836 matches
-
Turela putea fi rotită 360 de grade în șaizeci de secunde, într-o viteză joasă a motorului și nouăsprezece secunde la viteza maximă permisă. Direcția și viteza de mișcare era controlată cu ajutorul unor pedale de către ochitor.Dacă motorul care acționa turela se defecta , miscarea turelei putea fi asigurată manual de către ochitor prin intermediul unei manivele aflată în stânga sa. Mișcarea turelei era lină și precisă, suficientă astfel încât să permită tragerea fară ajustare manuală finală, majoritatea tancurilor din acea perioadă necesitau ajustări manuale pentru
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
360 de grade în șaizeci de secunde, într-o viteză joasă a motorului și nouăsprezece secunde la viteza maximă permisă. Direcția și viteza de mișcare era controlată cu ajutorul unor pedale de către ochitor.Dacă motorul care acționa turela se defecta , miscarea turelei putea fi asigurată manual de către ochitor prin intermediul unei manivele aflată în stânga sa. Mișcarea turelei era lină și precisă, suficientă astfel încât să permită tragerea fară ajustare manuală finală, majoritatea tancurilor din acea perioadă necesitau ajustări manuale pentru a fi puse în
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
nouăsprezece secunde la viteza maximă permisă. Direcția și viteza de mișcare era controlată cu ajutorul unor pedale de către ochitor.Dacă motorul care acționa turela se defecta , miscarea turelei putea fi asigurată manual de către ochitor prin intermediul unei manivele aflată în stânga sa. Mișcarea turelei era lină și precisă, suficientă astfel încât să permită tragerea fară ajustare manuală finală, majoritatea tancurilor din acea perioadă necesitau ajustări manuale pentru a fi puse în poziție. La fel ca toate tancurile germane, avea un motor pe benzină, în acest
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
radio și aveau blindaj mai gros în zona compartimentului motorului.Sd.Kfz.268 era echipat cu radiourile FuG 8 și FuG 5,o caracteristică externă care diferențiau tncurile normale de cele de comandă era antena de doi metri montată pe turelă și "Sternantenna D"(antenă stea D) montată într-un cilindru blindat pentru protecție.Echipamentul radio era poziționat în partea din spate a tancului în zona în care se stoca în mod normal echipamentul pentru trecerea prin văduri de apă.Modelul
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
spate a tancului în zona în care se stoca în mod normal echipamentul pentru trecerea prin văduri de apă.Modelul "Sd.Kfz".268 folosea modelul de radio "FuG" 7 și "FuG" 5 cu o antenă de doi metri montată pe turelă și o altă antenă de 1.4 m montată pe compartimentul motorului. Tiger II a fost proiectat târziu în război, fiind fabricat în număr limitat: 1500 de tancuri au fost comandate, dar producția a fost perturbată de bombardamentele Aliate. Cinci
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
trei tancuri Tiger II a fost distruse într-o ambuscadă de câteva tancuri T-34-85. Pentru că tancurile germane au suferit explozii catastrofale ale muniției cauzând pierderea multor echiapaje, nu mai era permisă stocarea proiectilelor pentru tunul de 8.8 cm în turelă, reducând capacitatea de stocare a proiectilelor la 68. Până la cincisprezece tancuri Tiger II ale batalionului 501 a fost pierdute în acea zonă între 12 și 13 August datorită manevrelor de flancare efectuate de tancurile Sovietice T-34-85 și IS-2 pe teren
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Pershing în 1945 nici armata britanică nici cea americană nu au avut tancuri grele în dotare. Numai tunul britanic QF 17 pounder (76.2 mm) folosind un proiectile perforante cu manșon detașabil era teoretic capabil să penetreze blindajul frontal al turelei de pe Tiger II de la o distanță de 1000-1100 m dar acest lucru era dificil de relizat datorită impreciziei muniției APDS. Manevre de flancare erau adesea încercate pentru a lovi blindajul din laterale sau spate, oferindu-le un avantaj tactic față de
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
de conducere al focului, mobilității, protecției, sistemelor de comunicații și a celor de vedere pe timp de noapte. TR-85M1 este de fapt un tanc nou, complet diferit de T-55, fiindcă are un șasiu modificat (extins), un motor diferit, o turelă nouă și sisteme îmbunătățite de conducere a focului. În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 265 de tancuri TR-85 . Conform Institutului Internațional de Studii Strategice, în 2010 erau în
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
Brest din Franța. "Artiglio II" a dragat cu o traină (cablu lestat lăsat aproape de fundul mării și remorcat), o suprafață de 20 mile pătrate într-o zonă cu stânci și alte epave. Operațiunile de recuperare au fost realizate cu ajutorul unei turele de observație denumită "Torretta", recent inventată de către celebrul scafandru șef de pe "Artiglio", Alberto Gianni. Încărcătura prețioasă a fost recuperată în proporție de 95%, constituind un record pentru acea epocă atît prin cantitate cât și adâncimea de lucru. În România, cercetările
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
Albert, traducător al lui Goethe și jurnalist, a fost unul din primii adepți ai fotografiilor. Descendenții acestuia, l-au vândut statului în 1932, cu întregul mobilier moștenit din secolul al XVIII-lea. Actualul castel cuprinde un maiestuos turn-portic, umbrit de turela din unghiul de nord-vest și de o aripă din vest, cu care s-a unit pentru a merge mai departe cu galeria acoperită și delimitând curtea de onoare interioară care este decorată cu arcade. Ea adăpostește un puț acoperit cu
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
înlocui vechile turnuri rotunde cu cele octogonale (aceste două etape sunt vizibile și astăzi, baza turnurile octogonale fiind rotunde). Regele Rene I de Anjou, scriitor, om cultivat și constructor de de fortărețe (Tarascon) va îmbunătăți confortul ansamblului și va construi: turela pătrată de pe turnul nord-estic, va remodela capela, va redistribui apartamentele regale, va decora marea sală de către elevii lui Jan Van Eyck. În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
la Da Nang pentru o evaluare de luptă. Până pe 28 aprilie ele lansaseră 2842 rachete de calibrul 70 mm, 14959 proiectile de mitralieră de calibrul 7,62 mm și 72945 proiectile de calibrul 20 mm de pe tunul M197 montat pe turela. În mod clar, noul tun automat montat în turela a fost armă preferată. Ultimul act al conflictului, Operațiunea "Frequent Wind" (evacuarea ultimilor americani din Saigon în aprilie 1975) a fost acoperită de aceeasi escadrila, si de data aceasta operând de pe
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
28 aprilie ele lansaseră 2842 rachete de calibrul 70 mm, 14959 proiectile de mitralieră de calibrul 7,62 mm și 72945 proiectile de calibrul 20 mm de pe tunul M197 montat pe turela. În mod clar, noul tun automat montat în turela a fost armă preferată. Ultimul act al conflictului, Operațiunea "Frequent Wind" (evacuarea ultimilor americani din Saigon în aprilie 1975) a fost acoperită de aceeasi escadrila, si de data aceasta operând de pe mare. Astfel că elicopterele Cobră au fost operaționale în
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
de TR-580 sau TR-77-580. TR-580 a fost primul tanc fabricat în România. Neavând experiență în domeniu, specialiștii români au vizitat o fabrică de tancuri din China pentru a studia procesul de fabricație. Cea mai mare problemă întâmpinată a fost calitatea turelelor. Primele piese plesneau după turnare din cauza porilor. Turelele erau inițial verificate la ultrason, zona poroasă era bătută manual cu dalta și apoi fisurile se umpleau cu sudură. Tehnologia fabricației turelelor a trebuit să fie refăcută prin utilizarea unui alt model
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
tanc fabricat în România. Neavând experiență în domeniu, specialiștii români au vizitat o fabrică de tancuri din China pentru a studia procesul de fabricație. Cea mai mare problemă întâmpinată a fost calitatea turelelor. Primele piese plesneau după turnare din cauza porilor. Turelele erau inițial verificate la ultrason, zona poroasă era bătută manual cu dalta și apoi fisurile se umpleau cu sudură. Tehnologia fabricației turelelor a trebuit să fie refăcută prin utilizarea unui alt model metalic și schimbarea compoziției. Primul tanc fabricat la
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
de fabricație. Cea mai mare problemă întâmpinată a fost calitatea turelelor. Primele piese plesneau după turnare din cauza porilor. Turelele erau inițial verificate la ultrason, zona poroasă era bătută manual cu dalta și apoi fisurile se umpleau cu sudură. Tehnologia fabricației turelelor a trebuit să fie refăcută prin utilizarea unui alt model metalic și schimbarea compoziției. Primul tanc fabricat la Întreprinderea 23 August a ieșit din fabrică pe 26 ianuarie 1979. Primele 12 tancuri au participat la parada militară de Ziua Națională
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
26 ianuarie 1979. Primele 12 tancuri au participat la parada militară de Ziua Națională a României din 23 august 1979. În anul 1980 au fost fabricate în total 30 de tancuri. Tancurile erau asamblate la FMGS, unde erau turnate și turelele. Carcasele blindate erau prelucrate la Întreprinderea Mârșa, tunul la Arsenal Reșița și mitralierele la UM Cugir. Aproximativ 400 de tancuri TR-580 au fost fabricate între 1979 și 1985. TR-580 folosea un șasiu modificat, având șase galeți găuriți (T-55 avea
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
T-44, care avea un blindaj mai gros din cauza unui design superior. T-44 folosea o suspensie de tip bară de torsiune, mult mai puțin voluminoasă decât suspensia Christie de la tancul T-34. Principalul dezavantaj al tancului T-44 era turela, în care nu se putea monta un tun mai mare de 85 mm. Instalarea unui tun de calibru 100 mm era prioritară. Dezvoltarea primului prototip al tancului T-54 a început în octombrie 1944 la Biroul de Proiectare OKB-520 al
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
cu denumirea oficială T-54. Tancul avea aproape același tren de rulare și șasiu folosit la T-44. Principala diferență era folosirea unui blindaj mai gros în partea frontală și utilizarea unui alt tip de oblon pentru mecanicul conductor. Inelul turelei avea acum un diametru de 1800 mm, iar turela avea un blindaj cu o grosime de 180 mm în partea frontală, între 90 și 150 de mm în lateral și 30 de mm deasupra. Unitatea de foc consta într-un
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
tren de rulare și șasiu folosit la T-44. Principala diferență era folosirea unui blindaj mai gros în partea frontală și utilizarea unui alt tip de oblon pentru mecanicul conductor. Inelul turelei avea acum un diametru de 1800 mm, iar turela avea un blindaj cu o grosime de 180 mm în partea frontală, între 90 și 150 de mm în lateral și 30 de mm deasupra. Unitatea de foc consta într-un tun de tip D-10TK, calibru 100 mm, și două
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
T-54 cântărea 35.5 tone, fiind mai lent decât T-44 (viteza maximă era de 43.5 km/h). Autonomia era de 360 de kilometri. Înainte ca producția în masă să înceapă, a fost luată decizia modernizării tancului. Noua turelă a fost testată pe două tancuri T-44 modificate. Un alt prototip al tancului T-54 a fost construit în luna iulie 1945, fiind denumit "Obiekt 137". Turela avea un blindaj mai gros (200 de mm în partea frontală și
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
producția în masă să înceapă, a fost luată decizia modernizării tancului. Noua turelă a fost testată pe două tancuri T-44 modificate. Un alt prototip al tancului T-54 a fost construit în luna iulie 1945, fiind denumit "Obiekt 137". Turela avea un blindaj mai gros (200 de mm în partea frontală și între 125 și 160 de mm în lateral). Tancul era înarmat cu două mitraliere medii SG-43 de 7,62 mm montate pe aripile de protecție ale șenilelor în
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
de mm în lateral). Tancul era înarmat cu două mitraliere medii SG-43 de 7,62 mm montate pe aripile de protecție ale șenilelor în cutii fixe. Acestea erau manevrate de către mecanicul conductor și aveau câte 500 de cartușe fiecare. Pe turelă a fost instalată o mitralieră antiaeriană grea de tip DȘK de 12,7 mm. Capacitatea rezervorului a crescut la 545 de litri pentru cel intern și 180 de litri pentru butoaiele externe de alimentare. Din acest motiv, autonomia tancului a
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
gros pentru cutia blindată a tancului față de al doilea prototip (80 mm în lateral, 30 de mm deasupra și 20 mm dedesubt). Când producția în masă a demarat, au apărut probleme legate de calitatea construcției și nemulțumiri legate de design. Turela avea un defect de design: proiectilele erau deviate către placa port-turelă din cauza subtăierilor proeminente din părțile laterale. Manteletul tunului era mult prea lat, iar tancul nu putea transporta decât 34 de proiectile. Producția a fost oprită din cauza problemelor apărute. Mai
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
tunului era mult prea lat, iar tancul nu putea transporta decât 34 de proiectile. Producția a fost oprită din cauza problemelor apărute. Mai târziu, la mijlocul anilor 1960, din cauza problemelor legate de această serie, tancurile T-54-1 au fost retrase din serviciu, iar turelele au fost folosite pentru fortificațiile fixe de la granița cu Republica Populară Chineză. Un noul model, denumit T-54-2 sau T-54 Model 1949 ("Obiekt 137R"), a fost dezvoltat. Acest model beneficia de o turelă similară celei folosite la tancul IS-3, în
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]