2,252 matches
-
nu a îndrăznit să spună că tăticu nu era frumos. Cum de îndrăznea el?! Pentru problema asta tataie era notat cu un punct negru în inima mea. -Și pe urmă? îl întrebam grăbită. -Pe urmă, continua tataie cu un aer ușurat, te-am văzut toți și erai așa de frumoasă, că ne-am spus: se vede de la o poștă că este fata Mării! Erai așa de bună, că ne întrebam dacă nu erai mută. Fruntea mi se descrețea încet, dar buba
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
de fiecare dată, o să trebuiască să stăm toată ziua în căruță ca să termini. Tataie s-a foit puțin nemulțumit de graba mea și cum elanul îi scăzuse, a reînceput povestea: -Urlai pentru că voiai să te urci pe cal. Am respirat ușurată. -Și?! Asta înseamnă că nu mă urcați?! l-am întrebat. -Cine îndrăznea să te dea jos? Mi-a răspuns mirat. Tac-tu te ținea pe cal, iar eu îl plimbam de ham și o chemam pe măicuța mea în ajutor
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Auzisem atâtea răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-a spus tataie cu un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
când am ajuns în curte, am auzit-o pe mamaie bodogănindu-l pe tataie pentru că mă ținuse toată ziua în câmp. Am stat cu ochii închiși până m-au așezat în pat și au început să mă dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă îngânam cu somnul și erau pentru mine cea mai mare bucurie. Capitolul IV GALOȘUL DIN VIE Într-o dimineață ne-am trezit mai târziu decât aveam obiceiul. Tataie plecase cu noaptea
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
tataie l-a întrebat ce face mami și când venea. Tăticu a sorbit din pahar și-a trecut palma peste buze și i-a spus: -Venim sâmbătă să luăm fata acasă. Mamaia l-a privit cu regret. Tataia a respirat ușurat, nu pentru că ar fi scăpat de mine, ci pentru că tăticu nu observase nimic deosebit în gustul vinului. Mă uitam la tăticu supărată în primul rând pentru că mă lua acasă și în al doilea rând pentru că nu-și cunoștea vinul. După
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
tot surâzând, ce semăna mai mult a rânjitul unui lup, o priveam și eu pe ea. Abia la sfârșitul anului, când învățătoare ne-a anunțat, cu părere de rău, că Luminița nu va mai fi colega noastră, am respirat toți ușurați și în loc să ne afișăm pe fețe un aer trist, ne-am trezit aplaudând-o. -Să-mi ții locul de lângă tine la toamnă! mi-a spus Tatiana cu voce tare, să fie auzită de Luminiță, după, care, intimidate de curajul ei și-
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
Toată ziua tanti Oala îi oferea și alte posibiltăți de evaporare a unturii, dar mami le refuza cu încăpățânare. Spre seară l-au găsit vinovat pe tataie Gogu, care ar fi adus un borcan gol în loc de unul plin. Am respirat ușurată când am auzit concluzia finală. La câteva zile, când tataie trecut pe la noi, mami i-a spus: -Bine, tăticule, ai adus un borcan mânjit cu untură, de s-a supărat și proprietăreasa când i-am spus că mi-a dispărut
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
tot o meserie pe care trebuie să știe să o facă foarte bine? Un croitor poate să strice o haină, dar o nevastă, dacă strică ceva, strică mai multe vieți. Am plecat a doua zi la școală cu sufletul mai ușurat și cu convingerea că îmi găsisem meseria care poate era cea mai grea. Când să ieșim pe ușă, mi-am adus aminte că nu o văzusem pe mami punându-mi în ghiozdan călimara cu cerneală, așa că m-am întors repede
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
putea întâmpla oricui. Principalul este că trebuie să fii atentă cu călimara și dacă a trebuit să înveți ceca, este mai bine în prima zi de școală, decât mai târziu, când caietele or să fie pline de exerciții. Am răsuflat ușurată și mai cuminte ca niciodată, am ascultat-o pe mami: -Nu ne-ai făcut de rușine! Și tu ai fi râs dacă alt elev își murdărea caietele! Așa te-au cunoscut și te-au reținut din prima zi, nu trebuie
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-ți educi odrasla? începea conversația cu o amărâtă de mamă chemată la școală. Bineanteles că nu avea timp să se justifice săraca și tremurând și înjurându-și “odrasla”, se scuza pentru amândoi și numai ajunsă în stradă reușea să respire ușurată. -Să nu faci ceva, să mă cheme la școală tovarășul Cristescu! mi-a spus mami în prima zi, deja informată de mama lui Nini, care era veșnic terorizată, mai mult chiar decât odrasla ei, care devenise un abonat zilnic sau
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
sau „nu”. Într-o zi am găsit ușa celarului deschisă și scara din araci pusă la gura podului. M-am strecurat pe furiș și „cu frica în sân”, am început să urc pe scara strâmbă. Odată ajunsă sus am respirat ușurată și grăbită mi-am aruncat privirea în toate direcțiile. Într-un colț aproape de mine, sub o grindă am văzut un pachet destul de mare. L-am înhățat la repezeală și m-am îndreptat spre ieșire. Când am pus piciorul pe prima
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
îl țineam strâns la piept și cu cel mai smerit aer, am început să cobor treptele încet. Mamaie a prins pachetul înainte să cadă și dintr-o dată vocea i s-a schimbat. -Ai grijă, maică, cum pui piciorul. Am respirat ușurată și cu obrajii roșii de plăcere, i-am urmat sfatul. Eram față în față în celarul luminat de o fereastră mică și nu ne vedeam licărirea din ochi, a mea de bucurie, că nu mă lua de gulerul rochiei și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o fugă în pivniță și spre satisfacția mea, iepurașul se chinuia să roadă un morcov destul de mare și de gros pentru dințișorii lui de lapte. “Este deștept, se descurcă singur!” mi-am spus mulțumită cel puțin în privința lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-am copiat tot caietul de data aceasta spre satisfacția mamei, care, deja supărată pe mine, reușea cu greu să-și ascundă nemulțumirea. A doua zi la școală, l-am anunțat pe Matei că iepurașul era în perfectă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
nu știau ce să facă. La un moment dat s-au ridicat amândouă, rușinate, dar ea a fost mai curajoasă, a mers să-i ridice cârja și i-a înmânat-o tănărului care numaidecât s-a sprijinit pe ea, răsuflând ușurat. Roșu la față, ca un rac, acesta i-a privit fermecat chipul și i-a zis de parcă ar fi vrut să audă numai el: ,,Mă numesc Vasile. Mulțumesc frumos!” Asta a fost atunci, prima dată. Apoi au venit necazurile. Tatăl
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
cu o seară înainte în portbagajul autoturismului. Erau bucuroși că scăpa măcar pentru scurt timp de vacarmul din București. Înaintau cu greu prin aglomerația bulevardelor. Trecând prin fața Universității zidurile acesteia încă mai păstrau urmele revoluției din decembrie '89. Au răsuflat ușurați când au luat drumul Piteștiului ieșind pe la Leul. Intrând pe autostradă motorul torcea lin, iar distanțele se înfășurau pe roți. Imaginile câmpurilor și satele care abia se vedeau în depărtare constituiau, pe fondul melodiilor trasmise de radioul de la bordul mașinii
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
zic și să-i explic:/ „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai..."/ Omul curios, puțin mai serios, mă măsoară tot,/ uitându-se la mine ca la un animal ciudat:/ - Nastasi, Comaneci, Drachiula!/ - Da, da, da! spun eu ușurat,/ dar totuși foarte deprimat, / căci dezinteresat,/ omul mi-a întors dosul și a plecat ... // Cu unsprezece ani înaintea terminării secolul XX,/ unui român îi curg lacrimile / pe o stradă din Sydney, Australia!/ Aici Reuter, UPI, Associated Press,/ TIMIȘOARA,/ București, România
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
belea! Bă! Bagă-n capu' ăla sec! Doi ori douăzeci face patruzeci, bă! Adică la toamnă, pentru esport bagi patruzeci dă capete dă tăurași îngrășați ca să nu cadă capu' tău de idiot! - Ooo, abia acu' am înțeles aluzia, rosti, suspinând ușurat, Iftode. - Bă, da' tu știi cu cât e prevăzut să crească producția proprie dă vite? Iftode, un excelent psiholog, repetă schema cu figura tâmpită. Reuși de minune! - Cu cinci la sută băi, animalule, da' tu nu intri la socoteală. Numai
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
ca și cea primită în Viverone. Când o desfăcu, merse cu ea sub lustra din mijlocul livingului și o întinse cu ambele mâini, ținând-o ridicată la înălțimea ochilor. Părea încântat de ce vedea. - Aa, ești cu Sabina? - Da, răspunse ea ușurată, de parcă i se ridicase o piatră de moară de pe suflet. Eram așa cum ți-am spus, la plimbare și pictorul ne-a rugat să-i pozăm. Cum nu aveam nimic mai bun de făcut în acea dimineață, deoarece văzusem palatul regal
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
de ce nu mi-ai spus? Ori nu este reușit, de l-ai ascuns? - Nu l-am ascuns. Pur și simplu l-am băgat în șifonier odată cu hainele și am uitat de el. N-am dat mare importanța faptului, spuse ea ușurată că a găsit ocazia să scape și de această povară peste conștiința ei. De cealaltă nici vorbă să-i spună. Cum era să-i recunoască lui Radu că s-a culcat cu pictorul și de aceea are cele două tablouri
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
să ne sperii, f...i mama mă-sii de treabă! Prost obicei ai, bă, Viorele! Ți-am mai zis-o eu... Nu te astâmperi... Hai, ia paharu’ cela în mână și... noroc, să trăiești! l-a întrerupt bietul om, răsuflând ușurat după ce a umplut paharele cât să dea peste ele. - Noroc și sănătate la toată lumea, a închinat musafirul paharul și a ciocnit doar cu Vasile. Da’ băiatu’, femeia... nu ciocnesc cu noi, nu... - Eu nu beau și nici băiatul meu, a
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
căpșună sau fragă. Cuvintele bunicii mi-au rămas adânc întipărite în minte și-n inimă, mi le amintesc și astăzi, la vârsta senectuții: „Nu era român care, în ziua de 10 Mai, să nu se simtă mai înălțat sufletește, mai ușurat de grijile vieții, mai împresurat de veselie. Aproape în fiecare an, plecam la București, luând cu noi și câte un copil, cel care era mai mare, ca să asistăm la parada regală. Nu puteam sta deoparte de bucuria neamului românesc. Nu știu cum
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
Era grozav să fie cu un asemenea exemplar lângă ea. Era, cumva, magnetic... Un gând, însă, i se insinuă obsesiv în minte. Părea să știe deja că ea era cea mai bună și că mai traversase bariera. Răspunsul venise repede, ușurat, prea repede și clar ușurat. Magnetismul fusese una dintre materiile ei forte. Dacă tocmai traversaseră Centura Magnetică, dacă străinii sufereau dereglări la traversarea Centurii Magnetice, dacă scuturile navetei sale blocau unda și dacă bărbatul de lângă ea părea să radieze magnetism
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
un asemenea exemplar lângă ea. Era, cumva, magnetic... Un gând, însă, i se insinuă obsesiv în minte. Părea să știe deja că ea era cea mai bună și că mai traversase bariera. Răspunsul venise repede, ușurat, prea repede și clar ușurat. Magnetismul fusese una dintre materiile ei forte. Dacă tocmai traversaseră Centura Magnetică, dacă străinii sufereau dereglări la traversarea Centurii Magnetice, dacă scuturile navetei sale blocau unda și dacă bărbatul de lângă ea părea să radieze magnetism... El se apropie parcă plutind
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
frenezie antebelică, un fel de fervoare a așteptării, o nervozitate amestecată cu teamă care nu se mai sfârșea într-n carusel al știrilor și declarațiilor politice. Când într-un sfârșit războiul a fost declarat cineva remarca că :,,toată lumea a răsuflat ușurată...”. Surprindem deci mentalitatea epocii și anume aceea că războiul era cumva dorit, însă să nu uităm că el fusese pregătit la nivel de declarații politice și informațional (ziare și jurnale cinematografice) mult timp fiind un subiect la modă începerea lui
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
se luminase. În dreptul ei se conturase brusc silueta unei femei. Nu mă îndoiam că este ea. Se apropiase de mine cu bucuria unei îndrăgostite care-și revede iubitul după o îndelungată absență. Ce bine că vă reîntâlnesc! îmi șoptise, răsuflând ușurată, ca și cum s-ar fi văzut scăpată dintr-un mare pericol. Am plecat. Venisem pentru înmormântare, dar am plecat. Îmi era peste putință să rămân. Vă datorez ... O întrerupsesem, strângându-i ușor brațul. Pe peron aflându-ne, văzusem locomotiva trenului de
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]