidiam la colegii dumnealui din Europa occidentală. După ce m-am încredințat că aflasem totul despre universitarul Teleki, am schimbat câteva cuvinte și despre destinul personal al domnului E.
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
amintește că a văzut la Châtres (astăzi Arpajon) bărbați și femei care alergau la lumina torțelor, dansând și tropăind pentru a sărbători culesul viilor. Nu departe de acolo, nu se mai satură să admire, la un castel, tisele și arbuștii tunși sub forma unor personaje pitorești sau preluate din mitologie, pe care le enumeră. Răsturnare de situație, același Hentzner, trecând prin Toulouse, se plânge că autohtonii se holbează la străini, cum era și el, ca și cum „ar fi niște animale necunoscute, abia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prăpăstuiește pe drum, întoarcerea în sat, cămașa suflecată pe burtă, fîntîna cumpănă la ghizduri de piatră, smocuri, peretele verde pădurea, doi copii și soacra, ori mama, judecă tu, Nelu totdeauna te dă la urmă! eu, ce să mușc din mustața tunsă scurt, n-am reușit să sap la erbicidat! tulai mă, da' mare mălai ești! fixația feminină, livezi și pomi în piese izolate, tufișuri, patria de pămînt nu limbaj secundar, limbaj liminar și subliminar, ne scapă, Mîrșid biserica, tăpșanul ei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]